Poznan, oraș care îmi stăruie în memorie pentru culorile sale minunate, fațadele pictate și vesele, multitudinea de fântâni, dar mai ales pentru oamenii lui.
Prima impresie a fost legată de blocurile burgheze în Jugendstil, nuanță germană a Art Nouveau-ului. O bucurie a ochilor, linii fluide, decorațiuni sub ferestele mari și luminoase, forme ce spărgeau tiparele vremurilor, balconașe cochete, deschise, protejate de balustrade dantelate, cu sau fără flori, basoreliefuri migăloase ce străjuiesc acoperișurile. Brusc, mă pomenesc visând camere înalte și ușor înguste, cu candelabre sau lustre cu multe brațe, biblioteci pe pereți întregi, lampadare și veioze răsfățate pe mobila din lemn masiv. Văd parcă lumina ce se revarsă prin ferestre, simt liniștea și tihna caselor. Scurtul film astfel derulat alungă apăsarea caniculei. Străzile devin înguste și clădirile cuminți, frumoase, cu fațadele într-un singur plan. Centrul vechi se deschide brusc, fermecând pe loc. O clădire cu trei rânduri de arcade, fresce pe toată suprafața, ca o bijuterie fină, cu nuanțe pastelate. Ochii fug spre casele lipite una de alta, cu un rând de arcade la parter, formând un fel de galerie acoperită (îmi amintesc de traseele pietonale din orasele medievale din Italia sau de trotuarele acoperite din Annecy). Fațadele colorate viu îmi duc gândul spre Burano, dar totul este atât de particular aici. Oameni sunt eleganți, contrastând cu mulțimea turiștilor care nu știu cum să își mai scoată din puținele haine de pe ei. Copii și adolescenți desculți, alergând prin evantaiul de apă format de furtunul pompierilor. Fântâni renscentiste pe toate laturile pieței.
Un grup de fete frumoase, cu fuste scurte și baticuri colorate, ne atrag atenția cu râsul lor. Au o roabă cu lucruri, baticuri și hăinuțe. Una dintre ele poartă văl de mireasă și cunună de flori, pe braț duce un coș. Oprește bărbații și le cere ceva. Îi vedem dând autografe pe ouă sau desenând. Apoi un bărbăt îi împletește părul. Un fel de petrecere a burlăcițelor. Tradiții necunoscute, dar care ne molipsesc cu o stare de bucurie.
La un colț găsim statuia cu cele două capre, simbolul Poznanului. Culorile ne însoțesc până spre zona mai modernă a orașului. Căldura este și ea prezentă, copleșitoare. Într-un loc larg, o piațetă, dăm de o fântână mare, care adună în jurul ei o parte din oamenii din zonă. Pielea însetată caută vaporii de apă sau se bucură pe de-a-ntregul în bazine. Alături este binecunoscutul furtun-evantai-de-apă, asaltat de cei ce nu au încăput în fântână. Nonconformism și libertate, oameni în starea naturală: spontană și veselă.
Revenim pe alte străzi și iarăși ajungem în Centrul Vechi, unde ochiul deja caută oamenii și bucuria. Pe podul ce duce spre Ostrow Tumski, bucuria izbucnește într-un curcubeu. Catedrala e luminată de soarele ce și-a domolit arșița și acum adaugă culoare cărămizilor. Eleganță și simplitate. Linişte și tihnă. În spatele Catedralei, un pod cu arcade de metal roșu. Pod pietruit. Dintr-un taxi coboară două fete frumoase, Mjlena și Dajana, cu fuste scurte, fără mâneci, pantofi eleganți cu tocuri. Susțin o a treia fată, Bojena, la fel de elegantă, legată la ochi. O conduc zâmbind pe pod. Ne strecurăm după ele, admirând și curcubeul. Dincolo de mijlocul podului se zărește o masă acoperită cu alb. Mojena, Ivana și Zofia așteaptă, în timp ce mai aranjează câte o cută a feței de masă. Un laptop revarsă muzică plăcută, pe masă sunt globuri roz de hortensii, salate de fructe și alte răsfățuri. Bojena e încordată. Se concentrează să pășească pe piatra cubică. Are încredere în prietenele ei. Nu are idee unde se află, tot ce știe este că merge pe piatră cubică, că e în aer liber și că mai sunt și alți oameni în jur. Surpriza pare pe măsura prieteniei dintre ele. Mereu mi s-a părut fascinantă prietenia dintre fete.
Puțin mai încolo, o altă masă acoperită cu alb și scaunele tot la fel. Un cuplu reunit la o șampanie. Atât de diferiți cei doi, ea elegantă, el mai mult decât sport. Rețin șlapii lui și sandalele ei cu ținte și tocuri înalte, dantela neagră a rochiței ei și pantalonii lui scurți. Apusul înroșește cerul și adaugă un decor superb turlelor catedralei.
Poznan este un oraș în vestul Poloniei situat pe râul Warta. În dreptul lui, râul se împarte în două brațe și formează o insulă, Ostrow Tumski, Insula Catedralei. Aici este pusă piatra de temelie a creștinismului polonez și a orașului. A fost prima capitală a Poloniei în Evul mediu. Pe insulă a fost construită prima catedrală gotică – Sfinții Petru și Pavel, în secolul al X-lea –, catedrală în care sunt îngropați primii regi ai Poloniei, Mieszko I (960-992) și Boleslaw I (992-1025). Din 1792 până în 1918, Poznan a fost posesie germană, de aceea se regăsesc și caracteristice arhitecturale germane, imobile în Jugendstil.
Orașul este împărțit în 5 cartiere. Interesante pentru turiști sunt Stare Miasto (Orașul vechi), Nowe Miasto (spre castelul Dzielnica Zamkowa), Srodka (centrul hipster al Poznanului), Lacul Malta. Orașul vechi, ca multe alte orașe poloneze, a fost distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reconstruit identic. Se află înscris în Patrimoniul Mondial Unesco. Vechea Primărie a orașului este o capodoperă renascentistă. Fațada are trei rânduri de arcade, deasupra lor este un atic unde sunt reprezentați regii dinastiei Jagellonă. Dedesubtul orologiului, în fiecare zi la ora 12, se deschid ușițele și apar două capre din metal care își lovesc coarnele de 12 ori, după ce spectacolul este anunțat de o trompetă. Există și o statuie a caprelor din Poznan, în apropiere. Toată piața veche este înconjurată de case colorate, în stil renascentist, cu fresce pictate, surprizând la tot pasul. Fiecare colț al pieței se bucură de prezența unei fântâni, tot renascentiste. O mulțime de mici muzee surprind prin faptul că ușile lor sunt deschise deschise gratuit în zilele de vineri sau de sâmbătă.
Insula catedralei este o insulă plină de liniște și are câteva căsuțe pitorești. Catedrala are o capelă aurită și merită văzută. Prin podul Jordan (numit astfel după primul episcop din Poznan), insula se leagă de cartierul Srodka, zona hipster a Poznanului. Podul în sine atrage atenția doar prin arcuirea metalică roșie, dar a dobândit recent statutul de „pod al dragostei” și este acoperit de lăcăte cu numele îndrăgostiților. Dincolo de el, în Srodka, sunt cele mai șic restaurante și baruri ale orașului.
Cristiana Marcu este autoarea blogului de călătorii melcipecontrasens.ro
VEZI ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS