Cand poezia o ia razna…

„E unul dintre cei mai seriosi si plini de duh scriitori pe care îi cunosc“, scrie Liviu Ioan Stoiciu despre Paul Aretzu („Contemporanul“, iulie 2013): poet, critic, eseist „inclusiv în regim religios“, redactor sef la revista „Ramuri“ din Craiova si profesor la Caracal, Paul Aretzu e, mai presus de toate, fericita „victima“ a invidiei colegiale a poetului de la „Cantonul 248“. „Îl invidiez“, scrie L.I.S., „ajutat de un frate a cumparat a doua casa a lui, un «apartament al aviatorilor, cu patru camere», în padure, la pret avantajos, nu departe de Caracal si de celebrul Deveselu – unde Armata SUA aduce azi scutul antiracheta; în acest apartament vine zilnic de la Caracal cu masina lui; aici citeste si scrie…“: aici poate citi si scrie linistit si fara griji, în apartamentul aviatorilor din padure un poet care se simte astfel, ca noi toti, aparat de scutul antiracheta al Armatei SUA! Ce poate fi mai semnificativ si mai elocvent pentru soarta poetului de azi si climatul pacific al muncii lui decât sa-si poata scrie „idilele“ si psalmii, odele pindarice sau hesiodicele „munci si zile“ sub înalta protectie a scutului american?! E aceasta o fertila tema de meditatie si reflectii, poate un pic melancolice, pe care nelinistitul poet de „La fanion“ o propune în treacat cititorilor sai. Mai demult, demult de tot, un alt mare poet medita si el la tema în termenii epocii de atunci si se adresa cititorilor, celor tineri, îndemnându-i: „Iubiti-va pe tunuri“! Lucrurile, în poezie si în viata poetilor, au evoluat, dupa tunurile de odinioara idila erotica si psalmul de taina merg mai departe si se strecoara pe sub scutul antiracheta: modelul îndepartat al temei, insolita si poetica asociere cu ratiune demitizanta, poate fi sculptura celebra a unei Vera Muhina, cu tancul ei de razboi prefacut în fiare de plug ale muncii pasnice, rascolind cu harnicie ogoarele fara haturi ale colhoznicilor… Dar sa nu mai batem câmpii si sa ne întoarcem în Olt, la festivalul intitulat „Poezia în Olt“, la articolul poetului despre „Trei festivaluri cu premii, în trei orase“. Orasele sunt Caracal, Corabia si Slatina, iar festivalurile adunate sub titlul „Poezia în Olt“, confera premii de excelenta purtând numele unor ilustri poeti din partea locului: Virgil Mazilescu si Virgil Carianopol, doi poeti din generatii atât de diferite, uniti într-o oarecare masura de cota modernista a poeziei lor. Pentru cine nu stie, dar cine nu stie?!, sa precizam ca idilicul si armoniosul Virgil Carianopol a suferit la început, liric vorbind, de o scurta „ratacire“ avangardista, în totala contradictie cu fondul sau patriarhal si traditionalist. Virgil Mazilescu, în schimb, e un poet eminamente modern, înghitit de nelinistile modernitatii târzii, una descompusa, gâfâita si abreviata, ca în poezia lui Bacovia. „Am fost încântat sa aflu“, spune L.I.S., „ca sunt invitat la festivalul intitulat «Poezia în Olt». Vestea a aflat-o întâi de la Marian Draghici din Osica de Sus, apoi prin Paul Aretzu, de la Caracal, ambii laureati ai premiului Virgil Mazilescu. Juriul premiilor ce urmau sa fie acordate la editia din acest an a festivalului «Poezia în Olt» a fost format din «marele critic si poet» (s-a subliniat public valoarea sa si aici) Gheorghe Grigurcu, presedinte, laureat al premiului Virgil Mazilescu, Paul Aretzu, Mircea Bârsila, laureat si el al premiului Virgil Mazilescu, si Dumitru Aug. Doman – juriu prezent la Slatina, Caracal, Corabia (plus Marian Draghici, «absent motivat»)“. În fata acestui juriu itinerant, „nu poti decât sa-ti scoti palaria si sa multumesti ca n-ai fost uitat“. La Corabia, mai spune poetul, festivalul Virgil Mazilescu i-a acordat Marele Premiu pentru poezie Virgil Mazilescu „celui ce scrie aceste rânduri“, respectiv, lui Liviu Ioan Stoiciu. Felicitari. Ce ar mai fi de spus? Ar mai fi de spus ca provincia, Tara Oltului, este, cum vedem, plina de poezie, poeti si evenimente poetice al caror ecou nu bate însa prea departe si nu rasuna pâna în centrul tarii noastre de poeti, cu exceptia „Contemporanului“ care, spre lauda sa, face loc sub semnatura lui Liviu Ioan Stoiciu acestor importante evenimente ale vietii literare actuale. Interesant si meritoriu e ca reportajul „oltenesc“ al poetului de la Adjud descentralizeaza putin viata literara româneasca, punând provincia, cum se cade, la umarul tarii, sfidând întrucâtva lozinca ardeleneasca, dupa care „Soarele de la Bucuresti rasare“! În Olt, ca si în alte locuri, cultura „duduie“, cum n-o face economia, iar initiativele culturale din provincie se bucura de o participare eminenta deloc „provinciala“. Oltenii acestia n-au uitat ca Brâncusi e de-al lor, ca si Tudor Arghezi ori Eugen Ionescu „nascut la Slatina“ – aminteste L.I.S. –, „nu conteaza pretentia urmasilor lui de a-i rupe radacinile românesti“. Sa nu exageram facând o nedreptate urmasilor, uitând ca pe Brâncusi, marele oltean, nu francezii care l-au înfiat, dar chiar românii însisi, oltenii nostri, l-au refuzat de câteva ori, ajungând acum, în fine, sa-i revendice – în numele patriotismului renascut! – mormântul si cerând „stramutarea“ ramasitelor lui pamântesti… Reportajul lui Liviu Ioan Stoiciu e doldora de informatii, unele senzationale. Asa, el afla, si îl amuza, ca Editura Hoffman din Scornicesti „a anuntat ca publica de regula o carte pe zi, primind în 2012 Diploma locului I în Top profit România; la «oferte imbatabile»“ – scrie poetul – „Editura Hoffman anunta pe site-ul ei: «publicam 100 de exemplare din lucrarea dumneavoastra cu 500 lei»; între cei lansati e si poetul Viorel Pacala, politist; eram sa uit, poet oltean e si Aurelian Titu Dumitrescu din Caracal“.
Revista „Mozaicul“ din Craiova – surata „Ramurilor“ al caror redactor-sef e poetul psalmist Paul Aretzu – dedica numarul 5/2013 suprarealismului, recuperând „memoria hazardului“. Unele informatii din reportajul lui L.I.S. sunt de-a dreptul suprarealiste. În afara de relatarea performantei Editurii Hoffman din Scornicesti, poetul scrie ca „am fost surprins sa aud acum ca sora lui Ceausescu a repus în functiune Manastirea Brâncoveni, unde sunt puse la pastrat inclusiv coloane sculptate ale fostei Manastiri Vacaresti din Bucuresti, demolata de cei doi dictatori, sotii Ceausescu“. Sora lui Ceausescu, Elena Barbulescu – scrie L.I.S. – „s-a îngrijit si de reabilitarea altor manastiri din judet…“ În continuare, el mentioneaza ca Paul Aretzu a tinut o comunicare despre Virgil Carianopol (1908 – 1984) de unde cine nu stie afla ca poetul „a fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la «unu», apoi s-a reprofilat dupa 1936 pe traditionalism…“ Nu s-a „reprofilat“ poetul „Scarii la cer“ din 1940 pe care gresea E. Lovinescu trecându-l în rândul autorilor de „poezie extremista“ (recte: avangardista!), ci, mult mai simplu si mai natural, autorul splendidei „Hermine“ si-a descoperit relativ târziu sunetul propriu, identitatea poetica prin nimic compatibila cu suprarealismul „extremist“ de la început. Nu poti face avangardism cu papucii bunicului. În fine, Liviu Ioan Stoiciu propune extinderea festivalurilor de poezie în Olt, înfiintându-se si altele, cu numele lui Ion Stratan, care a copilarit si el în Izbicenii lui Virgil Carianopol, si, altul, Marin Mincu, dupa numele poetului si criticului nascut la Slatina, „oras atotprezent în opera lui“. „În niciun caz“, i s-ar fi raspuns ideii înfiintarii unui festival cu acest nume, întrucât „Marin Mincu s-a certat cu toti responsabilii judetului Olt, înjurându-i cât a trait ca nu-i retrocedeaza o parte dintr-un parc din Slatina, proprietate a familiei lui, cu acte“! Dupa manifestarea literara de la Slatina, scrie L.I.S., „m-am bucurat de parcurile Slatinei, inclusiv de cel dedicat lui Eugen Ionescu, în care domina statuia marelui scriitor. Eugen Ionescu poarta si numele unui centru cultural cu mai multe sali de spectacole, de necrezut“. La Caracal admira splendidul Teatru de acolo, pe scena caruia are loc si propria lui premiere: „Pe scena acestui teatru Gh. Grigurcu a vorbit de poetii uitati, azi, care au fost în centrul atentiei pâna la Revolutie, aflati într-o marginalitate pe care n-o merita, fiind o pierdere a literaturii în fata constiintei de sine. Era multumit ca în judetul Olt poetii Minulescu, Carianopol si Mazilescu sunt omagiati, dedicându-li-se un festival“. De unde se vede ca din când în când „constiinta de sine a literaturii“ se mai trezeste chiar si în Olt. Prin revelatiile lui si informatiile suculente („suprarealiste“!) pe care le ofera din belsug, reportajul lui Liviu Ioan Stoiciu este unul senzational, în cel mai pozitiv înteles al cuvântului, inclusiv cu ceea ce aflam despre dinamica „vatra culturala“ a Scornicestilor ori cum se joaca rinocerii în parcul de cultura si odihna „Eugen Ionescu“ din Slatina. Cum vedem, poezia a luat-o razna si-si face de cap, de la Osica de Sus si Caracal, pâna la Slatina si Corabia: splendid!