Sari la conținut
Autor: ANDREEA HODOROG
Apărut în nr. 530

Ce e acolo pe cer?

    Obiectele zburătoare neidentificate au ajuns să reprezinte o întreagă cultură. Când aude OZN, omul se gândeşte automat la obiecte zburătoare extraterestre. Mass-media afirmă clar şi răspicat că „OZN-urile nu există“. OZN poate fi orice obiect care zboară şi nu poate fi identificat: un avion, elicopter, balon, zmeu sau orice altceva. Multe dintre obiectele care sunt anunţate drept OZN-uri sunt identificate apoi drept unele confecţionate pe Pământ. Totuşi, există zeci de mii de cazuri neelucidate, mii de mărturii ale unor piloţi militari sau civili, ale unor ofiţeri din Forţele Terestre sau Navale, astronauţi sau astronomi.
    Cele mai vechi fotografii cu OZN-uri
    Se spune că cele mai vechi fotografii din lume cu OZN-uri au fost făcute în anul 1886, când José Bonilla, director al Observatorului Zacatecas, a văzut aproximativ trei sute de astfel de obiecte în timp ce observa petele solare. Oficialităţile au început să acorde atenţie acestui tip de evenimente odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, când s-a semnalat apariţia unor aparate zburătoare ciudate în Australia. În 1920 interesul creşte, când s-a raportat prezenţa unor lumini inexplicabile aproape de intrarea în strâmtoarea Bass, Australia, iar cele câteva nave trimise să cerceteze dispar. Strâmtoarea Bass este cunoscută pentru evenimentele inexplicabile în care nave şi avioane dispar, asemenea Triunghiului Bermudelor sau a marilor lacuri din America de Nord. În aceeaşi regiune, în 1930 şi 1935, mai au loc întâmplări inexplicabile.
    Primul şi Al Doilea Război Mondial
    OZN-uri au fost raportate şi în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, cel mai important şi impresionant având loc pe 25 februarie 1942, când Los Angeles s-a trezit cu un obiect neidentificat staţionar pe cer, pe care l-au văzut mii de martori. Forţele armate au bombardat obiectul, nereuşind să-i provoace niciun fel de pagubă. Într-un final, OZN-ul a plecat, survolând  oraşele de coastă dintre Santa Monica şi Long Beach, pentru a dispărea după douăzeci de minute. În aceeaşi perioadă, mai au loc şi alte evenimente în Strâmtoarea Bass. În Essen, Germania, martorii văd un aparat zburător cilindric, argintiu-auriu, cu ferestre circulare, dispuse unifrom, care circula cu mii de kilometri pe oră. Echipajele militare de zbor întâlnesc multe alte obiecte zburătoare necunoscute.
    În vara anului 1946, în Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia, diferiţi martori povestesc despre un număr uriaş de OZN-uri, cunoscute mai târziu sub numele de „rachete-fantomă“, care vor apărea şi în Portugalia, Maroc, Grecia şi India. „Rachetele-fantomă“ par nave în formă de rachete cu dâre luminoase, care fac manevre fantastice, fie zburând cu o viteză extraordinară, fie plutind. Americanii împrăştie vestea că obiectele ar fi nişte invenţii ale sovieticilor.
    Roswell
    Pe data de 2 iulie 1947, în oraşul Roswell, mai mulţi martori relatează că un obiect sub forma unei farfurii zboară cu mare viteză deasupra oraşului Roswell din New Mexico. Şase zile mai târziu, ofiţerul de informaţii de la Aerodromul Armatei de Uscat din Roswell dă o declaraţie de presă în care afirmă că baza este în posesia unui „disc zburător“. A fost ştire de prima pagină. „Incidentul de la Roswell“ a dat naştere la numeroase controverse: se pare că s-au folosit tot felul de metode, cinstite sau nu, pentru ca martorii să nu mai furnizeze informaţii. Fenomenul a fost subiect pentru numeroase cărţi, documentare, articole şi chiar pentru un film artistic. De la această dată s-au efectuat nenumărate evaluări tehnice şi ştiinţifice, ajungându-se la concluzia că materialele navei sunt necunoscute. Locotenent-colonelul Philip J. Corso este autorul cărţii The Day After Roswell, unde afirmă că între 1961 şi 1963 a fost supervizorul unui proiect al Armatei de Uscat, care a introdus elemente de tehnologie extraterestră la companii americane, precum IBM, Hughes Aircraft, Bell Labs şi Down Corning, fără ca acestea să fie informate de natura respectivelor obiecte. Se pare că materialele şi dispozitivele descoperite la bordul navei de la Roswell ar fi precursoarele circuitelor integrate, ale fibrelor optice, laserelor şi fibrelor rezistente din ziua de astăzi.
    Incidentul de la Roswell mai include şi un alt mister. Martorii spun că au mai existat încă trei locuri de prăbuşiri şi consemnează că din două nave au fost recuperate cadavrele unor extratereştri. Diversele mărturii şi descrieri conţin discrepanţe între poveşti. Unii martori participanţi la recuperarea extratereştrilor spun că au existat şi supravieţuitori, pe când alţii susţin că toţi au fost găsiţi morţi. Până astăzi misterul planează asupra evenimentului de la Roswell. Numeroasele muşamalizări au dat naştere unui şir de confuzii, astfel încât omul de rând să nu afle niciodată ce s-a întâmplat.
    Aztec, Noul Mexic
    Un alt eveniment legat de OZN-uri, foarte cunoscut în cercurile interesate de astfel de fenomene, este cel de lângă Farmington, în apropiere de Aztec, Noul Mexic. În 1984, un disc cu diametrul de aproximativ treizeci de metri, cu exteriorul dintr-un metal foarte uşor, dar foarte dur, a aterizat lângă Farmington. În interiorul navei, conform informaţiilor, au fost descoperiţi şaisprezece umanoizi mici, cu înălţimi între 90 şi 110 de centimetri, cu trupurile carbonizate. Mai târziu, informaţiile au fost susţinute de mai multe oficialităţi.
    1950-2000
    Între anii 1950 şi 2000 au fost raportate nenumărate incidente legate de OZN-uri. În anul 1956, pe data de 24 iulie, în apropiere de Rosetta, în regiunea Drakensberg (Africa de Sud), meteorologul Elizabeth Klarer a fotografiat un presupus OZN. Aceasta a descris aventuri detaliate pe care le-a întreprins cu o rasă extraterestră, pretinzând că a avut o relaţie cu unul dintre extratereştri în urma căreia a rezultat un fiu, Ayling. Ulterior, fotografiile au devenit foarte cunoscute.
    În 1957, Jack Gettys şi James Bittick de la Baza Aeriană Edward au filmat aterizarea şi mai apoi decolarea şi îndepărtarea unui disc zburător silenţios. Filmarea a fost trimisă la Washington drept dovadă. Tot în 1957, în Brazilia, doi pescari au fost martori la prăbuşirea unui OZN, din care, mai târziu, au luat fragmente. În octombrie 1957 a avut loc prima raportare a unei răpiri de către extratereştri. Antônio Vilas-Boas, un fermier de douăzeci şi trei de ani din Brazilia, lucra noaptea, în apropiere de São Francisco de Sales, pentru a evita căldura din timpul zilei. În noaptea de 15 spre 16 octombrie, acesta spune că a fost martor la zborul unui obiect misterios, pe care îl descrie ca pe o stea roşie.  Această „stea“ s-a apropiat de el atât de mult, încât forma sa a devenit recognoscibilă: o navă aeriană sub forma aproximativă a unui ou, cu o lumină roşie în faţă şi o cupolă care se rotea deasupra. În timp ce naveta cobora, Boas a început să fugă de spaimă. Nu a ajuns prea departe, când un umanoid de aproximativ 1,5 metri l-a ajuns din urmă, apoi alţi doi şi l-au luat pe Boas în navă. Boas a descris detaliat ce i s-a întâmplat în interiorul navei, atât de amănunţit, încât a fost în stare să reproducă nişte inscripţii ciudate din interiorul OZN-ului. De asemenea, a susţinut că a avut relaţii sexuale cu o femelă extraterestră şi că aceasta i-ar fi dat de înţeles că îi va creşte copilul în spaţiu. Povestea lui Boas a fost pusă la îndoială, întrucât cu puţin timp înainte de eveniment era publicată într-un periodic o istorie asemănătoare, de unde Boas ar fi putut împrumuta detalii ale propriei poveşti.
    Cele mai recente apariţii
    Nici după 2000, raportările nu s-au diminuat în număr. În 2014, notabile sunt trei evenimente. În data de 11 septembrie, mai mulţi oameni din Houston, Texas au văzut un inel luminos care zbura în timpul unei furtuni, toată întâmplarea fiind filmată. Obiectul părea transparent, dar luminile erau aranjate într-un cerc cu o lumină centrală vizibilă în unele fotografii. Pe 3 octombrie, poliţia din Breckenridge, Colorado a primit mai multe rapoarte în care oamenii spuneau că au văzut un obiect zburător ciudat deasupra oraşului. Acesta a rămas staţionar pentru aproximativ cincisprezece minute, după care a apărut o lumină mai puternică, iar obiectul a zburat după munţi. Ultima dintre cele trei întâmplări a avut loc în data de 11 noiembrie, când un avion de pasageri care survola Iranul a înregistrat un OZN circular, în forma unui disc, care zbura dedesubt.