Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Irina Sârbu: „Cred că e bine să asculți de mic toate genurile muzicale, pentru ca apoi să cerni și să alegi ce îți place”

Irina Sârbu: „Cred că e bine să asculți de mic toate genurile muzicale, pentru ca apoi să cerni și să alegi ce îți place”

„Stăteam zi de zi și alegeam ce melodii îmi plac cel mai mult, scoteam versuri, armonii și scriam partituri pentru colegii mei de trupă. A fost un exercițiu foarte bun!”

| Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

Ești arist de scenă, dar ai și proiecte de educație muzicală pentru copii. Cum este  această relație cu muzica a copiilor și a tinerilor ?

Luând contact cu foarte mulți copii și tineri, mi-am dat seama că educația muzicală se face acasă, încă din primii ani de viață. Cred că e bine să asculți de mic toate genurile muzicale, pentru ca apoi să cerni și să alegi ce îți place, ce simți că ți se potrivește și ce te reprezintă. Cred că părintii ar trebui să încurajeze copiii să învețe să cânte la un instrument și să îi ducă la cât mai multe spectacole de operă, operetă, balet, musical sau teatru. Din fericire, în București avem de unde alege. Invit părinții să cunoască și proiectul nostru educativ pentru copii „Clasic e fantastic”, proiect ce se desfășoara la Ateneul Român și la Teatrul Odeon. Mai multe detalii pot gasi pe site-ul www.clasicefantastic.ro

Pe scenă, ești alături de band-ul tău de 20 ani, poate și mai mult. Cum ați reușit să construiți relații atât de frumoase, prin care creșteți și calitatea artei voastre?

În primul rând avem aceleași valori, ca muzicieni și colegi. Asta ne leagă mult! Ne susținem, ne întelegem unii pe alții, ne ajutăm…suntem ca o familie, de aceea funcționăm de atât timp. Ca în orice familie, am trecut prin momente bune și rele, situații grele sau neplăcute dar mereu am găsit înțelegere și susținere pentru că am ținut unii cu alții și asta a ajutat ca lucrurile să funcționeze până în ziua de azi. Plus că ne cunoaștem foarte bine și din punct de vedere muzical. Ne simțim, ne susținem, ne inspirăm unii de la alții. Atunci când cântăm suntem ca un motor turat la maxim. O adevărată echipa! Un “zid”, cum spunem noi, în lumea muzicienilor. Sunt recunoscătoare că suntem de atâta timp împreună, pe scenă si că am norocul să cânt cu acești muzicieni extrem de valoroși!

Cânți jazz, etnojazz, folclor, samba, tango, muzică românească interbelică, muzică franceză ș.a. De cât studiu este nevoie pentru atât de multe genuri muzicale distincte?

Studiul nu se temină niciodată. Studiez continuu de la 5 ani și mai am foarte multe de învățat! De când eram în liceu și am descoperit jazz-ul, mi-am dorit să am un repertoriu vast, să fiu pregătită pentru orice provocare. Am avut etape. Etapa de jazz am început-o la 17 ani singură și apoi de la 20 de ani sub îndrumarea Ancăi Parghel, de la care am învățat enorm! De la improvizatie la ce înseamnă să cânți într-o trupă de jazz, de la alegerea repertoriului la cum să mă prezint la un jam session. A urmat etapa de samba și bossa nova, când ascultam numai muzică braziliană, învățam pe dinafara versuri în portugheză si comparam pronunția și accentele mai multor interpreți cunoscuți ai genului, ca să aleg ce mi se potrivește. Apoi a venit etapa muzicii românești interbelice. Îmi amintesc că mama mea lucra pe atunci la Radio România și am avut acces la înregistrări cu vechi piese românești, din fonotecă. Stăteam zi de zi și alegeam ce melodii îmi plac cel mai mult, scoteam versuri, armonii și scriam partituri pentru colegii mei de trupă. A fost un exercițiu foarte bun! De repertoriul de tango argentinan m-am apropiat tot prin Anca Parghel. Din păcate, nu am reușit încă să acord atenția pe care mi-as dori-o acestui gen muzical, dar… mai am timp! Etnojazz am început să cânt de foarte tânără, alături de Marius Mihalache, cu care în 2007 am înregistrat un album – “World Symphony”. În 2015 am înregistrat cel de-al doilea album de etnojazz alături de Ethnotic Project – “Șapte Scări”. Iubesc muzica românească și iubesc jazz-ul așa că s-au îmbinat perfect! Și, pentru că iubesc muzica românească, nu puteam să nu includ în repertoriul meu și piese clasice din folclorul românesc, la care toată lumea vibrează!

Câteodată împarți scena cu fetița ta, care este deja un ascultător fin al muzicii. Cum este?

Când cântăm împreună sunt mai liniștită, mai „în control”, fiindcă știu că sunt acolo, lângă ea, pe scenă, și o pot ajuta sau încuraja dacă se întâmplă să aibă emoții sau să creadă că nu e bine ce face. S-a întâmplat o dată să se oprească în mijlocul unei melodii, într-un concert. A oprit toată trupa zicând că a greșit. A fost tare speriată, dar i-am spus că e ok, că toți greșim si că nu e nimic grav, apoi am continuat piesa de unde am lăsat-o. Însă atunci când stau pe margine și mă uit cum cântă, am emoții mari! Sunt mândră de ea și de ce a reușit să facă până acum. Nu știu dacă va cânta în viitor, asta va fi alegerea ei. Eu doar o învăț tot ce știu.

Ce a contribuit la destinul tău profesional? Sunt oameni pe care îi consideri mentorii tăi?

Cea mai importantă a fost, în 2003, întâlnirea cu Anca Parghel. Ea a avut mare încredere în mine și m-a învățat tot ce știa. Mi-a spus mereu să merg pe drumul meu și asta am încercat să fac. Dar sunt multe persoane care mă influențează, de la prietenii mei la artiștii cu care cânt, pe care îi admir și de la care am mereu ceva nou de învățat și de experimentat; de la vechii mei profesori de muzică la profesoara mea de franceză din liceu, de la conversații cu fiica mea la cărți pe care le citesc, de la natură, apă, nisip, cer, vânt, la soare… toate mă inspiră! Am învățat, în timp, să devin mult mai receptivă la vibrațiile din jurul meu, să nu mai încerc să controlez atât lucrurile ci, mai degrabă, să mă conectez la ele. Și cred că de la orice întâlnire, fie ea bună sau dureroasă, ai ceva de învățat!

Cum ai defini amprenta muzicală a Irinei Sârbu?

Sinceră, sensibilă, jucăușă, vulnerabilă, melancolică, profundă… Cred că amprenta mea muzicală se distinge cel mai bine pe ultimul meu album care va avea lansarea pe 10 august, în librăriile Cărturești. “At The End Of July” este un album de jazz 100% original, care mă reprezintă în totalitate: ca om, femeie, mamă, artist și muzician. Muzica si versurile sunt compuse de mine, iar aranjamentele sunt semnate Sorin Zlat. Trupa este formată din Sorin Zlat – pian, Adrian Flautistu – contrabas, Iulian Nicolau – tobe și îi avem invitați pe Sebastian Burneci – trompetă, Alex Man – chitară, Catalin Milea – saxofon și Liviu Negru – chitară electrică. La începutul anului 2023 mi-am propus să realizez acest album până la ziua mea de naștere și iată că am reușit! Sincer, încă nu îmi vine să cred, dar este dovada palpabilă că dacă îți dorești cu adevărat ceva, realizezi acel vis! Și acest album este cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut dori. Mulțumesc casei de discuri A&A Records! Albumul este în limba engleză, dar conține și o piesă în limba franceză la care țin foarte mult. Bine, toate piesele înseamnă mult pentru mine fiindcă reprezintă povești foarte personale din viața mea. Sunt 10 la număr. 10 povești. Vă invit cu drag să le descoperiți! Va urma și un concert de lansare, probabil în toamnă.

Irina Sârbu este  cântăreață de jazz și actriță. În 2004 a primit „Premiul pentru debut” la Gala Premiilor Jazz pentru anul 2003, iar  2011, a obținut premiul „Tinereţea Jazz-ului”. S-a format sub îndrumarea Ancăi Parghel și a colaborat cu nume notorii ale jazz-ului românesc. A cântat pe numeroase scene din Bucureşti şi din ţară, precum şi la numeroase Festivaluri Nationale şi Internaţionale. În 2007 a lansat albumul „World Symphony”, înregistrat împreună cu Marius Mihalache. În 2015 a lansat al doilea album „ETHNOTIC Project – Şapte Scări” care a fost premiat „CD-ul etnojazz al anului 2015” la Gala Premiilor Jazz. Ultimul său album, „At The End Of July”, urmeaza să fie lansat în toamna acestui an.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.