La o jumatate de secol de la aparitia new media în arta, disputele teoretice continua. Partea frumoasa este ca si artistii continua. Mixeaza cu foarfeca fotografie sau ziare, printeaza grafica digitala pe panza sau pe hartie, monteaza digital imagini pe care le transfera fotografic, realizeaza instalatii si performance-uri. Abordarea ca medium sau abordarea ca tool, atunci cand e vorba despre folosirea noilor tehnologii este si ea, la rândul ei, reconsiderata si, evident, remixata.
Cristian Marin s-a specializat în arhitectura la Bucuresti si la Paris, iar anul acesta a obtinut un Master în Fine Arts la Brighton University din Marea Britanie. Lucreaza în Statele Unite. Face desen, pictura, lino-gravura si colaj din 2007. Utilizeaza fotomontajul digital si tehnicile mixte, iar lucrarile sale încep de la dimensiuni de 10 x 15 cm si ajung la 120 x 75 cm. Recent a realizat o serie de colaje si mixaje digitale în care a folosit fotografii sau imagini tiparite.
De-recunoasterea ca sansa a reflectiei
Cristian Marin face imagini pentru a cauta. Colajele sale sunt un parcurs, fara destinatie finala, printre fragmente de lume. Cautarea se afla în zona raporturilor dintre imagini date, dintre clisee ale unei lumi cand personala, cand exterioara. Reproducerile acestei realitati acaparatoare trebuie folosite, reciclate, iar cliseele îsi schimba statusul, devin iconograme. Astfel, campul vizual se prezinta ca o compunere heteroclita incluzand o ierarhie de compusi de-localizati si re-contextualizati în buna traditie suprarealista.
Cristian Marin despre coordonatele realitatii în lucrarile sale: „Cred ca arta este mereu despre chestiunile esentiale, viata si moarte. Motorul este însa ludic. Încercarea nu e de a aduce noi perceptii asupra unor scene cunoscute. Mai degraba as vrea sa pun la îndoiala reprezentarea, ca mecanism mental de recunoastere. A recunoaste ceva îl asaza în categorii pre-definite si astfel pune capat gandului înainte ca acesta sa se nasca. Un stimul în de-recunoastere ar da o sansa reflectiei.“