(Ce i se-ntâmpla comediei românesti)
Acum opt ani, Teatrul de Comedie din Bucuresti initia un festival de gen care avea sa devina marca distincta în viata teatrala de la noi – festCO. National la început, apoi international (cu participarea unor trupe din Franta, Belgia, Irlanda si Serbia care au în repertoriu texte românesti semnate, mai ales, de Eugène Ionesco, I.L. Caragiale si Matei Visniec), acest festival si-a propus si sa relanseze dramaturgia autohtona, de la seniori la noul val, prin Concursul de Comedie Româneasca, ajuns anul acesta la a V-a editie. Piesele premiate au devenit spectacole gazduite de Sala Mare si de Sala Studio ale Teatrului de Comedie si au fost publicate de Editura Palimpsest, gratie eforturilor scriitorului si criticului Ion Cocora. Colaborarea cu aspirantii la profesionism în domeniu, carora teatrul amintit le-a dedicat un proiect special, Comedia tine la Tineri, a facut ca la festCo sa participe, cu un spectacol premiat, si cei mai buni dramaturgi, actori si regizori liceeni, remarcati în Festivalul „Jos Palaria“, care aduc, an de an, un suflu nou în festCO, revizitând, cu ochi proaspat, texte ale clasicilor sau ale unor autori aflati acum, pe nedrept, într-un con de umbra.
Familiarizarea publicului autohton cu teatrul-lectura, antecamera a viitorului spectacol, si redescoperirea unor texte dramatice purtând semnaturi ilustre, texte „pierdute“ prin pagini de istorie literara, completeaza inspirat un proiect cultural ambitios, pe cale sa-si adjudece o binemeritata traditie. La toate acestea se adauga si atentia acordata noilor tendinte si miscari din teatrul de azi, sa amintim doar stand-up comedy si teatrul de magie, care au început sa „prinda“ si la noi, nu întotdeauna însa aclimatizate organic si cu folos.
Editia festCO de anul acesta s-a lasat cu câteva mutatii spectaculoase. Cel mai jucat autor a fost unul tânar, premiat la Concursul de Comediei Româneasca, Mimi Branescu. Nu mai putin de cinci spectacole: „Acasa la tata“ (Teatrul Act, Bucuresti, regia Alexandru Dabija), „Flori, fete, filme sau baieti“ (Asociatia teatrul.ro, Bucuresti, regia Radu Popescu, Teatrul Act, Bucuresti, regia Vlad Massaci), „Gunoierul“ (Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad, regia Alex Margineanu), „Dumnezeul de a doua zi“ (Teatrul Clasic Act, Bucuresti, regia Claudiu Goga) au adus la rampa textele acestui foarte talentat actor de teatru si film, care, în câtiva ani, a devenit un veritabil dramaturg national. Într-un lot de vârf al noului val, din care mai fac parte, la o repede ochire, Lia Bugnar, Gianina Carbunariu, Mihaela Michailov, Alexandra Badea si Peca Stefan.
Mimi Branescu are priza la regizori si la public, interpretarea personajelor sale prilejuieste adevarate creatii de tinut minte unor actori consacrati, de pilda, Marcel Iures si Gabriela Popescu, dar si unor tineri în plina afirmare, Ada Simionica (Premiul pentru cea mai buna actrita în rol secundar, ex aequo, pentru rolul Paula din „Acasa la tata“, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act, Bucuresti), Vlad Zamfirescu, Mirela Oprisor, Marian Parfeni, Alex Margineanu etc.
Tot o echipa de tineri, amintitul Peca Stefan, ca autor, si Ana Margineanu, ca regizor, a realizat cel mai bun spectacol (care si-a adjudecat premiul aferent) al editiei festCo de anul acesta („5 minute miraculoase la Piatra-Neamt“). O cercetare de teren, înca rara avis în viata teatrala de la noi, teatru în priza directa cu realitatea, cu locul dat si oamenii lui, care evidentiaza o functie comunitara a acestei arte, fiind, la acest capitol, efemera, sub spectrul trecerii ori nu a probei timpului si a convertirii, ori nu, în literatura (dramaturgica, fireste).
Macar fata în fata cu aceste exemple, mult clamata absenta a dramaturgului authton (în viata) din repertoriul teatrelor românesti pare o jelanie fara obiect. Înainte de afirmatia plângacioasa, cei ce o fac ar trebui sa se întrebe, cu onestitate, ce i se întâmpla teatrului românesc de azi – comediei românesti, pentru a reveni la cestiune.
I se întmpla ca, de vreo douazeci de ani, e în tranzitie. De la aluviunile aluzionare, de la parabola gaunoasa de atâta repetare, de la scrisul „frumos“, declamativ, „înalt“ (care nu mai prinde nici macar la o lectura plina de bunavointa) la miza pe realitatea imediata, pe ruptul din viata. Nici acestea neocolite de schematism, de prefabricat, de altorirea, uneori miciurinist agresiva, cu ce e în trend la altii. Dramaturgii din prima categorie, mai multi, pierd din vedere faptul ca, de aproape doua secole, teatrul nu mai înseamna „fiziologii“ si îndreptare de moravuri, ci constructie scenica plina de ritm, replici vii, realitate topita în spectacol în lumea aceasta si nu într-o lume paralela. Cei din a doua, îndeobste tineri, cad, nu de putine ori, în capcana izolarii unei „felii“ de realitate sub clopotul de sticla, minimalist, aseptic, cu câte un zvâc, suprasolicitat, de violenta si vulgaritate în parti egale, care, cred ei, dinamiteaza conventia si impune noul stil.
Pentru ambele categorii e valabila… capsuna scotianului din bancul (re) amintit de Horatiu Malaele la Gala Premiilor fest.CO. E suficienta o mostra (prin extindere, doua) deoarece toate celelalte au acelasi gust, dupa cum a spus, cu îndreptatire, cel ce a primit Premiul de regie si Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal („Lectia“ de Eugene Ionesco, Teatrul National Bucuresti). Iata de ce se impune o schimbare de… gust, reusita, în cazul lui Matei Visniec, de Teatrul „Tomcsa Sandor“ din Odorheiul-Secuiesc – o revelatie a festivalului, cu spectacolul „Si cu violoncelul ce facem?“ în regia lui Zakarias Zalan (Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar, Szucs-Olcsvary Gellert – Domnul cu ziar, Premiul pentru cea mai buna actrita în rol secundar, ex-aequo, Jankovics Anna-Doamna cu voal). Dar si în cazul spectacolelor „Cântareata cheala“ de Eugene Ionesco (regia Alexandru Dabija, Teatrul German de Stat Timisoara) si „Identitati“, în care Victor Ioan Frunza a revizitat, încercând o transfuzie de sânge proaspat, partial reusita, 7 piese scurte de Dumitru Solomon la Teatrul „Maria Filotti“ Braila (un binemeritat Premiu pentru decoruri si costume obtinut de Adriana Grand).
Nu e rau ca tinerii regizori si actori (în devenire) se scolesc pe texte clasice: „Peatra din casa“ de Vasile Alecsandri, „Mofturi la Union“, dupa I.L. Caragiale, dar, ca sa nu piarda trenul teatrului de azi, ar trebui sa traga cu ochiul si la mai tinerii liceeni care fac spectacol fara complexe (si fara sa-i tradeze, în esenta) din, de pilda, texte de Matei Visniec (excelenta „Scoala lui Gufi“, Colegiul National „Mihai Eminescu“ Botosani, Premiul fest.CO la „Jos Palaria“, editia 2009, spectacol prezentat în afara concursului) sau Teodor Mazilu (în editia din 2011 veti vedea un electrizant spectacol nou dupa „Nu vrem sa fim fericiti“ al trupei „The Hooleelogans“, Liceul „C.D Loga“ din Timisoara, Premiul festCO la „Jos Palaria“ 2010).
Sub semnul zâmbetului batut în cuie – designul trofeelor apartinându-i lui Horatiu Malaele –, cu spectacole dupa texte de Mimi Branescu (5), Eugene Ionesco (4), Matei Visniec (3), D. Solomon (1), V.I.Popa (1), Constantin Cheianu (Republica Moldova) si, în afara concursului, V.Alecsandri, I.L.Caragiale, Adrian Lustig, cu un Premiu pentru cea mai buna actrita în rol principal neacordat, festCO 2010 a fost un eveniment animat, cu selectioner (Ileana Lucaciu) si juriu (Sanda Manu, Marina Constantinescu, Vladimir Gaitan) care au cumpanit bine circuitul premiilor printre competitori. Si-a sarbatorit, cu Premii de excelenta, câtiva seniori ai scenei, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Dumitru Rucareanu si a premiat, din peste 60 de participanti la Concursul de Comedie Româneasca (juriu: Mircea Ghitulescu, Ion Cocora, Nicolae Prelipceanu), pe Mircea M. Ionescu – „Leopardul mistret“ (Premiul I), Constantin Venerus Popa – „Certificatul“ (Premiul II), Marilena Dumitrescu – „Ceva cu taietei“ (Premiul III), Liviu Lucaci – „Rendez-vous la muzeu“ (Mentiune) si Constantin Turturica – „Vreau nebunie, altfel înnebunesc!“ (Mentiune).
Iar Gala de închidere a oferit publicului un agreabil show magic&comedy cu Teatrul de Magie „Andrei Teasca“.