Muntenegru și-a edificat un bun renume în lumea jazzului. Principalul merit îi revine pianistei Maja Popovic, artiistă cu studii la Belgrad și Paris, dedicată dezvoltării culturii din țara sa. Am avut șansa de a o cunoaște în 2001, la Festivalul de Jazz de la Novi Sad, unde mersesem împreună cu grupul Trigon. Recitalul muzicienilor din Chișinău a impresionat-o într-atât pe impresară, încât și-a propus să-i prezinte cândva și publicului muntenegrean. Cum împărtășeam aceleași bune intenții, nu am încetat să sper că ei vor putea să-și demonstreze arta în cadrul Lunii aprecierii jazzului în Muntenegru (JAM) – manifestare organizată anual în aprilie, sub egida Jazz Art Association Montenegro (fondată și condusă de aceeași inepuizabilă Maja Popovic). În 2023, conjunctura diplomatică a cunoscut un reviriment, prin implicarea ambasadorului Viorel Matei Ardeleanu, care a reușit să dinamizeze relațiile culturale dintre România și Muntenegru (cu frumoase tradiții, datând încă de la finele secolului XIX). S-a adăugat și prezența benefică a diplomatei Oana Cristina Popa, actualmente ambasadoare a Uniunii Europene în această țară, aflată în fruntea listei statelor candidate la admiterea în U.E. Așa se face că – după 22 de ani de speranțe, în data de 7 aprilie 2023 – formația de la Chișinău și-a demonstrat arta în fața publicului muntenegrean (concertul a avut loc la KIC Podgorica, pe aceeași scenă unde la edițiile precedente ale JAM apăruseră nume de referință precum Carla Bley, Jason Moran Bandwagon, David Murray Latin Big Band, Stjepko Gut, Steve Swallow, Bojan Zulfikarpasic, George Cables, Tigran Hamasyan, Renaud Garcia-Fons, Magic Malik Orchestra…).
Grupul fondat în 1992 de violistul Anatol Ștefăneț, la sugestia pianistului basarabean Mikhail Alperin, reconfirmă cu fiecare nouă apariție capacitatea de a-și fermeca auditorii din orice parte a lumii. De-a lungul a peste trei decenii, Ștefăneț și companioni săi au realizat o sinteză între esențele ancestrale ale muzicii din spațiul latinității orientale și spiritul eminamente libertar al jazzului. În principiu, acest demers reprezintă un fel de replică peste timp la modul cum George Enescu și Béla Bartók au integrat și prelucrat în lucrările lor tradițiile muzicale ale zonei central-est-europene. Recitalul în speță a cuprins, majoritar, piese de pe noul album Trigon urban. Ele transgresează limitele temei cu variațiuni, fiind structurate sub forma unor mini-suite polistilistice – fresce sonore imprevizibile, adeseori provocatoare, de mare densitate estetic-emoțională. Sunt compoziții colective, relevând briantele abilități muzicale, virtuozitatea instrumentală, dar și spiritul deschis-convivial al componenților trupei: Anatol Ștefăneț/violă, Vali Boghean/sax, flugelhorn, caval, fluiere, tilincă, claviaturi etc., Dan Brumă/ghitară „multifuncțională” marca Godin, Gari Tverdohleb/baterie, percuție. Aceeași estetică a surprizei intelectuale s-a concretizat și în temele-standard acordate ca bis – Caravan și Birdland. Nu lipsită de humor, Maja Popovic mi-a trimis înregistrarea video a primeia, însoțită de remarca „Thelonious Monk în Balcani – în maniera Trigon 🙂 ”. Deși încă tânăr, Slaven Ljuic – baterist/percuționist/basist cu studii la celebra școală superioară de jazz Berklee de la Boston – e actualmente figura centrală a jazzului din Muntenegru. Am avut plăcerea de a asista la recitalul Trio-ului său, caracterizat printr-o deosebită libertate improvizatorică, susținută de irepresibilul energetism al liderului. Formula baterie-ghitară-contrabas și-a aflat un adecvat complement prin invitarea lui Baptiste Herbin, saxofonist francez în plină ascensiune, ale cărui revărsări torențiale de note potențau efectul neomodernist al recitalului. Totul se combina minunat cu ambianța nocturnă a parcului și vilei Kuslev, amplasate pe malul Ribnicei – unul dintre cele cinci râuri care scăldă capitala muntenegreană, Podgorica.
De altfel, în aceeași atmosferă privilegiată a avut loc și concertul organizat de Ziua Mondială a Jazzului (30 aprilie). Ansamblul Nikolov-Ivanovic Undectet reunește un fel de „selecționată” a tinerelor talente jazzistice din Balcani cu studii de specialitate absolvite preponderent în Țările de Jos, dar care aspiră să concretizeze o viziune proprie asupra (re)definirii jazzului din perspectiva complicatisimei epoci actuale. Lor li se adaugă și doi jazzmeni de școală franceză: acordeonistul Noe Clerc și, ca invitat, sclipitorul flautist Magic Malik. Ceea ce frapează – pe lângă complexitatea compozițiilor, semnate de liderii-istrumentiști Vladimir Nikolov/pian & Srdjan Ivanovic/baterie – este atenția acordată aliajelor timbrale, unde se disting tonalitățile adumbrite ale clarinetului-bas, saxofonului bariton, cornului și tubei. În secția ritmică l-am recunoscut pe hiper-activul contrabasist bulgar Mihail Ivanov, constant amic al câtorva confrați de generație români.
Aflând că pianistul Adis Sirbubalo e născut în Bosnia-Herțegovina, mi-am reamintit că apreciatul său compatriot Bojan Zulfikarpasic câștigase titlul suprem la concursul Jazzmanul European al Anului 2005, în al cărei juriu reprezentasem România. Două coincidențe: 1) părintele lui Bojan Z. are vechi rădăcini în Foa (urbea natală a lui Sirbubalo); 2) concursul patronat de guvernul austriac fusese coordonat de Mathias Ruegg, liderul Vienna Art Orchestra. Or, atitudinea muzicală a lui Adis Siburbalo manifestă asemănări cu concepțiile lui Zulfikarpasic și Ruegg. Astfel, compozițiile recente ale acestuia din urmă – încadrabile sub genericul „în dulcele stil clasic” – se situează oarecum pe aceleași poziții „neoclasice” precum suita extinsă pentru pian solo interpretată de Siburbalo la Podgorica. Sunetele au contururi nete, melodiile sunt pregnante, articulate diversificat-cumulativ, însă fără a deveni sufocante. Muzicianul manifestă deplină încredere în sistemul tonal și armoniile clasic(izant)e. Claritatea ideatică e reflectată într-un limbaj atașant, din care nu lipsesc referințele la cântările specifice zonei de origine a compozitorului-interpret, numite „sevdalinka” – un termen din categoria intraductibililor „dor” și „saudade”.
Colaborarea dintre vocalista albaneză Elina Duni (deja afirmată prin trei albume editate de casa ECM) și ghitaristul britanic Rob Luft atrage atenția asupra unui îmbucurător fenomen: arta jazzului este în curs de afirmare și în țara din sudul Muntenegrului, unde muzicile de acest gen fuseseră prohibite până în ultimul deceniu al secolului trecut.
Deși Trio-ul ghitaristului Sașo Popovski are evidente afinități pentru modele precum Bill Frisell sau Marc Ribot, totuși nota dominantă e dată de relația subliminală cu tradițiile muzicale ale Macedoniei de Nord. Dacă Popovski cultivă un limbaj cu inflexiuni mistice și aluzii exotice, el beneficiază totodată de talentul tânărului Viktor Filipovski de a transforma bateria dintr-o ustensilă excesiv ritmică într-un instrument quasi-melodic, adaptat sinuozităților emise de ghitara liderului și de contrabasul mânuit de Ivan Beikov. Lor li s-a alăturat alt oaspete din Franța: remarcabilul poliinstrumentist & compozitor Olivier Samouillan.
Prezența franceză s-a evidențiat și în cadrul „acțiunilor conexe” ale JAM. De exemplu, reuniunea Rețelei Balkan-France Jazz Connections, desfășurată sub egida JAM 2023 la Podgorica. Această inițiativă încurajează cooperarea dintre mediul jazzistic francez și câteva repere urbane din Balcani: Podgorica/ Muntenegru, Bitola/Macedonia de Nord, Niš/Serbia, Tirana și Fier/Albania. Jazz Reseau France Balkan susține organizațiile, instituțiile de învățământ, posturile de radio etc. preocupate de difuziunea jazzului. Mi-a făcut plăcere să constat că trei dintre reprezentanții amintitei Rețele au asistat la prelegerea mea de la KIC Podgorica. Timpul prea scurt nu mi-a permis să discut decât cu Jaques Pauper, director al apreciatului post Couleurs Jazz Radio din Paris (am intuit just că-i cunoștea pe pianista Ramona Horvath și contrabasistul Nicolas Rageau, ce urmau să concerteze la Cluj). La aceeași conferință – intitulată Jazzul ca limbaj universal – a participat și jurnalista Marija Vasic, cea căreia îi acordasem un interviu pentru „Vijesti”, principalul cotidian muntenegrean.