Un dac 3d. Itinerariu din Roma către Bulevardul Dacia

Statui din secolul 2 și tehnologii din secolul 21. O inițiativă privată vine să acopere un mare gol din patrimoniul românesc.

sursa imaginilor: AICC

Au fost peste 100 de statui de dac în forumul traian. Parte din ele s-au pierdut, o parte este încă în Roma, iar altele sunt răspândite în colecții muzeale și private de pe tot teritoriul Europei, în Israel și Statele Unite. Niciuna nu se află în România. O inițiativă a Asociației Identitate Culturală Contemporană (AICC România) vine să compenseze acest deficit. Campania „Să-i aducem pe daci acasă!” a debutat în 2012 ca proiect fotografic deschis publicului, cu un site, un app și o pagină socială înființate pentru a găzdui fotografii realizate de turiști români cu statuile de daci din diversele colecții europene. Apoi a venit ideea realizării unor replici fidele, cu ajutorul tehnologiilor de scanare 3d și sculptură computerizată. Primul a fost un bust de dac, probabil Decebal, amplasat pe culoarul de sosiri al aeroportului Otopeni. Urmează o replică a uneia dintre cele mai bine conservate statui romane, un dac la scară monumentală, replică realizată prin tehnica sculpturii 3d la un atelier din Florența. Opera finită a sosit zilele acestea în țară pentru a fi găzduită, temporar, de Muzeul Național de Istorie. Amplasamentul final al statuii va fi o piațetă din Bulevardul Dacia.

Povestea este și mai veche. Forul lui Traian, cel mai mare dintre forurile imperiale, a fost inaugurat cu 1900 de ani în urmă, după victoria în războaiele dacice. Cuprindea o intrare monumentală, cu un arc triumfal, o basilică de mari dimensiuni, o bibliotecă latină și una greacă, spații pentru distribuția gratuită a grânelor, columna lui Traian, un templu dedicat împăratului, o statuie ecvestră a acestuia. Se adăuga o piață adiacentă, construită pe dealul Qurinal, pe mai multe niveluri, cu mici magazine și cu birouri la nivelurile superioare. Piața există încă, restaurată în anii 1930. Întregul complex fusese conceput și realizat de Apolodor din Damasc și a rămas în uz mult după căderea imperiului roman. O alegere personală a arhitectului grec a fost ca elementul decorativ principal al forului să fie constituit de statui ale dacilor, omniprezente pe fațada basilicii, în nișele intării triumfale sau pe colonada de incintă. Estimate la circa 100 de piese, aceste opere de artă erau realizate din mai multe tipuri de marmură și piatră semiprețioasă, în mai multe reprezentări-standard, cu înălțimi ce începeau de la scara naturală și ajungeau până spre 4 metri.

Vestigiile forurilor romane au atras atenția încă din evul mediu și au fost o sursă majoră de inspirație în timpul Renașterii. Corporalitatea sculpturilor, verismul reprezentărilor și perfecțiunea detaliului se aflau la apogeu în timpul împăratului Traian. Istoricul de artă Leonard Velcescu vorbește despre o artă a portretului în statuile forului roman. În general, arta veche, atât cea greco-romană, cât și cea medievală, este caracterizată de reprezentări simbolice, nu naturaliste. Recunoașterea figurii se făcea prin marcarea unor atribute specifice, simbolice, nu prin fizionomie și trăsături particulare. O excepție o constituie perioada epocii imperiale, când reprezentările, atât cele sculpturale, cât și cele picturale, tind spre o artă a portretului. Statuile de dac care s-au păstrat sunt carcaterizate, dincolo de postura generală a siluetei, de o mare varietate a chipurilor, mergând până la identificare.

Redescoperirea artei romane în timpul Renașterii a dus la constituirea unui interes pentru sculpturile antice și la un comerț internațional cu asemenea opere de artă în perioada premodernă și modernă. Astăzi, doar o mică parte dintre statuile de daci se mai află în Roma, fiind mult mai numeroase cele din colecțiile unor vechi muzee și palate: Luvru, Versailles, Prado, British Museum, Hermitage etc. Un amplu proiect de catalogare și mapare a acestor lucrări, conservate până în zilele noastre, a fost efectuat de Leonard Velcescu, alături de AICC. A rezultat o platformă online și o aplicație pentru telefoanele smart care cataloghează opere din 13 țări, de la New York la Sankt Petersburg.

Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Statui de daci” are propria poveste și un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roșu, un material mult mai dur decât marmura, care a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. Brațele și chipul statuii sunt din marmură albă și au necesitat unele restaurări de-a lungul timpului: gâtul statuii datează dintr-o perioadă modernă, la fel și una dintre mâini și extremitățile picioarelor. Amplasamentul real al statuii în forumul lui Traian nu a putut fi documentată, dar sursele vechi, inclusiv reprezentări de pe monede, indică existența unui Portic Purpuriu decorat cu mai multe statui din porfir roșu. Dintre acestea, două se află la Luvru și trei la Florența, în complexul compus din Palatul Pitti și Grădinile Boboli. Istoria documentată a statuilor din parcul Boboli începe în 1524, când au fost cumpărate de la moștenitorii cardinalului Andrea della Valle, unul dintre primii colecționari de antichități, și au intrat în colecția de artă veche a Vilei Medici din Roma. Ulterior, în 1788, au fost transferate în Florența și au fost amplasate pe aleile parcului, el însuși o creație a familiei Medici. Dintre cele două statui din Boboli, una, care prezintă mari asemănări cu portretul lui Decebal de pe Columna lui Traian, a fost aleasă pentru a fi reprodusă cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră.

Statuia are o înălțime de 2,2 metri, la care se adaugă soclul înalt de aproape 2 metri. Este reprezentat un nobil dac, bărbos și cu capul acoperit. Este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci. Mânile sunt reprezentate într-o postură de supunere, împreunate la nivelul șoldurilor. Nu are armă.

Pentru a putea fi reprodusă, statuia a fost scanată cu ajutorul unui scanner mobil. Imaginile rezultate au fost asamblate într-un software care a reconstituit un model digital al lucrării, cu un grad de fidelitate de aproape sută la sută față de original. A urmat sculptura realizată de un braț robotizat, care a decupat piatra în izobare care reproduceau forma generală a lucrării și apoi, cu instrumente de precizie, sub jet de apă, au fost realizate detaliile și forma finală. Execuția lucrării a fost făcută de Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, acreditată de Ministerul italian al Bunurilor Culturale pentru reproduceri de artă veche. Proiectul a beneficiat de susținerea instituțională a Academiei Române și a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și s-a realizat exclusiv pe baze non-guvernamentale, prin strângerea de fonduri în cadrul unei campanii publice inițiată de AICC România.

Președintele AICC, Florin Pîrlea, crede că un motto potrivit pentru proiect ar fi versurile lui John Lennon: „A dream you dream alone is only a dream / A dream you dream together is reality” („Un vis pe care îl visezi singur e doar vis, un vis pe care îl visezi cu alții este realitate”). În viziunea sa, importanța proiectului este dată de lipsa în București a unor monumente de for care să asume istoria veche și identitatea culturală dacică și latină. Se delimitează cât se poate de clar de derapajele protocroniste și subliniază rolul integrator la nivel european pe care l-au avut statuile de daci prezente în forumul roman, susținând că, în acest context, devine și mai importantă buna cunoaștere a originilor într-o Europă deschisă și multiculturală. „Statuile antice de daci din Forumul lui Traian lipsesc din conștiința publicului din România, prin comparație cu Columna lui Traian, fără să fie mai puțin importante. Acesta este motivul pentru am inițiat acest proiect. Esențiale au fost ajutorul financiar al câtorva oameni de afaceri din România, Israel și SUA, dar și al câtorva zeci de cetățeni români care au înțeles importanța proiectului, și, nu în ultimul rând, spiritul de echipă al prietenilor apropiați de AICC, care au consumat și bani și timp pentru ca acest proiect să se materializeze”, spune Florin Pîrlea.

Întregul proiect, al cărui ax îl constituie statuia de la Muzeul Național de Istorie și din care mai fac parte apariții editoriale și produse new media, a avut ca bază studiile realizate de Leonard Velcescu, istoric al artei cu un doctorat la Sorbona, a cărui activitate se centrează pe identificarea și decodarea temei dacice în cadrul sculpturii romane. „Este destul de dificil pentru noi, în ziua de azi, să înțelegem anumite lucruri excepționale petrecute acum 1900 de ani, mai ales când mărturiile scrise din acea perioadă nu mai există (au fost pierdute, distruse etc., de-a lungul vremii). Este greu de explicat ce i-a determinat pe romani, pe împăratul Traian, să realizeze toate aceste reprezentări monumentale de daci şi mai ales această serie de statui din material imperial, porfirul roșu din Egipt, care era considerat ca fiind unul extrem de prețios ‒ monopol imperial. Niciodată în Antichitate nu au fost sculptate atâtea statui monumentale altor popoare «barbare», cu excepția dacilor”, spune Leonard Velcescu după 20 de ani de cercetare a monumentelor din Forumul lui Traian, a celui de la Adamclisi, a Arcului lui Traian din Benevento, a Arcului împăratului Constantin și a altor monumente antice care cuprind reprezentări ale dacilor, precum și a operelor renascentiste și baroce inspirate de acestea.

Până la amplasarea definitivă pe Bulevardul Dacia, statuia 3d a nobilului dac va fi expusă de Muzeul Național de Istorie al României alături de o altă copie din forurile romane, celebra Columnă a lui Traian, realizată prin tehnica mulajului. Comandată în 1939, ea a fost finalizată în 1967 – la 100 de ani după ce ideea unei asemenea reproduceri fusese lansată de Mihail Kogălniceanu.

imagini din timpul transportului

Lasă un răspuns