Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Cum a ajuns Putin să fie Putin?

Cum a ajuns Putin să fie Putin?

De mai bine de o lună vedem în măcelul din Ucraina cangrena putinismului ajunsă la apogeu. O invazie medievală care adaugă în portofoliul stalinistului de la Kremlin aura neagră a unui criminal de război.

Dar cum a ajuns Putin să fie Putin? Întrebarea aceasta deschide lacătul unei întregi galaxii investigative. Pare că nicio carte nu va fi suficient de groasă pentru a comprima enorma încrengătură de racile kaghebiste, obsesii imperialiste și crimă organizată. Însă iată că există un op de 735 de pagini (cu tot cu note) care poate avea lejer pretenții de exhaustivitate: „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”. Nu vă speriați de grosimea ei. Catherine Belton, jurnalistă de investigații a agenției Reuters, manevrează excelent suspansul și reușește să imprime densității o atmosferă de John le Carré. Rezultatul: o frescă exuberantă a putinismului (cinci stele din partea mea) – de la divorțul atent orchestrat al serviciilor secrete de ideologia socialistă și până la tumorile de stat terorist din prezent.

De ce merge Belton cu acribie pe urmele KGB? Fiindcă acolo se află epicentrul Noii Rusii, inima de nation building a mutantului sau, cum ar spune Heinrich Böll, „împărtășania bivolului”. KGB-ul a construit oroarea pe care o vedem acum, a cărei chintesență este putinismul, care-i mai mult decât un regim politic, este o filosofie a civilizației.

E foarte important să înțelegem cine au fost și sunt oamenii lui Putin, fiindcă aceștia reprezintă o parte vitală din limfa tiraniei putiniste, ne arată Catherine Belton. Putin și-a creat regimul în aceeași măsură în care și regimul l-a creat pe el. Între președintele rus și acoliții săi a fost mereu o relație de simbioză. Când Putin a sosit la Moscova din Sankt-Petersburg, cățărându-se în ierarhia greilor pe umerii Familiei Elțîn, a venit la pachet cu o caracatiță de complici în care se oglindea ceva esențial din trăsăturile lui. Iar pattern-ul de selecție care contase enorm pentru el avusese de-a face cu background-ul lor arivist: majoritatea erau produsul sărăciei, iar KGB reprezentase pentru ei șansa vieții. Nu-i plăceau agenții cu fițe de James Bond din familiile de diplomați, ci acei perdidos care se jucaseră printre șobolanii de la periferia Leningradului, foști copii mânioși crescuți în incubatoarele sufocantelor kommunalka (apartamentele comune) – dintre care unii aveau să devină lorzi ai crimei organizate aflați în serviciul FSB, cum ar fi gruparea Tambov, care controla în anii 1990 aproape integral activele strategice din Sankt-Petersburg.

Desigur, portretul acesta al lui Putin este arhicunoscut, însă Catherine Belton, scuturându-se de tentații literare, urmărește la firul ierbii geneza lui, arătând ce contribuție și-a adus fiecare lacheu la gonflarea acestei minți monstruoase care și-a întins eclipsa peste Europa de Est.

Iar din tumultul informațiilor aproape că se detașează și o timidă paradigmă: poate că unele țări ar duce-o mai bine sub comanda unui incompetent, ignorant și bălălău de bani gata, crescut în puf, decât în hățurile unui așa-zis „lider înnăscut”, fascinat de istorie și măreție, dar cu o copilărie mizerabilă petrecută într-un moment mizerabil al unei națiuni.

CATHERINE BELTON este corespondent Reuters, specializat în jurnalism de investigație. În perioada 2007–2013 a fost corespondentul la Moscova al Financial Times, iar în 2016 – corespondent pe probleme juridice al publicației. A scris anterior materiale despre Rusia pentru Moscow Times și Business Week. În 2009 a fost pe lista scurtă pentru premiul acordat celui mai bun jurnalist pe probleme de afaceri al anului, acordat cu ocazia British Press Awards. Locuiește la Londra. (www.litera.ro)

„Preluarea de către Hodorkovski a VKN – sau Compania Petrolieră de Est – a fost una dintre ultimele operațiuni importante de privatizare ale anilor 1990, iar faptul că ea le fusese luată pur și simplu de sub nas a fost pentru oamenii lui Putin picătura care a umplut paharul. «Acesta a fost primul conflict dintre grupul lui Putin și Iukos, dar și cel mai serios», afirma Vladimir Milov, un fost adjunct al ministrului rus al energiei. «Atunci a început totul.»”

Fragment din „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Editura Litera, 2021)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.