Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Cristina Iliescu despre „S-a născut un loc”

Cristina Iliescu despre „S-a născut un loc”

„Are legătură cu faptul că Bucureștiul și oamenii din el se topesc într-o singură entitate prin obiectivul unui handy-cam care aplatizează realitatea din jur.” (Cristina Iliescu)

On topic cu Cristina Iliescu

„Este un hibrid între documentar și ficțiune, o documentare psiho- geografică a locurilor șterse fie de tranformările urbane, fie de glitch-uri; folosește mișcarea din cadru și montajul ca să redea cadențele unui oraș virtual. Urmărește structurile unor forme de sunet desincronizat de mișcare prin firul care leagă construcțiile de locuitorii lor. Are legătură cu faptul că Bucureștiul și oamenii din el se topesc într-o singură entitate prin obiectivul unui handy-cam care aplatizează realitatea din jur.

Pe mine m-a ajutat eticheta de regizoare de filme experimentale pentru că filmul experimental te pune în contextual festivalurilor mici și deschise la inovație, unde există loc pentru întâlniri cinefile. Așa că a funcționat ca un filtru prin care să decantez ceea ce fac și unde mă poziționez în momentul ăsta. Pentru cineva destul de la început, ca mine, e foarte important să mă înconjor de pasionați și cinefili, de cineaști cu care vreau sincer să discut despre filme. Iar ei nu că nu există în festivalurile foarte mari, dar sunt greu de găsit acolo, adică unde te duci să faci și business. Am fost mai mult decât bucuroasă să călătoresc cu primul meu scurtmetraj experimental, „Poezii AI despre femei și non-femei în benzinării, noaptea”(2022) la festivaluri precum Glasgow ISFF sau FeKK ISFF, unde am avut atâtea întâlniri semnificative pentru mine!

Parcursul festivalier al acestui film a început la BIEFF, unde a fost proiectat în premieră națională și a câștigat Premiul pentru cel mai bun concept vizual. Mie BIEFF-ul îmi este foarte drag, nu numai pentru că împărtășesc pasiuni cinematografice cu echipa festivalului și pentru că e un spațiu în care au loc întâlniri cu profesioniști din industria de film din Europa, dar mai ales pentru că pe durata festivalului simt că aparțin. Că filmele mele sunt okay așa cum sunt. Și nu că se vede urât că n-am avut buget, așa cum simt în restul timpului.”

Public și industrie

„Eu cred că orice film poate fi văzut de oricine, dacă există contextul în care să aibă loc o astfel de întâlnire. Bineînțeles că nu oricui îi place orice film, e cel mai natural lucru, dar cred că spectatorii sunt deschiși și curioși dacă le dai ocazia; prin „ocazie” a se înțelege să existe proiecții și în București dar și în țară, o minimă educație cinematografică accesibilă, discuții cu publicul și așa mai departe. Pare un gând îndepărtat, pentru că toate acestea presupun o infrastructură a sălilor de cinema și de distribuție, privilegiul populației de a avea disponibilitate și pentru altceva în afara grijilor pentru ziua de mâine. Toate acestea sunt lucruri pe care încă nu le avem și care se construiesc în timp.”

Semnificațiile unei nominalizări

„Industria de film autohtonă e pregătită să se uite și în direcția unor forme de cinema mai puțin recunoscute. Merită purtată o discuție și din perspectiva mijloacelor de producție, pentru că și ele sunt, la rândul lor, experimentale. Am dezvoltat acest fel de a produce film din două motive. Primul are legătură cu faptul că am absolvit UNATC-ul tocmai înainte de debutul pandemiei și deci a trebuit să găsesc o cale să fac filme fără să am la dispoziție nimic. Așa că a fost nevoie să mă adaptez în a lucra singură – am descoperit lucrul cu found footage, faptul că mi-ar fi ieși mai bine un film de montaj non narativ despre inteligență artificială și identitate de gen decât o dramă cu actori, că pot să fac un film de la zero la mine în bucătărie și, pe deasupra, fără bani. Apoi, este foarte adevărat faptul că aceste alegeri au avut de-a face și cu sentimentul de urgență pe care l-am simțit în ceea ce privește cele două scurtmetraje. Ca să mi le scot din cap a trebuit să ies cu camera și să filmez; a trebuit să le montez singură și asta cât mai curând posibil; mi-am dat seama că aveam un handy-cam care filmează aplatizând realitatea și că trebuia să îl folosesc pentru „S-a născut un loc”, acest film despre orașul București și întâlnirile ipotetice care au loc prin el. Așa că nu am avut timp să caut bani și să aștept să apară, mai ales pentru că în România, pentru filme atât de curioase, ar fi durat ceva timp. Pentru  mine, nominalizarea asta înseamnă și un vot de încredere că pot crește treptat anvergura a filmelor pe care le fac, adică să am un oarecare buget și să îmi încerc mâna și în lucrul cu actorii.”

Un comentariu la „Cristina Iliescu despre „S-a născut un loc””

  1. Pingback: „S-a născut un loc”. Tendințe în arta și gândirea românească. Best-off 2023 - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.