În timp ce asistăm la o relaxare tot mai generalizată numai în virtutea unei resemnări care rimează cu paralizia, galeriile de artă au început să-și redeschidă porțile offline, iar Cătălina Nistor și Dan Beudean au inițiat o publicație colectivă atipică, un ziar fără titlu și fără informații despre artiștii care au contribuit la acesta („numele artiștilor ale căror lucrări sunt publicate se vor afla la sfârșitul anului”).
La Cluj s-a (re)deschis un spațiu în parteneriat cu bucureștenii de la H’art Gallery, Invitro, de unde a fost transmis online vernisajul expoziției pictorului Nicolae Comănescu, „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor”. Amintind de colajele lui Bârlădeanu, titlul este voit înșelător, în sensul în care noile lucrări ale lui Comănescu recurg la desen, refuzând tocmai lizibilitatea și percepția unitară. În schimb, reminiscențele de scene (reluate din seria sa anterioară de lucrări despre Revoluție) și peisaje urbane nu servesc, până la urmă, decât unei descătușări de energii – aș putea spune, având în vedere texturile, chiar geologice – demnă de pictura americană de la jumătatea secolului trecut… O evoluție interesantă pentru acest pictor, activ deja de peste două decenii pe scena românească.
Tot la Cluj, merită amintită „Re:collect_”, expoziția de grup a „colectivei Hydra” din parcul Cetățuia, unde au fost prezentate fotografiile și ilustrațiile a cinci artiste independente: Beatrice Ionescu, Irina Ionescu, Roxana Emilia Luca, Sofia Iulia Nelega și Ilinca Straton.
În Timișoara, Sergiu Sas prezintă la galeria Lapsus expoziția „Pixel Afterlife”, unde artistul a adus o selecție de fișiere digitale șterse de pe stick-uri USB și „reanimate” prin programe de recuperare a datelor, reprezentând deșeuri banale sau insolite ale unor activități, inclusiv înregistrări de pe camere de supraveghere și documente intime ajunse la târgul de vechituri – cu alte cuvinte, sugerează artistul, „datele ne pot bântui”…
Cât despre Constanța, s-a întâmplat miracolul ca în luna iulie să se deschidă o nouă „galerie de artă contemporană” (și singura în afară de galeria din Tomis Mall și câteva spații pentru expoziții temporare, cum ar fi la Muzeul de Artă), numită Epicentru și localizată în piața Ovidiu. Dar, spre dezamăgirea mea, noua galerie nu aduce în plus, față de prezențe uzuale din filiala locală UAP, cum este Iulia Pană, decât o serie de nume ce par ivite din zona artei brute, într-o ambianță ce frizează când kitsch-ul, când anacronismul provincial…
În ceea ce privește Bucureștiul, la galeria Laborna, care supraviețuiește de mai mulți ani în cartierul Icoanei, artista de origine constănțeană Cristina Garabețeanu, la vreo 10 ani de la debut, prezintă în expoziția „Omnipotent” o viziune orientată către un neo-expresionism de esență tare, psihanalitic-arhetipală, în care înclinațiile ludice și experimentale nu sunt prezente decât acolo unde sunt necesare. Exemplară în acest sens este seria de „forme” din ceramică (camera de la parter), tot atâtea alegorii ale unor stadii de dezvoltare și transformare…
Muzeul de Artă Recentă, în cadrul seriei Sejur la MARe, prezintă o lucrare a pictorului Ștefan Ungureanu, „Terraforming through Terraporting” – titlu care, amintește curatoarea Ioana Iuna Șerban, trimite la o noțiune popularizată de literatura SF, procesul „terraformării”, de recreare a condițiilor vieții de pe planeta noastră pe o alta. Într-un stil ce parodiază grațios realismul socialist, compoziția reunește, în jurul unei sonde care ar fi dat de apă, siluete așa-zis reprezentative ale omenirii exploatatoare, deja devenite holograme, ca și cum mașinăriile declanșate de oameni pot foarte bine distruge sau funcționa în gol fără aportul omenirii…
În timpul pandemiei, cei de la Rezidența BRD Scena9 au inițiat un program destinat artiștilor independenților rămași fără activitate, iar primul rezultat, în urma trierii a peste 500 de propuneri (încă o dovadă că asistăm la o bătălie pe resurse mult prea puține pentru artiști), este „Artists Rooms”, cu 37 de proiecte prezentate online la adresa http://www.fundatia9.ro/artists-rooms, iar dintre acestea, opt au fost selectate pentru o expoziție offline în spațiul de pe strada I.L. Caragiale. Mai exact, proiectele propuse includ instalații și lucrări multimedia, sound art și video art, muzică, scrieri beletristice, fotografie și teatru documentar. Unul dintre cele mai interesante proiecte alese, din punctul meu de vedere, este „Contaminare” (Floriama Cândea), ce vizează posibilitatea unui viitor „în care preocuparea pentru crearea de noi forme de viață ar putea depăși eforturile de conservare a celor existente” și constă într-o serie de imagini ce documentează producerea unor culturii vii de mucegaiuri și bacterii printr-o tehnică de bioinginerie medicală, cu rezultate tulburătoare vizual…
În aceeași cheie postumanistă, Anca Bucur și Sergiu Nisioi, prin noul lor proiect, susținut de platforma Quote-Unquote și intitulat „A worm breeds a dendrolite breeds a prototype”, integrează temporar o serie de instalații în mediul Grădinii Botanice din București, unde vizitatorii pot descoperi prin vegetație „organisme cu corpuri moi, membrane fragile și relicve spontane” ce stabilesc „alianțe și înrudiri cu speciile alăturate”, la antipodul sculpturii galeriilor de tip „cub alb”, o intervenție in situ prin obiecte care devin și „agenți biotici”. Dintr-un punct de vedere uman, rezultatele fascinează, înspăimântă și provoacă în moduri inaccesibile artelor plastice tradiționale.
Apropo de inaccesibilitate, cei de la galeria E T A J artist-run space au postat online o serie de fotografii în care se poate vedea, montată pe suprafața unui lac, o ironică galerie cu pereți albi unde au fost aduse lucrări (instalația colectivă se numește „OFFSHORE-WHITE-CUBE”). Nu știu, dar ar fi fost nevoie și de o barcă…
Într-o cu totul altă ordine de idei, artistul, curatorul și excepționalul critic de artă Mircea Nicolae (Ionuț Cioană) și cercetătoarea Ada Hadju au murit recent, în mod regretabil. Absența lor va fi resimțită în câmpul artelor vizuale din România.
Foto: Ștefan Ungureanu, Terraforming through Terraporting (Muzeul de Artă Recentă) Sursa: http://stefanungureanu.com