(Note de călătorie la Conferința Generală a UNESCO, ediția 2025)
Pentru prima dată după aproape patru decenii, UNESCO a decis să organizeze Conferința Generală – forul său suprem de decizie – în afara sediului tradițional de la Paris. Între 30 octombrie și 13 noiembrie 2025, toate cele 194 de state membre se reunesc la Samarkand, în Uzbekistan, pentru cea de-a 43-a sesiune a Conferinței Generale UNESCO. Alegerea nu este întâmplătoare: Samarkand este un oraș-simbol al Rutei Mătăsii, o veritabilă răscruce a civilizațiilor, unde Orientul și Occidentul s-au privit dintotdeauna în oglinda aceleiași lumi.
Samarkand este unul dintre cele mai vechi orașe locuite de pe planetă, cu o istorie de peste 2.700 de ani. Cunoscut în Antichitate sub numele de Maracanda, a fost cucerit de Alexandru cel Mare în anul 329 î.Hr. și a cunoscut apogeul în secolele XIV–XV, sub domnia lui Timur (Tamerlan). Din acea perioadă datează și Observatorul lui Ulugh Beg, unul dintre cele mai avansate centre astronomice ale lumii medievale, unde a fost calculată lungimea anului sideral cu o eroare de doar 25 de secunde.
Cu mult înainte ca Europa să își ridice primele universități, Samarkand era deja un centru de învățământ superior, unde știința și credința coexistau în armonie. În secolul al XV-lea, Madrasa Ulugh Beg, fondată în 1420, era una dintre cele mai prestigioase școli ale lumii islamice, cu un curriculum complet ce cuprindea matematică, astronomie, filozofie, teologie și literatură. Aici au predat savanți celebri precum Qadi Zada al-Rumi, Ali Qushji și al-Kashi, matematicianul care a anticipat notația zecimală modernă.
Pe frontispiciul acestui templu al educaṭiei (madrasa) stă scris, și astăzi, un îndemn care ar trebui să figureze pe frontonul oricărei universități contemporane:
„Dorinṭa de cunoaṣtere este datoria fiecărui credincios.”
Prin aceste instituții de studiu și prin observatorul său, Samarkand devenea, în secolul al XV-lea, un veritabil laborator al modernității timpurii, unde rațiunea și spiritul se întâlneau sub același cer. Această moștenire explică, poate, alegerea UNESCO: Samarkand întruchipează ideea de „răscruce a culturilor”, pentru care a fost inclus, în 2001, pe Lista Patrimoniului Mondial. Este locul în care știința, arta și credința s-au împletit într-un echilibru rar al civilizației.
Organizarea Conferinței Generale UNESCO la Samarkand este, în sine, o demonstrație de viziune strategică din partea Republicii Uzbekistan. În ultimele decenii, această țară aflată la intersecția marilor civilizații asiatice a făcut un efort remarcabil de redeschidere către lume, de reafirmare a identității sale culturale și de investiție în diplomația educației și a patrimoniului. După perioade de izolare și tranziții dificile, Uzbekistanul a înțeles că renașterea unei națiuni nu se face prin ziduri, ci prin poduri – prin educație, cultură și dialog. Alegerea Samarkandului ca loc al întâlnirii celor 194 de state membre UNESCO arată nu doar forță organizatorică, ci și inteligență simbolică: o țară cu rădăcini vechi, care a dat lumii poeți, savanți și arhitecți vizionari, își revendică astăzi locul în concertul global al ideilor. În timp ce alții se închid în retorici de teamă și naționalism, Uzbekistanul alege să redeschidă rutele vechi – acelea care, de secole, au legat culturi, credințe și oameni.
În plan politic, Uzbekistanul traversează un proces gradual de deschidere și modernizare, menținându-și totodată specificul său asiatic – acela al unei stabilități construite prin echilibru și continuitate. În ultimii ani, statul a inițiat reforme economice, instituționale și constituționale menite să apropie treptat țara de standarde democratice și internaționale mai ridicate, fără a-și pierde identitatea și coeziunea internă.
Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori, dintre care aproape jumătate are sub 30 de ani, Uzbekistanul este o societate tânără și în transformare rapidă, în care presiunea demografică se împletește cu aspirația modernizării. Creșterea anuală de peste 1% și urbanizarea accelerată fac din această țară o forță emergentă a Asiei Centrale, dar și un laborator de adaptare inteligentă la schimbare: cum poate fi combinată tradiția cu inovația, stabilitatea cu deschiderea democratică.
Uzbekistanul reușește astăzi să-și echilibreze relațiile cu marile centre de putere, poziționându-se ca un actor pragmatic și constructiv în dialogul global. Participarea activă la organismele internaționale, în special ONU și UNESCO, nu este doar o strategie de imagine, ci expresia unei viziuni coerente de reconectare: un stat cu rădăcini adânci, care alege să se redeschidă lumii prin cultură, știință și educație, nu prin forță sau izolare.
Deschiderea Conferinței Generale UNESCO are loc sub președinția Ambasadorului Simona-Mirela Miculescu, diplomat român ales prin vot unanim în 2023 pentru un mandat de doi ani. Este pentru prima dată când România conduce acest for global, care reunește statele membre pentru a decide direcțiile majore ale organizației în domeniile educației, științei, culturii și comunicării. Prezența sa la Samarkand nu este doar o onoare diplomatică, ci și un simbol: România, prin reprezentanții săi, devine parte vizibilă a geografiei internaționale a dialogului și cooperării culturale.
Într-un oraș care a dat lumii unul dintre cele mai precise observatoare astronomice ale Evului Mediu și unele dintre cele mai vechi forme de universitate, UNESCO își reafirmă menirea fondatoare: să construiască pacea în mințile oamenilor, prin educație și cunoaștere. De la cupolele albastre ale Registanului la liniștea Observatorului lui Ulugh Beg, totul în Samarkand pare o invitație la reflecție: despre cât de fragile sunt granițele, cât de perenă este cultura și cât de necesar rămâne dialogul.
Într-o lume marcată de fragmentare și neîncredere, alegerea Samarkandului este o metaforă și o lecție. Așa cum caravanele antice aduceau odinioară mătase, idei și poezie, Conferința Generală UNESCO aduce astăzi lideri, savanți și diplomați din toate colțurile lumii — pentru a reconstrui, prin rațiune și cooperare, punțile invizibile dintre oameni.
Sub același cer pe care Ulugh Beg l-a măsurat acum șase secole, omenirea caută din nou măsura exactă a propriei înțelepciuni. Iar Samarkand, acest oraș al stelelor, îi oferă poate cea mai potrivită oglindă.
Rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA)
Bursier Fulbright New Century, Universitatea George Washington, D.C., SUA, 2007-2008
Fost ministru al Educației și Cercetării (2012-2014)
- Samarkand. Între stele și oameni - 31 octombrie 2025
- Luna de miere s-a încheiat - 29 octombrie 2025
- Catedrala Mântuirii Neamului - 28 octombrie 2025