Premiile „Ficțiunea ” vor spune ceva despre grupul nostru. Pentru că, în general, premiile vorbesc despre cei care le stabilesc și le oferă.
Premiile „Ficțiunea”, așa cum le-ați numit, direcționează atenția către o categorie de producții artistice, ceea ce este foarte interesant, pentru și publicul tot așa se orientează. Cum ați ajuns la momentul în care ați spus: „Gata! Ne-am hotărât să dăm premii!”?
Nu cred că a fost neapărat un moment „T0” în care ne-am hotărât „gata, dăm premii!”. Am pornit mai degrabă de la un vis al Doinei Ruști. Și, da, breasla cumulată a cretorilor – indiferent că este vorba despre scriitori, actori, regizori, artiști plastici –, toți acești oameni care crează în mediul real sau în cel virtual, credem că trebuie premiați. Pentru că da, este frumos să poți să sărbătorești tot ceea ce înseamnă zbuciumul interior al artistului concretizat în diverse forme ale artei
„Ne dorim să fie o sărbătoare a celor care pur și simplu se încăpățânează, într-o societate din ce în ce mai dezintegrată, să aprecieze ficțiunea.”
Ficțiunea este poveste, iar oamenii au avut mereu nevoie de poveste. Credeți că au această nevoie mai mult acum, în lumea de azi, asaltați cum sunt de nesfârșite provocări și neliniști? Și ce își propun Premiile „Ficțiunea” să promoveze?
Este o întrebare la care îmi este greu să răspund. Ce știu sigur este că intenția din spatele premiilor este una care are la bază generozitatea, binele și frumosul. Și ne dorim să fie o sărbătoare a celor care pur și simplu se încăpățânează, într-o societate din ce în ce mai dezintegrată, să aprecieze ficțiunea. Pentru că, de multe ori, refugiul din viața reală este ficțiunea, povestea.
„Este și emoția de a găsi, printre creațiile și acțiunile culturale ale anului, acel lucru care te reprezintă pe tine ca grup.”
Topurile, în general, au mare priză în mentalul colectiv, ele orientează atenția, confirmă preferințe, încurajează atașamentul. Nu același lucru se poate spune despre premii, adeseori contestate, alteori ignorate sau chiar plasate în derizoriu. E ceva de făcut aici?
Atunci când citești un top, ești în fața unei ierarhizări la care te poți raporta. Poate cumperi cartea respectivă, poate mergi la spectacolul cu piesa respectivă, poate intri în galeria în care este expusă lucrarea respectivă. Ai la ce să te raportezi într-un mod, clar… net, poate chiar consumerist. În schimb, da, premiile pot fi contestabile. Cei care nu primesc premii îi pot contesta pe cei care au primit premii. Și nu știu dacă este ceva de făcut aici. Natura umană este construită în modul ăsta…, să nege, să nu fie de acord.
Și pentru noi va fi o misiune grea. Și sigur ne va fi dificil să decidem, de exemplu, care va fi personalitatea culturală a anului, sau artisul vizual și scriitorul anului. Presupune o muncă serioasă, de documentare, lucrurile nu pot fi „fușerite”. Este și emoția de a găsi, printre creațiile și acțiunile culturale ale anului, acel lucru care te reprezintă pe tine ca grup. Iar premiile „Ficțiunea ” vor spune ceva despre grupul nostru. Pentru că așa se întâmplă: în general, premiile vorbesc despre cei care le stabilesc și le oferă.
Asociația Creatorilor de Ficțiune pare un loc frumos, cu o viziunea integratoare asupra artei. E frumos să știi că există o astfel de dorință de manifestare comună într-o cultură încă destul de literaturocentristă și destul de dezagregată atunci când discutăm despre proiecte comune. Cum este grupul pe care l-ați creat?
Suntem un grup frumos, în creștere. Asociația creatorilor de ficțiune se mărește pe zi ce trece, sunt peste 300 de membri care vin din toate zonele artei. Ne-am organizat chiar pe filiale în județe. Dar cea care ar putea să vorbească cel mai bine despre lucrul acesta este Doina Ruști, pentru că această asociație a fost visul ei.
- Când digitalizarea reproduce birocrația în format electronic - 3 noiembrie 2025
- Scaf – un maestru al iluziilor stradale - 27 august 2025
- Dan Coman despre spectacolul „La câțiva oameni distanță…” - 27 decembrie 2024