Sari la conținut
Autor: MARIN MARIAN-BALASA
Apărut în nr. 402

2 timisoreni aparte

    Foarte interesanta expozitia artistilor Delia si Vlad Corban (Calpe Gallery, din „Bastionul terezian“ al Timisoarei, noiembrie-decembrie 2012). Interesanta mai ales ca te face sa-ti pui întrebarea cum pot convietui un hedonist obscur (el: desenând mutre renascentiste peste pesti zburatori si libelule) si un bigot serafic (ea: rescriind pe prapuri hârtiosi sau incizând pe lemne rugaciuni în cea mai pravoslavnica româno-kirilica)…
    Oricum, diferenta de viziuni si stil, diferenta dintre profan si sacru, major/clasic sau tipic subliniata, se ofera aici ca pilda de complementaritate si coabitare, dovedindu-se astfel drept demna de reflectie obsteasca.

    Varuind purificator totul, Delia Corban pare o monahie blagoslovita cu rabdare de înger, caci pune rugaciuni chiar si pe „piatre“ (de fapt, lemnute ce devin perne) si stâlpi sau grinzi care variaza în chip esentializator Crucea. În sensul acesta, ea face concurenta buna Zidarilor sau oricarei scoli post-Pucioasa. În vreme ce consortul ei, Vlad, ramâne un post-Ilfoveanu care reconsfinteste în sepia si gri fantasmele unui Ev Mediu sau ale unei Renasteri hibride, pagâne oricum.
    Dar dincolo de orice similitudini sau asocieri, lucrul celor doi este de o stacheta de profesionalism creativ impecabil. În cazul amândurora, acest profesionalism nu exclude accesibilul si comercialul, fapt pentru care merita urmarit de (aproape) oricine.

    Pentru Delia Corban, un mediu frecvent este hârtia aducând a prapur alb, ca si tifonul scaldat în ipsos, toate purtând rugi ori sugerând flamura purtatoare de adoratii. Cât despre lemn, acesta este uneori tintuit cu cuie marunte, pâna la un fel de jertfa meticuloasa, ori îmbalsamat în foite aramii. La rândul lor, onduleurile date lemnului sugereaza tot jertfiri sau contopiri subtile. Si totul duce la ruperea distinctiilor dintre materiile-medii.

    Expunând laolalta, cei doi fac o alternanta de limbaje si viziuni-optiuni foarte diferite, obligându-te si pe tine sa pendulezi între unul si altul.
    Vlad Corban ramâne un grafician prin excelenta, un hedonist tentat de hiperbola fantasmagorica sau exces vitalist. În vreme ce Delia, dincolo de framântarea-n materii tridimensionale, este un scrib (daca nu sub sutana, cel putin sub juruinte). Textele sale sunt de secol premodern, reconsacrând kirilica pentru româneasca curenta. Taina acestor slove trebuie admisa ca atare, artista-scrib, consacrata Logosului Vechi, efectuându-si prin lucrari propria penitenta sau devotiune.

    Un comentariu la „2 timisoreni aparte”

    1. Cuceritor și provocator comentariu realizat de Marin Marian-Balașa, referitor la artiștii plastici timișoreni, Delia Corban și Vlad Corban. Citirea articolului te îmbie, chiar te obligă, mai ales de ești timișorean, să vizitezi (revizitezi) expoziția celor doi soți-artiști. Lentila comentatorului distinge detaliile și surprinde diferențele celor două stiluri, într-un mod personal, înaripat de pasiune, profunzime și intuiția specifică unui artist, dar și antropolog. Articolul rămâne o pildă de abordare eseistică a lucrărilor de artă, înfăptuită cu profesionalism. Echidistant, într-un ton familiar, din când în când arhaic, autorul studiului încadrează convingător și metaforic pe fiecare artist într-o școală și o tipologie. La sfârșitul lecturii, îți dorești să poți admira în tihnă creațiile lui Vlad și Delia Corban. Oare să fie atât de interesante după cum sunt prezentate? Un lucru e cert: Vlad Corban, Delia Corban și Marin Marian-Balașa fac parte din lumea celor înzestrați cu har. „Coabitarea” între scriitură și artă plastică este desăvârșită în prezentarea artiștilor plastici timișoreni. Câtă tihnă și bucurie îți produce citirea acestor rânduri!

      George

    Comentariile sunt închise.