Filosofie pop
Atunci când în mass-media ajunge ceva despre piata operelor de arta este vorba obligatoriu despre un mare maestru si „scorul“ este în milioane de dolari – zeci sau sute.
Acestea reprezinta vârfurile unor curbe care nu determina în mod necesar trendul. Astfel, pe statistici facute de Artprice, cea mai mare companie de evaluare din lume, marea majoritate a tranzactiilor cu opere de arta se face la suma de 100 de euro; exista insa si un indice financiar (cotat la bursa) care se calculeaza asupra operelor de arta „prime“, cu un pret minim de 2000 de euro. Pe segmentul „prime“ valoarea medie a operelor este cuprinsa între 11.000 si 33.500 de euro. În 2007 piata de arta a înregistrat „turbulente“ datorate prabusirii pietei ipotecare în Anglia si SUA, dar din 2010 a intrat în jocul acestei piete China, care a liberalizat în parte comertul intern cu opere de arta si s-a propulsat direct pe locul unu în topul natiunilor care tranzactioneaza arta. Pe cale de consecinta, sase artisti chinezi, predominant clasici, au intrat în topul 10 mondial al celor mai tranzactionati artisti în 2010.
În România, conform casei de licitatii ArtMark, randamentul mediu multianual pentru investitia în arta este de 27%, semnificativ mai mare decât la aur sau la investitiile imobiliare. În plus, spre deosebire de alte piete speculative, anii 2008-2009 nu au adus scaderi, ci cresteri si mai accentuate, pâna aproape de 40%. Cifrele indica, pe de o parte, o lichiditate crescuta, la începutul crizei, pentru segmentul cel mai bogat al populatiei, iar pe de alta parte slaba încredere în piata bursiera sau în investitiile de portofoliu. Asa se face ca în declaratiile de avere ale mai multor politicieni (parlamentari si presedinti de consilii judetene) au aparut colectii de arta evaluate în mai multe cazuri la peste un milion de euro. Evident ca investitii similare în arta apartin si unor oameni de afaceri, care însa nu pot fi evaluate întrucât nu exista obligativitatea declaratiilor de avere si interese, ca în cazul functiilor publice.
Primele concluzii asupra „bulei“ operelor „belle arte“ tin de macroeconomie. Teoreticienii economici descriu piata ca fiind un oligopol (cu putini ofertanti, structurati în macroorganizatii care domina segmentul) si oligopson (numar redus de cumparatori) totodata. Deci ca încalca ambele conditii ale unei piete functionale. Vestea proasta pentru teoreticieni este ca piata aceasta exista de câteva sute sau mii de ani, ca este functionala si ca, desi nimeni nu explica cum, ea e în crestere permanenta. (va urma)