Sari la conținut

Povești coreene despre familii și război. Min Jin Lee, „Pachinko”

Bestseller pe listele New York Times, USA Today, Wall Street Journal si Washington Post, finalist National Book Award, Finalist la Dayton Literary Peace Prize, romanul Pachenko al coreencei Min Jin Lee este în primul rând, o poveste despre speranță în ciuda istoriei absurde, ca un joc de pachinko…

La începutul secolului XX, într-o Coree patriarhală și subdezvoltată, o tânără de numai 16 ani, dintr-o familie de pescari săraci dar foarte iubitori și cinstiți, se îndrăgostește de un bărbat bogat de 34 de ani și rămâne însărcinată. Sunja află că iubitul el are o soție și alte trei fiice în Osaka, în Japonia. Deși în perioada respective bigamia și familiile duble nu erau ceva nemaiîntâlnit, fata, orgolioasă, refuză să fie întreținută de bărbatul bogat și nu mai vrea să-l vadă. Mama ei, văduvă, ține o mică pensiune unde înnoptează pescari săraci dar respectuoși. Într-o bună zi ajunge la ei un tânăr îmbrăcat după moda europeană, pastor protestant, care are o criză de TBC. Cele două femei îl îngrijesc și îl pun pe picioare, iar el, parte din recunoștință, parte din datorie creștină, se oferă să o ia de soție pe Sunja, căreia îi va da astfel un statul onorabil în patriarhala și misogina societate coreeană. Cei doi trăiesc o frumoasă poveste conjugală, copilul se naște, va fi numit Noa (nume creștin, precum tatăl său adoptiv) și cei doi mai au un fiu, pe care îl botează Mozasu (traducere după Moise). Din păcate, blândul pastor este arestat pentru că îi jură credință lui Isus și nu Împăratului și va fi încarcerat timp de doi ani, cu un regim de detenție dur și violent. Între timp, soția lui, Sunja, cumnata frumoasă dar infertilă Kyunghee și Yoseb, fratele unui pastor, formează un mic clan familial unit și cald, în ciuda privațiunilor materiale și a războiului care mătură micile destine fără milă. Copiii cresc, Noa este pasionat de citit, învață engleza, iar Mozasu devine afacerist. Ambii copii își sprijină cu o devoțiune emoționantă familiile și încearcă să trăiască cu cât mai puțin, doar-doar mama și mătușa vor munci mai puțin și vor reuși să acopere cheltuielile. Din umbră, se profilează fascinantul personaj al lui Koh Hansu, cel care a dezonorat-o pe Sunja, dar care își va asuma întreținerea ei și a fiilor ei după moartea soțului acesteia, „salvatorul” ei. Koh Hansu este un coreean emigrat care devine yakuza, perfect adaptat societății japoneze, care face contrabandă și le asigură carne și dulciuri copiilor, iar mai târziu, se ocupă cu generozitate de educația fiului său ilegitim, plătindu-i taxele la presigioasa universitate Waseda, unde Noa studiază literatura engleză și își face o iubită japoneză dezinhibată și dominatoare. Generațiile se schimbă, istoria trece implacabil peste toți, femeile se emancipează, se conturează o diferență de netrecut între generația Sunjei, cea care, gravidă fiind și fără de soț, e supusă oprobriului general, și japoneza Akiko, cea căreia îi plăcea sexul dur și își detesta părinții pentru că discriminau coreenii.

Noa este într-o continua căutare și validare a identității sale de coreean, de cetățean de mâna a doua într-o Japonie arogantă și dominantă. Aflând că tatăl său e Hansu, adică un yakuza, se simte atât de dezonorat, încât refuză să termine facultatea și fuge de familie. Se va căsători, va avea 4 copii, dar când trecutul dezonorant îl ajunge din urmă, se împușcă.

Fratele său, Mozasu, nu are nici el mai mult noroc. Soția și mama fiului său moare absurd într-un accident de mașină. Dar el e un tată exemplar și își trimite fiul, pe Solomon (alt nume biblic) să studieze la cele mai bune școli de finanțe din America. Dar un fel de karma familială îl urmărește și pe acest ultim descendent, cel mai educat și mai bogat, al familiei. Un accident profesional și personal îl fac să renunțe la promițătoarea carieră americană și va prelua afacerea de pachinko a tatălui său, bănoasă, dar considerată degradantă…

Ideea centrală a romanului, cea care dă și titlul acestuia, este că pachinko, acest joc ieftin de noroc, este metafora vieții. Uneori norocoși, alteori supuși ghinionului și tragediei, oamenii sunt măturați de vântul istoriei și nu au control asupra destinelor.
Pachinko mai este un roman despre cultura coreeană tradițională, un roman despre familie și despre loialitate și fidelitate, despre anduranță și despre reziliență. Personajele traversează niște probe existențiale extrem de dure. Copiii rămân orfani, sărăcia este norma, discriminarea este la ordinea zilei, și totuși, căldura cuplurilor, devoțiunea fără margini a mamelor pentru copii și a acestora față de părinți sunt exotice pentru un occidental. O cultură a umilității, a smereniei și a muncii este cea coreeană, una a anduranței și a ascetismului.

Pachinko este și un roman al femeilor, al modului lor de a vedea viața, de a crede că suferința este principiul guvernator al existenței.

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.