În articolul „Premiile teatrale, eternul punct nevralgic”, semnat de Alexandra Ares, recent premiată de Academia Română pentru piesa Youthtopia, apărut în revista dumneavoastră (18 iunie 2025) se face o mențiune referitoare inclusiv la un spectacol al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. Este vorba despre „Trilogia memoriei”, regia Radu Afrim, spectacol apreciat de public, invitat la Festivalul Internațional de la Sibiu, unde se joacă în aceste zile.
Autoarea dorește să atragă atenția asupra bugetelor uriașe ale spectacolelor produse de teatrele mari și consideră că acestea sunt favorizate în competiția națională a decernării premiilor majore, însă comite erori de apreciere în „cazul” craiovean. Reluăm o parte din teza autoarei: De aceea, categoriile UNITER din 2025 – „Cel mai bun spectacol”, „Cea mai bună regie” – și premiile USR pentru dramaturgie au devenit ca un costum universal care nu se potrivește nimănui, sau aproape nimănui, dar la care visează toată lumea. Nominalizările UNITER din acest an au fost dominate de „Mary Stuart” la Teatrul Național București și „Trilogia memoriei” la Teatrul Național Craiova. Două spectacole superbe, dar cu bugete, s-a raportat (nu știu cât de exact), de peste 150.000 euro. Între timp, „Corpul meu, casa mea”, un spectacol independent de la Reactor Cluj, premiat la MITEM Budapesta 2025, n-a intrat pe lista premiilor. Doar 3 din 50 de spectacole nominalizate au fost independente, față de 12 din teatre de stat.
Critica de acest tip nu e nouă și se poate înțelege frustrarea mediului teatral independent, pe care de altfel Naționalul craiovean îl susține prin programe care au vechime aici: „Theater Networking Talents”, un festival dedicat spectacolelor de absolvire a școlilor de regie din România, „Tineri regizori, tineri scenografi”, un proiect care încurajează tinerii regizori din România, ajuns la cea de-a X-a ediție, „11PLUS1 Independent/Contemporan”, „Reacție urbană” și altele.
Însă afirmația Alexandrei Ares nu vizează programele teatrelor mari care întind o mână tinerilor artiști, ci… bugetele uriașe ale acestora care ar conduce automat la spectacole mutipremiabile. S-o luăm pe rând: spectacolul domnului Afrim nu a dominat nominalizările de la Premiile UNITER pe 2024. A primit două nominalizări, pentru cea mai bună actriță în rol secundar, respectiv pentru cel mai bun actor în rol de debut. Atunci, de unde „dominația”? Însă abia afirmația că aceste „spectacole superbe” au avut un buget de peste 150.000 de euro este fantasmagorică. De altfel, autoarea spune „nu știu cât de exact”. Nu ar fi cazul să fie exactă, tocmai acum? Afirmă, paușal, că ambele spectacole ar fi avut un buget – împreună? separat? – imens: sunt scumpe, deci iau caimacul la premii. Despre spectacolul TNB să răspundă cei de acolo, dar la Craiova bugetul pentru „Trilogia memoriei” a fost de 100.112 lei. Tradus, în euro: 19.828,87 euro. Mai e până la… 150.000.
Când scriem cu lejeritate despre sume astronomice cheltuite de teatrele mari ar fi normal să producem cifre concrete și să dovedim un anume simț al responsabilității. Altfel se poate crede că deficitul bugetar al României e produs chiar de aceste teatre care cheltuie nesăbuit, iar nu de deficiențele structurale ale sistemului economic actual.
- Sondaj: Formația/interpretul de muzică românească preferat - 25 iunie 2025
- Premiile USR 2025 - 3 iunie 2025
- Profilul alegătorului din alegerile prezidențiale 2025 - 6 mai 2025