Sari la conținut
Autor: Mihai Iovănel
Apărut în nr. 533

7 romane (cu) gays & lesbians

    7. Cornel George Popa, Nesimţitul (1997)
    Perspectiva asupra homosexualităţii este în anii 90 una predilect homofobă şi machistă. În acest roman (unul dintre hiturile astăzi aproape uitate ale deceniului), relatare a tribulaţiilor unui tânăr cu succes social şi erotic care, în urma unui accident de maşină, rămâne impotent, una dintre scenele cel mai bine dramatizate este aceea în care un solist de muzică populară, homosexual trecut de prima tinereţe, încearcă patetic să îl agaţe pe protagonistul impotent. Perspectiva este şarjat-satirică, intrând în zona umorului negru.
    6. Emil Mladin, Obsesia (2007)
    Profesorul de chimie Sorin Clejan, înşelat de soţia adorată, ajunge în închisoare după o tentativă de omor îndreptată împotriva unui oarecare într-un moment de furie provocată in absentia de partenera infidelă. În puşcărie devine „Sorina“, reorientându-şi obsesia pentru soţie către Făt-Frumos, „un ţigan mare cât casa, zdravăn, urât ca noaptea, cu dinţii cariaţi şi puţind ca dracu’“, pe care sfârşeşte totuşi prin a-l ucide. Într-o scenă mai „tare“, Sorin/ „Sorina“ este supus unui viol colectiv.
    5. Ceciliei Ştefănescu, Legături bolnăvicioase (2002)
    Primul roman semnificativ post-90 care are ca subiect (fie şi colateral) o legătură lesbiană. A fost şi ecranizat de Tudor Giurgiu, ceea ce n-avea cum să-i strice, măcar ca reclamă.
    4. Cristina Nemerovschi, Păpuşile (2014)
    Abia în 2014 apare primul roman programatic „despre lesbiene“.
    3. Adrian Schiop, pe bune/ pe invers (2004).
    Perspective din interior asupra homosexualităţii apar abia după ce Articolul 200 al Codului Penal a fost abrogat în 2001. Romanul lui Schiop este primul dintr-o serie pe care viitorul o va face probabil lungă.
    2. Adrian Teleşpan, Cimitirul (2013)
    Cea mai hardcore scriere la temă. Un redactor mai aplicat n-ar fi dăunat acestui roman care, totuşi, are umor şi nu-i rău.
    1. Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari (2013)
    Schiop loveşte din nou cu un roman documentat în Ferentari în care împuşcă şi alte teme decât cea de interes aici. Receptare entuziastă: au curs cronicile şi premiile.