Alte statistici

Am fost întotdeauna extrem de mefient când a venit vorba despre statisticile româneşti. Noi nu ştim, nici până astăzi, câte muzee există cu exactitate în România, pentru că nu avem o definiţie extrem de precisă care să fie aplicabilă muzeelor. Cea din Legea nr. 311 din 2003 lasă loc la interpretări, pentru că nu e clar dacă, de exemplu, Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti este un muzeu aparte de cel din care face parte din punct de vedere administrativ, Muzeul Naţional de Artă al României. Se poate ajunge la disjungeri de genul „muzee” şi „instituţii muzeale”, dar tot nu ştim ce să facem cu muzeele parohiale, cu cele săteşti, cu colecţiile private sau cu muzeele care sunt incluse în diverse centre culturale locale şi care nu au personalitate juridică.
Dacă ne referim la numărul de vizitatori, lucrurile devin şi mai laxe. Unele muzee îi socotesc pe toţi cei care vin la muzeu, cu orice prilej: vernisaje, conferinţe, lansări de carte etc. Altele numai pe cei care vizitează expoziţiile temporare şi permanente. În fine, unele îi numără numai pe vizitatorii plătitori, iar altele pe toţi cei care le calcă pragul, indiferent dacă primesc bilet sau nu (Noaptea Europeană a Muzeelor reprezintă, din acest motiv, un mare prilej de derută pentru directorii de muzee, iar aproximările sunt destul de mari în ceea ce priveşte numărul de vizitatori). Am auzit chiar că unii manageri adună la vizitatorii reali şi pe cei care vizionează paginile de internet ale muzeelor… Există, desigur, şi un mic interes aici. Activitatea unui director de muzeu este evaluată şi în funcţie de numărul vizitatorilor, aşa încât este interesul acestuia să „crească“, pe orice cale, acest număr.
Unele dintre statisticile din anul 2013, de exemplu, ne spun că muzeul cel mai vizitat din România ar fi Castelul Bran. Pentru mine, cel puţin, acesta ar intra foarte greu în categoria muzeelor, fiind, mai degrabă, un monument istoric vizitabil. Complexul Naţional Muzeal „Astra“, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ şi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ rămân, în aceste condiţii, de fapt, cele mai vizitate muzee, având, fiecare, în jur de 350.000 de vizitatori înregistraţi în anul trecut, fiind urmate îndeaproape de Muzeul Naţional Peleş. Ceva mai departe pe listă, cu mai puţin de 200.000 de vizitatori, se găsesc Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Artă al României şi Muzeul Naţional de Istorie a României.
Mi s-a părut, însă, că o statistică mult mai interesantă este una care priveşte marile muzee ale lumii şi numărul de vizitatori înregistrat de acestea în anul trecut.
Aşa după cum era de aşteptat, Luvrul îşi menţine supremaţia mondială, chiar dacă numărul de vizitatori a scăzut, faţă de 2012, cu 4%. Totuşi, 9.334.000 de oameni i-au trecut pragul, scăderea fiind insignifiantă, după mulţi ani de creştere continuă. Având în vedere că majoritatea covârşitoare a acestora sunt vizitatori plătitori, se poate cu uşurinţă înţelege de ce aşezământul parizian este atât de important, încât directorul general al muzeului este numit de însuşi Preşedintele Republicii. De altfel, François Hollande a procedat la schimbarea directorului general al muzeului chiar anul trecut. Mai vechiul nostru prieten, Henri Loyrette (singurul director general al acestui mare muzeu care, în timpul mandatelor sale, a vizitat de două ori România) a fost succedat de Jean-Luc Martinez, un arheolog care a condus vreme de opt ani (adică pe perioada a două treimi din timpul mandatului lui Loyrette) departamentul de antichităţi greceşti, etrusce şi romane. Martinez lucrează la Luvru din 1997, fiind primul arheolog care ajunge în fruntea instituţiei din 1962 încoace. Desigur, Martinez va fi nevoit să încerce să aducă din nou o creştere a numărului de vizitatori, fapt nu tocmai uşor. Loyrette reuşise, în cei 12 ani cât s-a aflat la conducerea instituţiei, să crească numărul acestora cu aproape trei milioane. Trebuie spus că Martinez a fost preferat de Hollande, dintre cei doi candidaţi propuşi de ministrul Aurélie Filipetti, chiar dacă aceasta din urmă nu a ezitat să îşi exprime preferinţa sa pentru celălalt candidat, directoarea Muzeului de Arte Frumoase din Lyon, Sylvie Ramond. A fost luat în discuţie chiar şi numele lui Laurent Le Bon, şeful Centrului Pompidou din Metz. Dar Preşedintele Republicii a dorit să asigure un soi de continuitate pentru această instituţie-mamut (muzeul are peste 2.000 de salariaţi). Cât despre Loyrette, acesta s-a întors la meseria sa de bază, cea de jurist, devenind consilier de stat în frumoasa clădire care se află la doar 200 de metri distanţă de fostul său birou directorial din Luvru. Tocmai pentru a creşte numărul de vizitatori, la doar un an de zile de la numire, Martinez a şi lansat un proces de întinerire a celebrului spaţiu de primire din interiorul piramidei. Lucrările, care tocmai au început, vor avea drept rezultat creşterea numărului de intrări, din subsolul piramidei lui I.M. Pei, de la trei la cinci. Preşedintele-director general al Luvrului este convins că în acest fel se va fluidiza foarte mult accesul în muzeu, se va reduce timpul de aşteptare şi, în consecinţă, numărul de vizitatori se va apropia din nou de 10 milioane.
Pentru comparaţie, ar trebui să spunem că toate muzeele din România primesc, anual, laolaltă, tot cam 10 milioane de vizitatori. Nu o spun pentru a trimite în derizoriu muzeele româneşti, ci, dimpotrivă, pentru a arăta cât este de dificil de condus un instituţie de dimensiunea Luvrului.
Al doilea cel mai vizitat muzeu din lume este Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington. Parte a celui mai mare complex de muzee din lume, Instituţia Smithsoniană, Muzeul de Istorie Naturală beneficiază de acces gratuit. Desigur, majoritatea vizitatorilor este formată din tineri şi mai ales din copii. Totuşi, trebuie spus că expoziţia permanentă a acestui mare muzeu este relativ îmbătrânită, chiar dacă anul trecut muzeul a înregistrat o uşoară creştere a numărului de vizitatori faţă de 2012, ajungând la 8.000.000.
Pe locul al treilea se situează Muzeul Naţional al Chinei. Ca şi la muzeul din Washington, la cel din Beijing intrarea este gratuită. Creşterea numărului de vizitatori faţă de 2012 este mai mult decât spectaculoasă, fiind, practic, cea mai mare creştere procentuală din lume printre marile muzee: 38,7%! Astfel, muzeul chinez a ajuns la 7.450.000 de vizitatori şi este de presupus că, dacă va continua acest ritm de creştere, în scurtă vreme s-ar putea să ajungă cel mai vizitat muzeu din lume. Trebuie menţionat că, dacă în cazul Luvrului majoritatea vizitatorilor este formată din străini, muzeul american şi cel chinez îşi asigură cea mai mare parte a publicului dintre conaţionali. Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzeul situat pe locul al patrulea, un alt segment celebru din Instituţia Smithsoniană, Muzeul Aerului şi al Spaţiului, care a înregistrat, tot în regim de gratuitate, 6.970.000 de vizitatori.
Tot cu o creştere spectaculoasă faţă de anul 2012, una de 20,2%, locul al cincilea este ocupat de Muzeul Britanic. Acestuia i-au trecut pragul, tot gratuit, după cum se ştie, nu mai puţin de 6.701.000 vizitatori. Prin această creştere remarcabilă, Muzeul Britanic a trecut în faţa Metropolitanului newyorkez, care a avut parte de o creştere ceva mai modestă, de doar 2,7%, ajungând în 2013 la 6.280.000. Dintre toate aceste prime şase muzee ale lumii, cel din New York este singurul la care plata accesului se face benevol, fiind totuşi recomandat un preţ de intrare de 20 de dolari.
În fine, ultimul muzeu care a reuşit anul trecut să treacă de pragul de şase milioane de vizitatori a fost Galeria Naţională din Londra, cu 6.031.000, care a şi reuşit un salt spectaculos faţă de 2012, atrăgând cu 16,8% mai mulţi vizitatori. Sub acest prag s-au situat, în ordine, Muzeele Vaticanului, Muzeul de Ştiinţă Naturală din Londra şi Muzeul American de Ştiinţe Naturale din New York, toate cu peste 5.000.000 de vizitatori.
După cum se vede, este greu de stabilit o regulă. Muzeele cele mai vizitate sunt, deopotrivă, cu acces gratuit sau cu plată, muzee de artă, de istorie sau de ştiinţă. Dar ce se poate spune cu certitudine este că sunt muzee mari, fiecare dintre ele având câte un patrimoniu uriaş, şi, mai ales, că sunt foarte generos finanţate, din fonduri publice şi private (practic, fiecare dintre ele beneficiază de finanţări mixte). Cu alte cuvinte, rezultatele excelente se obţin doar prin investiţii pe măsură – o lecţie prea puţin înţeleasă în România, unde li se cere directorilor de muzee, în fiecare an, un număr mai mare de vizitatori, acordându-li-se o subvenţie din ce în ce mai mică. Greu de crezut că într-o asemenea manieră de lucru vom putea obţine ceva! Dar vom continua să ne mândrim cu kitsch-urile care se vând în faţa Castelului Bran şi cu faptul că avem şi noi turiştii noştri, chiar dacă toţi vin în căutarea caninilor lui Dracula.