Anul 2024 a arătat ceva maturizare a scenei muzicale românești. Genurile trap și hip-hop au continuat să fie în prim-plan și reflectă preferințele tinerilor și influențele globale. Manelele și-au consolidat poziția în cultura muzicală autohtonă, artiștii pop s-au menținut în atenție, iar scenele indie alternativ și electronică au continuat să alimenteze line-up-urile festivalurilor din România.
Muzica românească a mers în 2024 paralel cu tendințele internaționale sau cum este la modă acum, globale. Artiștii români s-au uitat clar și atent la sound-uri externe, iar peste ele au aplicat teme lirice relevante pentru societatea contemporană românească, dar și aici adaptate contextului autohton.
Genurile trap și hip-hop continuă să domine preferințele Generație Z. Pe lângă temele clasice ale trap-ului și hip-hop-ului, precum viața de stradă, banii și succesul, artiștii români au abordat și subiecte mai profunde, precum inegalitatea socială, corupția, problemele de sănătate mintală sau discriminarea. Diversificare temelor poate fi o explicație pentru publicul numeros, sunt artiști care știu să vorbească pe limba Generației Z.
Se observă o influență tot mai mare a sound-ului trap și hip-hop internațional, în special cel american, în producțiile artiștilor români. Beat-urile sunt mai complexe, nimic original, iar diferența este făcută de temele lirice. Totuși sound-ul te prinde, îți dă o stare, te bagă într-un film de acord parental 18+.
M-aș opri la Rava și la „Lucifer”. Omu’ nostru a arătat o deschidere către colaborări cu artiști din alte genuri muzicale, precum pop (Delia, o pun aici fără să am convingerea că ea cântă pop, ci mai degrabă că stilul ei este o corceală) sau manele (Johny Romano). Dar cele două piese, clar mai puțin vulgare decât restul, se desprind de restul discului. „Nu te mai văd” ar putea fi o piesă foarte mișto pentru FM, daca ar trece de ideea de „trap la radio”.
Trec la genul manelelor. El se menține în topul preferințelor publicului român. Și observ o evoluție continua a sound-ului manelelor. E adevărat, începută acum 20 de ani, timid, în momentul de față maneaua s-a insinuat discret prin influențe din muzica electronică și pop, ceea ce a atras un public nou și a generat controverse în rândul tradiționaliștilor. De asemenea, temele abordate în versuri s-au diversificat, de la dragoste și petrecere la subiecte sociale și personale. Maneliștii au știut să arate schimbările din societatea românească.
Artiștii de manele au investit sume importante în producția de videoclipuri muzicale, care au devenit din ce în ce mai complexe și mai spectaculoase. Aceste videoclipuri au contribuit la creșterea popularității genului și la promovarea imaginii artiștilor.
Genul manelelor continuă să genereze controverse în societatea românească, este considerat în continuare de unii ca fiind o formă de muzică inferioară, vulgară și lipsită de valoare artistică. Controversa anului vine de la Babasha și de la alăturarea lui de Coldplay. Sunt voci care au spus că rock-ul nu poate fi alăturat cu manele, dar Coldplay nu mai este de multă vreme așa ceva.
Însă o scurtă escală pe pagina de Spotify a lui Babasha, arată o perfectă adaptare. „Amo, Amo”, versiunea acustică, poate fi versiunea tragică o oricărui cântec oriental de dragoste.
Muzica pop se bucură în continuare de succes. Producțiile muzicale s-au orientat către un sound internațional, cu influențe ce combina pop-ul cu hip hop-ul (presupus a fi). Campionul, Puya, cu trei mari hituri, „Las-o așa”, „Departe de apus” și „Cum se împarte dragostea”. Sunt colaborări cu artiști pop, Antonia, Smiley, IRAIDA și pot fi o tendință în 2025. Puya mai semnează o colaborare, nu-i spun surprinzătoare, ci doar neașteptată, cu Adrian Despot pe piesa „Legenda Ta”. Și asta cu Despot este pe rețetă clasică, strofă lătrată, refren melodios.
Tot pe Spotify am numărat 7 piese single în dreptul Innei. Cea în română, „Bilet doar dus”, ușor melodramatică, alta, „Cheeky”, un real turn Babel lingvistc, engleză, spaniolă și arabă. O observație este că Inna continuă cu introducerea elementelor de muzică electronică în compozițiile pop. Modern sau nemodern, dar în tendință.
albumul „Origini”
Piese semnate de: Irina Rimes, Mihai Cernea, Cristian Comaroni, Andrei Comaroni, David Goldcher, Radu Taca, Surorile Osoianu și Damian Rusu. Producția pieselor a fost realizată de Andrei Comaroni, David Goldcher, Damian Rusu (pentru piesa „Brumărelul”) și Cristian Comaroni
Casa de discuri: Global Records
Format: EP
Spectaculos mi se pare proiectul Irinei Rimes. Chiar dacă realizarea lui nu îmi place în totalitate, deschiderea ei pentru folclor și aducerea lui în mainstream este un lucru bun și lăudabil. Sigur că înaintea Irinei au mai fost și alții, dar nu de forța și puterea ei. „Origini” îmbină dorul, misterul și iubirea într-un mod splendid, trezește nostalgie, ne conectează cu rădăcinile culturale, îmbină tradițiile cu o abordare contemporană și leagă generațiile prin muzica. După părea mea, este primul concept cursiv, cu sens pe care un artist comercial îl face și, de ce nu, materialul mainstream al anului 2024.
Curentul indie alternativ, dar și cel rock merg în același trend al unor confruntări și provocări legate de promovare și popularitate. Intrăm și într-un paradox, sunt formațiile cu cele mai multe concerte cu public plătitor de bilete. Soluția găsită de formațiile din această zonă este una corectă pentru scopul de a ajunge la un public larg într-o piață dominată de muzica mainstream. Curentul alimentează în continuare line-up-urile celor mai multe festivaluri de muzică. Ca o tendință, văd eforturi constante pentru producție, segmentul cel mai departe de vest.
O altă tendință observată este încercarea de „cucerire” a Sălii Palatului de către trupele rock. După Vița De Vie, Trooper, a urmat The Mono Jacks. Iar la începutul de an ne-a adus vestea că și Robin And The Backstabber o atacă. Chiar dacă Sala nu este plină, ideea asta setează un target.