„România poate să facă saltul decisiv doar dacă schimbă o serie de reguli fundamentale”

| Interviu cu Remus Ștefureac |

Nicu Ilie: Cum a reușit un fenomen social cu o amprentă de 10% în Parlament să scape nereperat până în ziua alegerilor? A fost o strategie a celor de la AUR? A fost o eroare umană a institutelor de sondare sau un deficit structural al instrumentelor de cercetare a opiniei publice? Și, consecutiv, ce alte asemenea fenomene ar fi de așteptat să existe în această Românie invizibilă?

Remus Ștefureac: În primul rând, trebuie să pornim de la rezultatul obținut de AUR la alegerile locale, unde a prezentat liste într-o jumătate din județele României și a obținut în jur de 70.000 de voturi, reprezentând 0,99% din totalul voturilor exprimate la acel moment. De la momentul alegerilor locale până la momentul alegerilor parlamentare această formațiune a sărit de la 70.000 de voturi la aproape 500.000 de voturi, ceea ce reprezintă, evident, o creștere fulminantă. În sondajele de opinie realizate în urmă cu două luni, chiar și cu o lună, această formațiune nu se vedea – practic nu sărea de 2-3 procente. În sondajele de opinie realizate în ultimele două-trei săptămâni și, mai ales, în ultima săptămână, această formațiune a început să se vadă cu scoruri de 4-5, chiar 6%.
Au fost institute care au publicat date cu AUR obținând un procent de chiar 7%; au fost institute care n-au publicat asemenea date, dar care, repet, văzuseră că AUR apăruse cu un procent destul de mare, surprinzător în același timp. Scorul final obținut, de 9% conform numărătorilor oficiale, evident că depășește toate estimările sociologilor și poate fi explicat prin prezența foarte redusă la vot, de sub 32%, ceea ce, în condițiile în care această formațiune pare că are un electorat foarte disciplinat, pe o prezență globală mai mică, prezența acestuia la vot evident că le-a mărit ponderea. Acum, cred că discuția mult mai interesantă este legată de resorturile care au determinat o mobilizare atât de mare a voturilor înspre un partid relativ necunoscut și care, repet, în radarul sondajelor de opinie a apărut mai pregnant în ultima lună și în special în ultimele două săptămâni ale campaniei electorale.

Nicu Ilie: Ce prezență la urne se avea în vedere înaintea alegerilor?

Remus Ștefureac: Sondajele de opinie au variat între o prezență de 37% și 40%. 37% a fost prezența minimală pe care am văzut-o la cele mai multe sondaje de opinie. Inclusiv estimările noastre cele mai pesimiste erau spre 37%, minim 35%, dar o prezență de sub 35% practic nu s-a regăsit în niciun sondaj. Sigur, s-au făcut scenarii de calibrare, dar, totuși, prezența a fost sub cele mai pesimiste așteptări și aici sigur sunt mai mulți factori care au contribuit, principalul fiind, evident, pandemia. Campania nu a fost una foarte dinamică și nu a generat foarte multă polarizare, iar la acest lucru a contribuit tot pandemia de coronavirus. Inclusiv rezultatele celorlalte partide pot fi explicate și prin prisma prezenței foarte reduse la vot. Revenind însă la acest fenomen, până la urmă ce putem să spunem este că în România, nu de azi-de ieri, există un bazin de 20-25 la sută din populație care împărtășește atitudini eurosceptice destul de ferme, care are valori mai degrabă conservatoare și ultraconservatoare, care consideră globalizarea o amenințare directă la adresa bunăstării lor și a stilului de viață. Sigur, raportat la restul de 75%, nu este un bazin foarte mare, însă, dacă acest bazin reușește să fie captat de o formațiune politică, sigur că devine semnificativ. Până acum acest tip de voturi a fost mai degrabă disipat înspre partidele mainstream, spre partidele mari, în special PSD, care a captat acest tip de electorat inclusiv în 2016, când obținuse acel scor record de 44%.

Nicu Ilie: De altfel, PSD a și inclus pe liste, și chiar în structurile de conducere, mai mulți politicieni proveniți din PRM, nu?

Remus Ștefureac: Da, care cumva purtau acest tip de mesaj și implicit au atras acest tip de voturi.

Nicu Ilie: Dar nu numai PSD-ul.

Remus Ștefureac: Nu. Nu numai PSD-ul. Inclusiv în zona Partidului Național Liberal există o aripă conservatoare, în principal în Transilvania, adeptă a valorilor religioase, iar dacă ne uităm acolo la scorurile obținute de PNL vedem că, și dacă liberalii au câștigat în acele județe, există un recul evident față de alegerile locale. Sunt județe în care nu se așteptau să obțină scoruri mici, dar în care există comunități religioase, poate protestante, care votau în mod tradițional cu liberalii și care, se pare, nu au mai votat cu ei în aceeași măsură. Ce mai trebuie analizat la votanții AUR este că, în pofida unor eventuale preconcepții, acest partid nu a fost votat de populația vârstnică, a fost votat mai degrabă de populația mai tânără. Avem în România tineri care împărtășesc valori conservatoare. Dacă ne uităm la orice cercetare care măsoară, să spunem, încrederea în Rusia, vom constata că încrederea în Rusia este un pic mai mare în rândul tinerilor decât în rândul majorității populației pentru că, sigur, tinerii nu poartă cu ei bagajul moștenirii sovietice și atunci ei sunt mai vulnerabili la tot ce înseamnă propagandă pe rețele sociale, inclusiv pe această temă. De asemenea, votul tinerilor explică faptul că acest partid a fost extrem de activ și foarte sofisticat – poate aici merită o analiză jurnalistică, nu e rolul meu să o fac, dar o analiză jurnalistică sau o investigație jurnalistică ar fi interesantă à-propos de metodele foarte sofisticate pe care le-a utilizat acest partid, în principal în zona rețelelor sociale, și care i-a permis să capteze voturi ale tinerilor, chiar dacă ale unora cu educație primară/medie, dar a captat aceste voturi. De asemenea, a captat foarte multe voturi din diaspora, iar acest lucru nu putea să îl facă fără o campanie extrem, extrem de bine organizată și puternică pe rețelele sociale.

Nicu Ilie: Mai mulți dintre liderii AUR au susținut că împotriva lor a existat un silentio impus de media, iar, pe de altă parte, s-a vorbit de o spirală a tăcerii, în sensul că cei întrebați nu au vrut să spună că vor vota cu AUR din conformism sau rușine.

Remus Ștefureac: Din rușine poate da, e posibil și acest lucru. Dacă ne uitam rezultatele exit-pollului realizat în ziua alegerilor, vedem că exit-pollul credita AUR cu 5 procente și ceva. De obicei, exit-pollurile au o eroare mai mică decât sondajele de opinie anterioare zilei votului, prin urmare putem să tragem concluzia că dacă în exit-poll și în sondajul realizat în ziua alegerilor AUR a ieșit cu 5-6%, iar la final au avut 9%, evident că această diferență este mai mare decât marja de eroare a unui exit-poll, prin urmare putem emite ipoteza unei mici spirale a tăcerii în acest caz. Dar aceasta e relevantă pentru bucătăria măsurătorilor sociologice și cred că e puțin relevantă pentru publicul larg.

Nicu Ilie: Totuși, de la 70.000 la 500.000 este o cohortă uriașă pe care a captat-o în doar două luni.

Remus Ștefureac: Da, este o cohortă uriașă captată în această perioadă în care sigur s-au întâmplat unele lucruri, sunt și niște mici mistere aici, dar, repet, nu e rolul meu să le elucidez.

Nicu Ilie: Dar le putem puncta?

Remus Ștefureac: Au fost o serie de decizii dificile luate de autorități și care s-au dovedit eronate din punctul de vedere al comunicării politice sau al echilibrelor electorale. Poate, evident, erau justificate din punct de vedere sanitar, iar cei care le-au luat au invocat argumentele sanitare à-propos de decizia de închidere a piețelor… Totuși, din toate măsurătorile realizate ulterior acestei decizii, raportul, la nivelul populației României, între persoanele care erau de acord cu închiderea piețelor și, respectiv, nu erau de acord cu închiderea piețelor, era cam de 2 la 8. Adică 8 din 10 persoane considerau această decizie ca fiind greșită. Ca urmare, a apărut o întreagă înlănțuire discursivă à-propos de afectarea producției românești în favoarea hipermarketurilor, care aduc produse din străinătate, iar toată această retorică, să spunem xenofobă, dar care prinde la un anumit tip de public, cu siguranță a ajutat acest partid. Cum s-a făcut conexiunea între nemulțumirile unei părți a populației și sigla acestui partid, sigur, este o altă întrebare. Repet, invit jurnaliști de investigație să verifice. O activitate extrem de intensă pe rețelele sociale a contribuit la acest lucru. Dacă analizăm conturile de Facebook ale liderilor acestui partid, pe cel al domnului George Simion, vedem un cont extrem, extrem de activ, cu un mare număr de urmăritori, iar un indicator precum „engagement”-ul este mult superior oricărui lider politic din România, de la Klaus Iohannis la… nu știu…, Gabriela Firea, Victor Ponta, care au pagini de Facebook cu foarte mulți urmăritori. Deci, în mod cert, acest partid, în ultimele două luni, a fost extrem de activ pe rețelele sociale, de asemenea pare a beneficia de o rețea de activiști destul de mobilizată, antrenată, să spunem, în ultimii ani, pe diverse acțiuni pe care le-am văzut: de la marșuri de susținere a unirii României cu Basarabia, cu Republica Moldova, până la tot soiul de evenimente un pic mai dubioase le-aș spune, organizate prin secuime.

Nicu Ilie: Inclusiv protestele contra convocării unui fotbalist străin la Naționala României, tot de acest tip au fost.

Remus Ștefureac: Da. Deci o structură, o resursă umană destul de numeroasă, extrem de activă, combinată cu o prezență pe social media, iarăși, foarte puternică, captând interesul susținătorilor cu teme care s-au amplificat în ultima perioadă – exact ce vă vorbeam: producție românească versus alimente din străinătate (întotdeauna a prins acest subiect), elemente de identitate, unirea Republicii România cu Republica Moldova (alt mesaj care are publicul său), toate acestea au dus la acestă situație.

Nicu Ilie: A fost totuși foarte votat în străinătate și asta poate părea surprinzător.

Remus Ștefureac: Da, e adevărat. S-a clasat pe primul loc în Italia, Italia fiind țara în care o formațiune politică oarecum similară a câștigat în alegeri. Noi încă suntem la un nivel de 9%. În Spania, la fel, există partide mai în extrema spectrului politic care au luat scoruri mari și putem să dăm numeroase exemple, în Germania există AFD-ul care este cotat la 13%, în Franța mișcarea post-Le Pen care, iarăși, este extrem de bine cotată și a câștigat alegeri europarlamentare, în Austria există FPO, care a luat peste 20%, Slovacia, Ungaria, nu mai vorbim, cu Jobbik și chiar și Fidesz până la urmă… Adică este un fenomen european care a ajuns și în România. Nici nu aș spune că a ajuns un pic mai târziu. Diaspora românească este expusă acestui fenomen. Dacă ne uităm la cazul Italiei, unde au fost votate partide situate către extrema spectrului politic, poate extremă dreaptă, vom constata că profilul acelor votanți este destul de asemănător cu profilul votanților AUR. Prin urmare, votanții AUR din diaspora, dincolo de faptul că au rezonat la mesajele transmise de la București, au fost și expuși la mesaje similare în țările în care locuiesc.

Nicu Ilie: Care va fi impactul asupra vieții politice, asupra vieții parlamentare din România? Ce se întâmplă cu PSD: își va tempera acum discursul de acest tip, pentru că i-a fost luat locul în spectrul politic? Și pentru că și-a înlocuit o parte dintre parlamentari?

Remus Ștefureac: Da și nu, din punctul meu de vedere. Potențialul AUR, de la acest moment, nu poate decât să crească. Repet, există un bazin de 20-25% care ar vota un partid care susține o agendă de acest tip. Vorbim de votanți care, până în acest moment, erau poate captați de PSD și parțial și de alte partide, dar în principal de PSD. Mesajul acesta radical va fi tot mai vizibil. AUR are acum o platformă de vizibilitate foarte bună, pe care nu o avea înainte. Era într-un underground, după cum am constatat cu toții. Va fi extrem de vizibil, prin urmare. Din punctul meu de vedere, acest partid reprezintă un risc pentru PSD. PSD nu cred că își va permite să rămână într-o zonă călduță, va fi, cred, forțat să își mențină o retorică dură și agresivă, tocmai pentru a nu pierde, în perspectivă, și mai mult în fața acestui partid. Orice creștere a AUR, din punctul meu de vedere, va însemna o scădere pentru PSD în viitor. Prin urmare, PSD va trebui să jongleze, sigur, cu atenție între discursul european și nevoia de a ține aproape votanții cu valori conservatoare foarte nete, foarte clare.

Nicu Ilie: Influența alegerilor din State, unde Trump a obținut voturile pe care le-a obținut, ar putea da semnalul unei diminuări a curentului conservator, naționalist, localist, anti-globalist?

Remus Ștefureac: Da și nu. Trump a obținut totuși 73 de milioane de voturi și e în continuare extrem de vizibil. Va fi extrem de vizibil dacă se va lămuri, și se va lămuri, această controversă juridică, cu cine a câștigat, cine nu a câștigat, s-a fraudat, nu s-a fraudat… Trump va rămâne vizibil, posibil să candideze în 2024 din nou, nu îl văd renunțând, abandonând bătălia, prin urmare acest curent va rămâne, pentru că există un fundament social al lui: sunt oamenii nemulțumiți de unele din rezultatele globalizării. Globalizarea, sigur, înseamnă extrem, extrem de mult progres pentru umanitate, dar aduce și costuri pentru o parte a populațiilor, care își manifestă nemulțumirile și găsește vehicule politice cărora să le acorde încrederea.

Nicu Ilie: Mai sunt, în această Românie invizibilă, fenomene care ne-ar putea șoca dacă ar deveni vizibile, cum a fost, nu știu, această inflamare a votului pentru o formațiune totuși fără un program foarte clar?

Remus Ștefureac: Programul lor să știți că e foarte clar. Dacă am fi ieșit din bulele noastre și am fi intrat în contact cu mesajele transmise de ei pe rețelele sociale, lucrurile erau chiar mai clare decât în cazul altor partide. Adică acest partid nu se ascunde după cuvinte, e foarte net, e foarte radical, își exprimă convingerile zgomotos și, repet, dacă am fi fost expuși la mesajele lor, am fi văzut limpede că este un partid anti-sistem, că se opune întregii clase politice, pe care o consideră vinovată pentru neîmplinirile economice și sociale ale unei părți a populației României. Credință, familie, un mesaj foarte țintit către zona rurală. Să știți că nu e un mesaj neclar… Alte fenomene care pot exista? Deocamdată, doar acest fenomen este vizibil, dar nici el nu este nou în politica românească. După PRM am mai avut o surpriză, la un moment dat, când a intrat în Parlament PPDD-ul lui Dan Diaconescu, cu 16% în alegeri, și cu toții ne-am uitat un pic surprinși la această ascensiune.

Nicu Ilie: Dar în doi ani s-a dizolvat.

Remus Ștefureac: Ulterior s-a dizolvat. Este parte a aceluiași curent despre care vorbesc. Același bazin de 20-25%, care rezonează la acest tip de mesaje, uneori este captat de partide specifice, mai radicale sau mai pitorești, cum a fost cazul PPDD-ului, alteori se pierde, se disipează în electoratul unor partide mari, așa cum s-a întâmplat, să spunem, în ultimii 4 ani, când a fost mai degrabă preluat de PSD.

Nicu Ilie: Cât de dependente între ele sunt partidele politice, agenda mass-media și studiile sociale? Politicienii au fost acuzați deseori că își schimbă principiile și programele sau, cel puțin, acțiunea în funcție de rezultatul unor sondaje. Pe de altă parte, mass-media oscilează între o atitudine curtenitoare excesivă față de unele personaje politice și tendința sau ambiția de a impune teme și valori politice. Studiile sociale parametrizează deseori temele din mass-media… Și, când zic mass-media, zic mai mult televiziuni în momentul de față.

Remus Ștefureac: Sigur că există interdependență. Până la urmă, studiile sociale măsoară o realitate socială determinată atât de factori foarte obiectivi, care țin de nivelul de trai al oamenilor, dar unii de percepție a unor servicii sociale, a modului în care economia îi ajută sau nu îi ajută, a dificultăților sociale. Deci motive foarte obiective și motive mai artificiale, legate de, să spunem, agenda media, care, iarăși, este determinată atât de ceea ce se întâmplă la nivelul societății, cât și de interesele unor grupuri restrânse, patroni de presă și așa mai departe, care, sigur, pot influența opiniile populației. Am tot văzut, în ultimii patru ani, cum pe agenda publică au crescut brusc teme legate de justiție, abuzuri, și ele ușor-ușor s-au regăsit și la nivelul unei părți a publicului. Există interdependențe și sunt firești.

Nicu Ilie: Direcția în care voiam să duc discuția era cea a echilibrului între interesele pe termen scurt și cele pe termen lung, pentru că mass-media favorizează întotdeauna temele actuale, temele cu mare impact, și mai puțin pe cele structurale, care au efect pe termen lung, și, astfel, din această interdependență ar putea fi scăpat din vedere tocmai interesul pe termen lung.

Remus Ștefureac: Este adevărat că, cel puțin în noua eră informațională, în care analiza riguroasă din mass-media a fost înlocuită cu titluri și poze care să atragă atenția și să genereze trafic, evident că e un nivel de superficialitate și, poate, subiecte, teme de substanță nu se mai regăsesc în spațiul public. Pe de altă parte, social media, care are acest păcat de a limita capacitatea de penetrare a analizelor de substanță, facilitează accesul la informație diversă unui număr tot mai mare de cetățeni. Dincolo de ceea ce face mass-media, ea totuși nu poate să îl convingă pe un om că el trăiește bine când de fapt el trăiește prost, adică sunt elementele obiective care se regăsesc la nivelul societății, vor fi întotdeauna acolo și vor influența inclusiv agenda politicienilor. Pentru că aceste elemente obiective sunt măsurabile în sondajele de opinie, toate sondajele de opinie au arătat, de exemplu, în această campanie, că percepția cu privire la direcția în care se îndreaptă țara a scăzut foarte mult, ajunsese la un raport de 75 la 25, direcție greșită versus direcție bună, față de momentul de acum un an când Partidul Național Liberal preluase guvernarea și când raportul era cu totul altul: 35/65, chiar 40/60. Sigur că, după o perioadă de pandemie foarte complicată, până la urmă nu este o surpriză că se produc aceste lucruri. Dar ce voiam să subliniez este că decidenții, liderii politici, partidele au acces la o plajă largă de informații: pe de o parte agenda media, care setează o parte a agendei publice, dar există și alte surse. Sondajele au utilitatea lor tocmai prin faptul că aduc prin măsurători riguroase și obiective în fața decidenților teme de pe agenda reală de preocupări ale cetățenilor. E adevărat, acea agendă reală este influențată de agenda media, iar din acest motiv spuneam că e o interdependență între diverși factori care concură la generarea agendei publice de temeri și așteptări ale populației.

Nicu Ilie: Îmi amintesc, tot legat de acest subiect, un sondaj de acum un an aproximativ, al dumneavoastră, al INSCOP Research, pe tema eficientizării energetice în România, și că am fost surprins, pe categorii de vârstă, să văd că tinerii post-mileniali au relativ aceleași atitudini ca populația peste 60, adică, pe chestiunile fundamentale, o dezangajare față de generațiile intermediare.

Remus Ștefureac: Depinde de subiecte. De exemplu, sigur că tinerii sunt mai preocupați de imediat, de ceea ce ține de sfera prezentului, însă, uneori, rezonează la fel de bine la subiecte consistente, cu bătaie pe termen lung. Desigur, depinde și unghiul din care privești problema. Ați indicat acest subiect, al eficienței energetice. Sigur, tinerii pot să nu fie foarte interesați. Pe de altă parte, dacă ne uitam din unghiul ideii de schimbări climatice, tinerii brusc se mobilizează mai bine, pentru că văd schimbările climatice drept un risc și un pericol concret care le va afecta viața, să spunem, în următoarele decenii.

Nicu Ilie: Dar cum nu fac legătura între cele două fenomene? Pentru că ele sunt legate. Este de vină educația din ce în ce mai șubredă?

Remus Ștefureac: Dacă populația ar face legătura, așa cum poate o facem când studiem cu foarte mare atenție, și dacă legătura între fenomene ar fi facilă, cu siguranță n-am mai avea fenomene de tipul construcțiilor politice hiper-populiste care au foarte mare succes acum. Dacă grupele mari de populație ar fi foarte raționale în deciziile pe care le iau și în alegerile pe care le fac, cu siguranță partidul AUR nu ar fi luat 10% în România, iar în Italia nu ar fi câștigat alegerile.

Nicu Ilie: O situație cu un impact inclusiv electoral este că o mare parte a populației active locuiește nelegal. Nu este doar cazul românilor plecați în străinătate. Și pe teritoriul României, între localități, există o migrație internă mare, prea puțin formalizată, care dă ca efect electoral faptul că la scrutinele naționale – alegeri prezidențiale sau europarlamentare – participă la vot în mod semnificativ, dar nu are instrumentele care să îi permită să voteze la scrutinurile localizate – cum sunt și alegerile parlamentare.

Remus Ștefureac: E adevărat, la alegerile parlamentare este la fel ca la cele locale, nu poți vota decât în județul în care ai domiciliul. Într-adevăr, aici sunt niște limitări care cred că ar putea fi rezolvate, poate, prin votul prin corespondență. În cazul votului electronic sunt un pic sceptic, având în vedere vulnerabilitățile informatice, însă poate votul prin corespondență ar putea ajuta. Deși și aici am văzut unele dificultăți, sigur, asociate pandemiei… Serviciile poștale au mers mai greu și în țările occidentale, nu e vina Poștei Române că poșta din Spania sau din Italia nu a trimis la timp anumite plicuri cu votul exprimat de cetățeni, dar cred că votul prin corespondență poate să fie o soluție pentru a mări participarea politică, limitată oarecum artificial acum de obligativitatea prezenței în ziua votului într-o anumită locație. Am văzut, desigur, cu toate controversele (asta e!, politicienii generează controverse), am văzut în Statele Unite un nivel record de participare și toată lumea a zis: „Domnule, americanii cum au putut să participe la vot și românii nu? Americanii sunt patrioți și românii nu sunt”. Toți acești oameni uită că mai mult de jumătate din voturile exprimate în Statele Unite au fost prin corespondență în acest an, prin urmare, firește că a fost o prezență foarte mare. Dacă ar fi votat doar la urne, sunt convins că Statele Unite ar fi avut minimul de prezență la vot.

Nicu Ilie: Care este impactul actualelor alegeri asupra temelor majore? Avem o majoritate cu o marjă infimă și partide cu incompatibilități declarate, care nu pot colabora în niciun fel între ele.

Remus Ștefureac: Vom avea în Parlament cinci partide, pornind de la premisa că USR PLUS reprezintă deja un singur partid. Avem în ordinea procentelor PSD, PNL, USR PLUS, AUR și UDMR, practic vom avea o coaliție de guvernare de centru-dreapta, care se bazează în acest moment pe 244 de mandate. Numărul minim de mandate pentru învestirea guvernului este de 235, deci au 9 mandate în plus, la care se mai pot adăuga cel puțin 10 din grupul minorităților (sunt 16 membri ai acestui grup, dar unii sunt mai degrabă cu afinități social-democrate). Prin urmare, o majoritate de vreo 20 de voturi. Tradusă în procente înseamnă 54-55%, este o majoritate destul de mică, în știința politică acest tip de coaliție se numește coaliție minimal câștigătoare. În cazul nostru este și inevitabilă situația, pentru că PSD sigur nu poate guverna cu partidele de dreapta, cel puțin nu în acest moment, iar AUR nu poate guverna cu niciun alt partid, a și refuzat de fapt acest lucru, prin urmare coaliția de centru-dreapta este inevitabilă. Cred că e prematur să vorbim de o mare coaliție în România PNL-PSD, după modelul german, care funcționează de vreo 10 ani. Dar nu știu ce se va întâmpla după un an, 2021, care se anunță extrem de dificil din punct de vedere economic și social. Rămâne de văzut ce se va întâmpla. Prin urmare, vom avea un guvern de centru-dreapta cu niște priorități destul de clare pe zona economică. Dacă ne uităm pe programele electorale ale partidelor vedem o concentrare foarte mare pe investiții publice, pe atragerea de fonduri europene, celebrele și importantele 80 de miliarde care vor trebui atrase rapid, eficient, în România pentru a genera creștere economică, locuri de muncă, servicii mai bune, o infrastructură mai bună… Deci viitorul guvern se va concentra pe politicile investiționale. Sper să fie, de asemenea, o concentrare pe atragerea investițiilor private în economia românească, avem câteva proiecte foarte importante: zona energetică, proiectul Neptun, și nu doar Neptun, sunt mai multe, gazele de la Marea Neagră, care pot fi un factor foarte important de generare de dezvoltare. Pe de o parte, se atrag bani privați, pe altă parte, putem să inducem în economia românească o resursă de gaz sigură, putem extinde accesul populației la rețeaua de gaz, o resursă mai puțin poluantă și de care avem nevoie în contextul în care se vor duce capacitățile de producție bazate pe cărbune – foarte poluante și care sigur ne afectează sănătatea. Proiectul de la Cernavodă, cu cele două reactoare, se vorbește de un credit de vreo 7 miliarde și sunt companii private din România, din Statele Unite, din Franța, din Canada care ar putea fi implicate în acest proiect strategic foarte important. Deci sunt foarte multe teme și priorități extrem de importante pentru această guvernare. De asemenea, din punctul meu de vedere, după ce ne vom îndepărta de momentul alegerilor și se va mai diminua temperatura disputelor electorale și postelectorale, cred că este absolut necesară construirea unor punți între această coaliție și PSD, mai ales în perspectiva unor proiecte de țară esențiale pentru dezvoltarea României, respectiv regionalizarea, reforma administrației publice și modificarea Constituției. De la un punct încolo, după cei 30 de ani care s-au scurs de la schimbarea de regim, România poate să facă saltul decisiv spre dezvoltare și spre o economie de piață dezvoltată doar dacă va schimba o serie de reguli fundamentale care asigură funcționarea administrației, organizarea administrativ-teritorială și raporturile dintre instituții fundamentale ale statului.

Nicu Ilie: Dar tocmai pe aceste teme foarte bine punctate UDMR are o poziție diferită de a partenerilor de guvernare sau cu amănunte care o fac diferită. Mă refer la regionalizare în primul rând.

Remus Ștefureac: E un proces de negociere, probabil că și noi, majoritatea, va trebui să ne obișnuim cu unele lucruri. Dar, evident, că nu putem să facem o regionalizare pe criterii etnice pentru că nu ar avea absolut nicio legătură și nicio logică de dezvoltare. Regionalizarea se face pe criterii pragmatice, care au în vedere dezvoltarea şi bunăstarea României, inclusiv a cetăţenilor de etnie maghiară. Dacă facem o enclavă, să spunem, formată din judeţe mai puţin dezvoltate, evident că acele judeţe, locuite în prezent de populația maghiară, vor rămâne sub-dezvoltate în continuare şi vor rezona la câteva milioane de dolari transmise de la Budapesta, care nu fac decât să confuzeze oamenii şi să îi expună unei propagande foarte insidioase.

Nicu Ilie: Inclusiv în ce privește profesionalizarea administrației, depolitizarea administrației, cel puţin în ultima legislatură, UDMR nu a fost foarte dornică în a se angaja în acest proces, dimpotrivă a părut interesată de a-şi menţine influența prin asemenea numiri politice.

Remus Ștefureac: Sigur, UDMR poate să meargă cu ritmul de dezvoltare al ţării sau se poate extrage. Cred că totuşi au politiceni inteligenţi, care vor înţelege direcţia absolut necesară, încă odată, pentru dezvoltarea acestei ţări, pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi pentru bunăstarea tuturor comunităţior, inclusiv a celei maghiare, iar dacă UDMR nu va înţelege acest lucru, tocmai de asta vorbesc despre aceste punţi care sunt absolut necesare a fi construite între partidele aflate la putere şi principalul partid de opoziţie, care pot genera majorităţi parlamentare necesare pentru implementarea acestor proiecte. Pentru că vorbeam de majorităţi parlamentare, va fi foarte important în următorii 4 ani ca leadership-ul partidelor aflate la putere să fie mult mai activ în zona activităţii parlamentare, cumva o translaţie dinspre Guvern înspre Parlament, pentru că de disciplina parlamentarilor din coaliţia de guvernare, de modul în care vor fi coordonaţi va depinde succesul guvernării şi capacitatea de a lua decizii bune pentru ţară.

Nicu Ilie: Viaţa parlamentară în ultimele decenii ne-a obişnuit cu faptul că majorităţile se schimbă în primul rând prin constituirea, direct în Parlament, a unor partide formate din independenţi, din oameni care pleacă din alte formaţiuni politice. Avem multe asemenea exemple prin care se schimbă echilibrul sau se reconfigurează echilibrul parlamentar. În contextul actual, cu doar zece voturi în plus pentru majoritate, este de aşteptat să avem din nou un asemenea fenomen, sau să îl avem foarte rapid, acum?

Remus Ștefureac: Nu poate fi exclusă o asemenea evoluţie, da, nu o exclud. Este posibil. Nu ştim, de exemplu, cine sunt parlamentarii AUR, cu 9-10% din mandate. Probabil că mulţi din cei puşi acolo nici nu se aşteptau să ajungă în Parlament. Văzusem la un moment dat, sigur, aici lucrurile pot fi un pic mai complexe, văzusem o analiză jurnalistică, o mini-anchetă, care constata că în AUR, pe listele de candidaţi, citez acum din titlu, cred că pe G4 Media era, „sunt vreo 27 de dinastii, adică frate-soră, soţ-soţie”. Probabil că acest partid, în lipsă de oameni la un moment dat, a zis „ok, hai să te pun şi pe tine candidat”, „hai să te pun şi pe tine candidat”… Vom vedea cum va arăta lista de membri ai Parlamentului livrată de AUR, dar da, e posibil să apară mici migraţii. Nu ştiu totuși dacă vor avea amploarea migraţiilor din ani trecuţi. Când au mai fost astfel de migraţii, ele au fost absolut necesare pentru a genera majoritate, fără această migraţie nu se putea realiza majoritatea. În acest moment există o majoritate pentru învestirea guvernului, prin urmare ceea ce vine ar fi voturi adiţionale, care poate ar securiza în momente importante, critice, majoritatea parlamentară. De asemenea, nu e exclus ca unele voturi să se producă fără o trecere zgomotoasă a unui parlamentar de la un partid la altul, dar să apară sprijin în momente-cheie, tocmai pentru momente-cheie şi pe proiecte de interes naţional.

Remus Ioan Ștefureac este politolog, coordonator
al think-tank-ului STRATEGIC Thinking Group
(www.strategicthinking.ro) și director
al companiei de cercetare a opiniei publice
INSCOP Research (www.inscop.ro).

 

Lasă un răspuns