Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Când Dumnezeu se dă jos de pe scenă pentru a redeveni actor, dar între timp are puțină treabă să servească la bar

Când Dumnezeu se dă jos de pe scenă pentru a redeveni actor, dar între timp are puțină treabă să servească la bar

<< Cristian Ioniță: Pe 28 septembrie se împlinesc deja 5 ani de când există Teatrul Nou. Am încercat să facem altceva față de ce făceau celelalte teatre independente sau de stat. Ne-am asumat să nu facem teatru clasic, sală studio sau teatru-bar. >>

Cristian Ioniță este fondator al Teatrului Nou din București, unde este actor, regizor, luminist, sunetist, mașinist, recuziter.  Teatrul Nou este o inițiativă teatrală independentă din București formată exclusiv din artiști tineri și este o inițiativă administrată de Asociația Art Degeaba. Până de curând, proiectul a fost finanțat din fondurile proprii ale inițiatorilor. Din acest an, Teatrul Nou se autosusține din vânzarea de bilete și din închirieri ale spațiului pentru diferite evenimente.

Teatru industrial. Estetică și metaforă

„Ideea mi-a venit când a trebuit să plecăm după 3 ani din spațiul în care activam și am văzut spațiul din Matei Voievod, în care ne aflăm și acum. Era un service auto și imediat mi-a venit inspirația teatrului industrial care se preta foarte bine în acel spațiu. Inițial a fost o idee, dar după un research mai amplu am realizat că nișa asta nu e bine reprezentată. Am urmărit niște băieți din Berlin care, independent, dar și cu ceva bani de la stat, au transformat o fostă fabrică de pâine într-un teatru, declarând că fac teatru industrial. Inițiatorul proiectului declara într-un interviu că teatrul industrial poate însemna orice. Pentru mine e o estetică, dar și o metaforă. Când se referă la teatru, oamenii nu văd industria din spatele lui, ei văd doar ce se întâmplă pe scenă și cred că arta e nobilă. Ar trebui să vadă munca din spate, să poată veni să vadă repetițiile, aranjatul luminilor, realizarea și montarea decorului. Să vadă că noi, actorii, suntem oameni și muncim, nu ne hrănim cu artă. Noi încercăm să sărim peste această groapă dintre public și artiști, iar la noi teatrul e mereu deschis. Oricine poate intra oricând să vadă ce facem.”

Echipa și colaboratorii

„Echipa teatrului e formată din toți oamenii care au trecut vreodată pe aici. Miezul echipei suntem: eu, Tanya Brighidin, Viorel Iordan. Noi suntem la Teatrul Nou toată ziua, trup și suflet. Apoi, ne ajută Mircea Rotaru, regizor, și Vlad Andrei, actor.

Într-un teatru independent ești de toate dacă ești director. Eu am învățat că e o plăcere să speli scena singur, înainte de spectacol. Actorii sunt vedete. Au ideea asta, cultivată sigur în facultate, cum că rolurile în teatru trebuie să fie bine împărțite și tu îți vezi de actoria ta. Asta se întâmplă în teatrele de stat, dar în cele independente lucrurile stau altfel. Nu ai cabinieră, om de serviciu, femeia de la costume și așa mai departe. Eu lucrez de la 15 ani în teatrul independent și am văzut oamenii care au pus bazele lui în România. Atunci actorul făcea tot, astăzi nici nu își spală cămașa cu care joacă în spectacol.”

Motivația

„Eu sunt din ce în ce mai dezamăgit de România, de mulți oameni din ea, de educația și cultura ei. Dar mi se pare că e o obligație a mea să încerc să le arăt oamenilor că există și altceva, mai mult decât blazarea și resemnarea pe care o simt peste tot în jurul meu. Evident, nu sunt ipocrit, există undeva în mine acel drive, acea nevoie pentru profesie. Dar aș fi putut răspunde nevoii mele de teatru, așa cum o făceam înainte de Teatrul Nou, prin colaborări cu instituții stat sau cu proiecte independente.”

Ego-storry

„Acum îl joc pe Dumnezeu pe scenă și apoi servesc la bar. Spectatorii vin și spun că îi servește Dumnezeu. Iar eu spun: „nu, eu sunt Cristian Ioniță, actor”, iar ei continuă să glumească cum că sunt Dumnezeu. Și mie mi se pare ciudat ca oamenii să nu vor să te cunoască pe tine ca om. Pentru ei e important rolul. Mi se pare ciudat să nu existe o curiozitate pentru tine ca persoană, să nu contezi tu, Cristian Ioniță, ci rolul pe care l-ai avut pe scenă și pe care nu îl mai ai, pentru că acum servești la bar. Nu ești nici pe scenă, nici în public. Ești mereu între.”

Despre creativitate în condiții de independență

„Creativitatea începe și se termină cu banii în teatrul independent. Să nu avem bani ne obligă de multe ori să găsim soluții ingenioase, dar ne și omoară des inventivitatea. Ești permanent stresat cu privire la bani: căutăm sponsori, avem sponsori, dar nu sunt suficienți sponsori. Așa că ne întoarcem mereu la problemele financiare. Dacă o să ai destul pentru plata chiriei, dacă ai bani de recuzită, costume. E singura limită a creativității noastre.”

Între intenții și resursele de timp și concentrare

„Conceptul era ca la fiecare 3 luni să găzduim o expoziție în spațiul nostru. Eu am crezut în oportunitatea de a le oferi artiștilor plastici o deschidere spre un public nou, chiar dacă nu neapărat consumator de artă plastică. Și am crezut în oportunitatea de a promova artiștii. Dar s-a dovedit a fi nevoie de foarte multă muncă de convingere cu ei. Cei cu care m-am întâlnit mi s-au părut dezorganizați sau pretențioși. Și nu am mai avut timp să mă concentrez mult în direcția asta. Așa că am inițiat o expoziție, a sculptorului Radu Tudor Panait, iar ea a rămas permanentă. Mi-ar plăcea să revin la ideea de a îmbina artele plastice cu teatrul și, în viitor, sper să găsesc energia de a face asta.”

O mini-poveste despre antreprenoriatul cultural
documentată și rezumată de Corina-Taraș Lungu și Carmen Corbu

Teatrul Nou poate fi găsit, pentru spectacole, la adresa Strada Matei Voievod 88, Sector 2, București și, pentru alte informații, pe https://teatrulnou.ro/

Cristian Ioniță a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie, în anul 2017. A jucat până acum în peste 30 de spectacole diferite în teatrele din București și a regizat două spectacole.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.