Dupa mai bine de un an de când tunisianul Bouazizi si-a dat foc in plina strada, Primavara araba continua sa produca surprize. In pofida faptului ca se vorbeste despre intrarea lumii arabe intr-un alt anotimp, alegerea acestuia fiind influentata de optimismul sau pesimismul fiecaruia, procesul de schimbare este departe de a se fi incheiat. Dincolo de evenimente majore precum indepartarea de la putere a lui Ben Ali, Mubarak sau Qadhdhafi, formarea de noi guverne, procese electorale, Primavara araba a generat si alte reactii in cadrul societatii arabe care, de cele mai multe ori, sunt trecute cu vederea, dar completeaza imaginea generala a dinamicii actuale din regiune.
Pe lânga solicitarile de ordin politic sau economic, de o atentie aparte s-a bucurat si miscarea feminista araba, in special datorita dezbaterilor generate de prezenta partidelor islamiste in noile guverne. Participarea activa a femeilor la miscarile populare, dar si posibile masuri precum interzicerea costumului de plaja la femei sau obligativitatea purtarii valului islamic au fost principalele elemente abordate, deschizând astfel drumul spre discutii mult mai profunde privind situatia femeii in lumea araba post-revolutionara. In acest context, gestul unei tinere din Egipt a adaugat o noua conotatie feminismului arab, privit din perspectiva unei posibile (dorite) revolutii sexuale. Postarea pe blogul studentei Aliei Magdah El-Mahdy, in noiembrie 2011, a propriei poze nud a atras deopotriva furie, dar si sustinere atât in lumea araba, conservatoare prin excelenta, cât si in Occident. Pe lânga mesajul politic care fusese initial atribuit gestului acestei tinere de 20 de ani, ulterior totul s-a transformat intr-o componenta a noii revolutii sexuale a carei initiere se incearca, timid, este adevarat, in lumea araba. La aceasta au contribuit si declaratiile tinerei care nu s-a sfiit sa vorbeasca despre pierderea virginitatii, semnificatia actului sexul in societatea araba contemporana sau mijloacele de contraceptie pe care le foloseste.
Pastrând acelasi registru, si minoritatile sexuale au inceput sa devina vocale, in special prin intermediul celor din Occident, in recenta dobândita democratie continuând a se pastra tacerea asupra unor subiecte considerate sensibile. In pofida faptului ca relatiile homosexuale nu reprezinta o noutate in lumea araba, aceste practici sunt blamate de legislatia actuala si ignorate de actorii spatiului public. Daca un Gay Pride este imposibil de imaginat intr-o tara araba, scriitorul marocan Abdellah Taia nu se sfieste sa aminteasca faptul ca si minoritatile sexuale au luat parte la Primavara Araba, incurajând in mod deschis luarea unei atitudini de acceptare in acest sens. Având in vedere dificultatea cu care societate araba, chiar si cea care in prezent trece printr-un proces de democratizare, accepta sa abordeze o serie de probleme considerate a se discuta exclusiv intra muros, este greu de crezut ca temei homosexualitatii i se va acorda o atentie deosebita in spatiul public.
Daca aceste episoade nu au inca puterea de a isi lasa o amprenta destul de puternica la nivelul strazii, cresterea numarului „barbosilor“ pe strazile din Cairo, Tripoli sau Tunis a generat o adevarata dezbatere despre directia spre care se indreapta noua lume araba. Daca in urma cu ceva ani, adoptarea valului islamic de catre un numar cât mai mare de femei era perceputa cu oarecare relaxare, chiar apreciere pentru cele care faceau acest pas, fiind un demers partial incurajat de autoritati, „barbosii“ isi asumau un adevarat risc. Asocierea dintre barba si adeziunea purtatorului la ideologia si actiunile gruparilor islamiste, in special ale Fratiei Musulmane, atragea dupa sine chiar inchisoarea. Prigonirea acestor personaje avea la baza interzicerea respectivelor grupari de catre autoritati, interdictie care in prezent nu mai este de actualitate. Rolul din ce in ce mai important al gruparilor islamiste in noile structuri de guvernare din aceste state arabe a generat o adevarata moda in rândul barbatilor, vechi sau mai noi sustinatori ai islamistilor. In consecinta, peisajul actual din tarile Orientului Mijlociu care trec printr-un proces de tranzitie este din ce in ce mai mult asociat cu situatia din statele arabe din Golf, unde valul islamic si barba sunt elemente definitorii.
Situatia din statele arabe unde revoltele populare au dus la schimbari profunde este incerta nu doar la nivel politic sau economic. Populatia este in plin proces de construire a unei identitati post-revolutionare care sa reflecte motivele pentru care, la inceputul anului 2011, populatia a iesit in strada, fara insa a ignora specificul societatii arabe traditionale. Adaptarea sau chiar imprumutarea experientelor traite de alte societati se pare ca nu dau roade, simtindu-se profund nevoia unei constructii proprii, conditionata de transformarile pe care statele arabe in cauza le parcurg. Intrebarea si cât va dura, curiozitate care incepe sa se transforme in neliniste la nivelul populatiei, nu isi va gasi raspuns prea curând. Parcurgerea pe cont propriu, in timp, a drumului pe care Primavara Araba l-a deschis nu este doar o simpla conditie, ci o necesitate.
* Titlul acestui articol parafrazeaza cartea economistului
egiptean Galal Amin
„Ce s-a mai intâmplat cu egiptenii?“