Sari la conținut

La intersecția între biografic și romanesc. Aurora Liiceanu, „Tânăra cu părul alb”

Aurora Liiceanu încearcă în această carte scrisă ca o poveste discontinuă, când despre cuplu, când despre femeie, când despre literatură, să schițeze complexitatea extraordinară a unei relații atipice între doi soți. Cu instrumentele psihologului, ea analizează dinamica de cuplu.

Despre Lolita sa știe toată lumea. Despre faptul că Vladimir Nabokov era un entomolog pasionat, că fusese exilat dintr-o Rusie idilică unde avusese o avere uriașă, la fel. Mai puțini știu însă despre soția lui, despre Vera, misterioasa blondă care i-a fost parteneră fidelă, prietenă, șofer (lui nu îi plăcea să conducă), confidentă, contabilă și agent literar toată viața.

Dar cine este Vera și ce se ascunde sub vălul de mister al acestei femei care nu a dorit niciodată să fie în prim plan? Ce dureri avea ea, ce aspirații, ce eșecuri? Câtă iubire a încăput în această relați în care Vladimir a înșelat-o și câtă datorie asumată de ea contre tout? Știați că, fără Vera, nu ar fi existat romanul Lolita? Da, exact, asta pentru că Vladimir Nabokov era foarte nemulțumit de carte și a vrut să o ardă în nenumărate rânduri, cea care a salvat manuscrisul de frustrarea creatoare a romancierului fiind Vera…

Vera Slonim era fiica unui avocat evreu din Sankt Pertersburg care a avut o copilărie fericită și a fost educată impecabil. Poliglotă, frumoasă, bogată și bine crescută, existența ei a fost serios scuturată de venirea comuniștilor și de antisemitismul ascendent. Refugiată în Occident, ea l-a întâlnit pe Vladimir la un bal mascat la Berlin și i-a recitat versurile lui, pe care le știa pe dinafară. Bună lecție de seducție pentru cei de azi!

S-au căsătorit și l-au avut pe Dimitri, unicul fiu, cel care avea să devină peste ani un popular bas de opera, dar și cel mai bun traducător în italiană al operelor tatălui său. Vladimir și-a înșelat de multe ori soția, a trăit iubiri ardente, fiind un bărbat frumos și curtat de femei. Dar Vera a câștigat de fiecare dată, iar el s-a întors la ea. Un etos al sacrificiului și fidelității fără margini pare să caracterizeze acest tip de feminitate slavă, abisală, excesivă, pe care o întruchipează Vera Nabokov. Fidelitatea, dedicarea și sacrificiul de sine au fost toată viața lor comună comportamentele Verei. „Comportamentul Verei era de supunere totală, de subordonare, pe care ea o susținea prin tot ce făcea. Îi ducea servieta, îi deschidea ușa, îi scotea mantoul și abia apoi și-l scotea pe al ei după orele de curs la care el scris pe tablă, ștergea tabla. Îi așeza notele de curs pe pupitru, aștepta răbdătoare ca el să răspundă întrebărilor studenților și, odată, când el și-a rătăcit ochelarii, ea s-a precipitat să îi caute”.

Târziu, după ani de mariaj, venea la cursurile pe care Vladimir le ținea în America și se așeza într-o bancă, iar studenții nu aveau habar că ea e soția lui. Un recenzent spunea că perechea Vladimir – Vera avea o notă stranie: el se îmbrăca fistichiu, cu cămăși roz și cravată galbenă, iar ea purta doar negru, cu o figură de sfinx care nu zâmbea niciodată.

Cu instrumentele scriitoarei de literatură, Aurora Liiceanu descrie două personaje antinomice, dar împletite într-o narațiune cu un caracter de fatalitate. Pur și simplu romanul lor de dragoste conjugală nu avea cum să se scrie altfel. Cei doi formează un cuplu mitic, precum au fost Dali și Gala, Scott Fitzgerald și Zelda, Sylvia Plath și Ted Hughes, Simone de Beauvoir și Jean Paul Sartre… atâta că, în celelalte cazuri, ambii parteneri au avut parte de faimă și de recunoaștere, în vreme ce Vera Nabokov a căutat înadins obscuritatea.

În această biografie-eseu, Aurora Liiceanu încearcă să empatizeze cu fiecare dintre Nabokovi și să intuiască motivele din spatele acțiunilor lor îndepărtate în timp și parvenindu-i din surse exegetice, deci, prin definiție filtrate de condeiul și de mintea exegetului sau biografului. Este o carte la intersecția între biografie și romanesc, o poveste frumoasă despre ce înseamnă a „trăi până la adânci bătrâneți”, mai mult sau mai puțin fericiți…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.