Radio-Canada, versiunea franceza a televiziunii si radioului nationale, programeaza în noaptea de Revelion, de mai bine de douazeci de ani, emisiunea „Bye Bye“. Se zice ca tot locuitorul provinciei Québec, fie el „pure laine“, fie imigrant care se respecta arunca la miezul noptii macar o privire la ecranul televizorului, poate si pentru a-si confrunta propriile impresii si convingeri asupra evenimentelor anului încheiat cu cele evocate de retrospectiva umoristica. „Bye Bye 2011“ a trecut astfel în revista cu efecte speciale, imitatii, scenete si numere muzicale si de varietati politica municipala, provinciala si federala, slabiciunea pentru monarhie si faptele razboinice ale primului ministru canadian, privatizarea bogatiilor miniere din nordul Québecului pusa la cale de primul ministru liberal al provinciei, si, în treacat, ignorandu-l pe Ben Ladin, Primavara araba si aventurile erotice ale lui DSK si Berlusconi. Un adevarat festival de înjuraturi, de blesteme si de vulgaritate într-o limba franceza masacrata, stalcita, cu un vocabular si o sintaxa de o rara saracie.
Înteleg din comentarii ca emisiunile de sfarsit de an din Romania au aratat si mai rau. Si la televiziunea nationala, si la cele comerciale. A fost, de fapt, catastrofal. Rusinos. De neiertat. O insulta la adresa bunului-simt. O imbecilizare tenace a populatiei. Nimic nou în realitate, nimic atat de neasteptat si de revoltator încat comentatorii sa fie luati prin surprindere si sa-si verse grabiti si înca mahmuri indignarea. În urma cu douazeci si doi de ani revolutia s-a facut la televiziune si amintirea a ramas pana azi pe cat de agreabila, pe atat de confuza. De atunci, însa, ca în fiecare an de cand canalele s-au înmultit în nestire si batalia pentru ceea ce în dulcea limba romana se cheama rating e apriga, singura cale de a castiga telespectatori par sa fie vulgaritatea, prostul gust si sexul în varianta autohtona, cu demoazele ce-si fataie fundul dezvelit pana sus si tatuati ce-si cantaresc fudulia. Asa ar vrea poporul nu numai cand, de sarbatori, i se pune de chef si de topait în piata publica, ci si în restul anului, cand se întinde pe canapea si vrea sa hahaie cum se hahaie în sferele înalte si sa se simta bine în pantaloni si sub fuste mai ales în vremurile de criza. Asta vrea, asta i se da. Nu mai vrea revolutii, una i-a ajuns. E suveran. E liber. A dat de gustul capitalismului democratic ce-l pacaleste si jumuleste de nu mai stie pe ce lume e si se razbuna si el în felul lui.
De unde din nou mare îngrijorare si mare suparare printre cei subtiri, cu gusturi si maniere alese, cu harul autoproclamat al iluminarii prostimii si cel al responsabilitatii pentru soarta tarii. Citesc si ma mir cuviincios, fara ranchiuna, fara dusmanie, mi s-a mai întamplat, ma mir pur si simplu de la distanta si cu un folos discutabil. Asa cum scriu, asa cum o aduc din condei acesti bravi si impenitenti datatori de lectii, unii elegant, altii cu sictir si fiere, ai zice ca nu traiesc în aceeasi tara cu multimea gregara si nespalata intelectual si moral pe care o ridiculizeaza, o batjocoresc, o iau în raspar, ci undeva, departe, într-un teritoriu aseptic, celest, pur al ideilor si virtutilor sublime, al idealurilor nepatate de mizeriile naturii umane si de convulsiile lumii pamantesti. De aici, prosperi, bine înfipti si pentru eternitate în certitudini, judeca senini, se lamenteaza patetic, excomunica fara drept de apel, îsi striga feciorelnic deziluziile, idiosincraziile, tristetea. Ciudata, însa, uitare de sine pentru spirite atat de ascutite, fara sa se întrebe nici macar o clipa daca toata aceasta tevatura tipãrita nu are niciun ecou printre cei vizati, nu se pierde în natura generoasa a patriei care a vazut atatea altele. Dar, îmi spun, si nu-mi fac deloc iluzii în privinta soartei acestor randuri, poate ca si asta vor, poate ca aceasta separare gratios asumata de vulg îi hraneste, îi tine în viata si le da atata voluptate de a se asculta numai între ei, de a se citi numai între ei, de a se disputa ca-ntre amici îngaduitori pe chestii delicate cum ar fi libertatea inutila de expresie din Romania de azi, cenzura ceausista, decaderea educatiei, televiziunea si presa comerciale.
9 ianuarie 2012