Uniunea Social Liberala a fost gândita ca o alianta contra lui Traian Basescu si a actualei coalitii de guvernare. Scopul declarativ al existentei USL este acela de a coaliza fortele anti-Basescu si anti-PDL, de a maximiza potentialul electoral al acestora si de a oferi o guvernare alternativa. Ca atare, pe ambalajul USL exista si o data de expirare: alegerile din anul 2016, când partidele membre ar trebui sa intre in concurenta si/sau sa isi regândeasca strategiile de alianta.
Evolutiile politice concrete, dincolo de declaratii, par sa indice cu totul altceva: cele trei partide din Uniunea Social Liberala tind sa intareasca aceasta coalitie si sustin proiecte politice menite sa transforme USL in ceva mai mult decât o alianta politica si electorala. Voi incerca sa prezint schematic argumentele in favoarea acestei pozitionari:
1. Uniunea Social Liberala este un proiect politic inchis. Cele trei forte politice din USL isi sunt autosuficiente. Uniunea, spre deosebire de Conventia Democratica a anilor ’90, de exemplu, nu pare dispusa sa includa si alte partide, in afara celor trei deja existente, nici sa introduca in interior organizatii ale societatii civile.
Acest lucru indica faptul ca, cel putin in viziunea liderilor USL, acest proiect nu este o coalitie a intregii Opozitii, ci este un proiect politic unitar, cu o agenda mult mai cuprinzatoare decât inlaturarea regimului Traian Basescu si curatenia post-Basescu.
2. Uniunea Social Liberala se ambitioneaza sa desemneze candidati unici, atât la alegerile locale, cât si la cele generale.
Aceasta optiune pentru candidati unici ai aliantei nu are nimic in comun cu ideea maximizarii potentialului electoral al coalitiei anti-Basescu. Alegerile partiale de pâna acum au aratat foarte clar faptul ca, departe de a mobiliza electoratul, alianta USL fie nu-i scoate pe alegatori la vot, fie imprastie voturile catre terte parti.
Cu toate acestea, liderii USL vad in candidatii unici ai aliantei singura varianta posibila. Acest lucru duce insa la demobilizarea organizatiilor de partid care nu vor avea candidati. De asemenea, acest lucru afecteaza, pe termen lung, partidele politice care, in eventualitatea in care USL se va desfiinta conform cu „termenul de garantie“ in 2016, se vor trezi injumatatite la propriu.
Strategia de desemnare a candidatilor unici este astfel gândita, incât sa intareasca puterea conducerii centrale a partidelor din USL, direct interesate sa mentina, cu orice pret, supravietuirea acestei aliante. Faptul ca, in cazul unor conflicte in teritoriu, Bucurestiul poate impune candidatii, creeaza nu doar o atmosfera de teama, dar si posibilitatea inventarii unei noi amenintari: daca nu esti loial actualei conduceri, exista riscul sa te trezesti in conflict cu partenerii de coalitie si, implicit, sa nu mai poti candida.
3.Uniunea Social Liberala se prezinta, mediatic, ca o forta politica unitara. Politica mediatica si electorala a USL este menita (si datorita candidatilor unici) sa dilueze cât mai mult apartenenta partinica initiala a politicienilor sai, care devin tot mai putin pesedisti, penelisti si pecisti si tot mai mult uselisti.
Uniunea Social Liberala va participa la alegeri nu doar cu candidati unici, ci si cu sigla, denumire si program unic. Pâna in 2016, cea mai mare parte din electorat va fi obisnuita sa recepteze existenta nu a trei partide, ci doar a unei singure forte politce: Uniunea Social-Liberala.
De altfel, liderii USL Victor Ponta, Crin Antonescu si Daniel Constantin, impreuna cu colaboratorii lor, sunt mult mai interesati de o buna mediatizare a proiectului USL, decât de consolidarea propriilor partide in teritoriu. Altfel nu se explica lejeritatea cu care conducerile partidelor din USL trateaza migratia continua a primarilor, presedintilor de consilii judetene si consilierilor de la partidele lor la actualele partide de coalitie. In perspectiva consolidarii USL este necesara o slabire a organizatiilor teritoriale, mai putin motivate sa isi sacrifice pozitiile din teritoriu, de dragul unui proiect politic unitar.
4. Uniunea Social Liberala a incurajat, tacit sau chiar vocal, o parte din proiectele politice ale regimului Basescu: votul uninominal majoritar, reducerea numarului de parlamentari si, oarecum, si comasarea alegerilor generale cu cele locale (ultima initiativa sub rezerva organizarii de alegeri anticipate in primavara-vara).
Nu sunt necesare cine stie ce cunostinte de stiinte politice pentru a observa faptul ca toate aceste masuri tind sa favorizeze primele cele mai mari doua formatiuni politice. Iar cele doua formatiuni politice sunt USL si PDL. Se poate deduce ca USL nu este, intr-o asa mare masura, interesata sa elimine din viata politica PDL, cât, mai degraba, sa prezinte USL ca pe o forta politica unitara si, prin mentinerea acestor masuri electorale, sa tina captive partidele din USL (de vreme ce atât PNL, cât si PC ar fi marii perdanti electorali in cazul in care ar parasi alianta).
5. Ideologic, Uniunea Social Liberala este unitara… de stânga. USL nu a articulat, ca formatiune de opozitie, decât o critica de pe pozitii de stânga a actualei guvernari. La fel, viziunile USL nu vizeaza si politici liberale.
Chiar prin faptul ca unele programe („viziuni“) ale USL vorbesc despre domenii care, potrivit unei gândiri de dreapta, nu ar tine de interventia politicului (turismul, de exemplu), USL indica o viziune globalizanta si etatizanta asupra politicului in România.
Fiscal, USL a renuntat la cota unica, fetisul Dreptei românesti, pentru o impozitare in trepte (e drept, cu un plafon de 16 procente, dar care subliniaza dimensiunea sociala a USL). TVA-ul, o taxa nu doar imorala (pentru orice liberal), ci si ucigasa, pentru orice tip de activitate economica, nu va fi readus decât (treptat) la nivelul oricum foarte ridicat de 19 procente de pâna in anul 2010.
6. Uniunea Social Liberala si-a ales un nume potrivit pentru un partid politic. Nu s-a numit alianta, nici conventie (denumiri consacrate de viata politica post-1989 pentru coalitii largi), ci uniune, memoria postcomunista pastrând denumirea de uniune doar in asociere cu partide politice unitare (UDMR, UNPR sau mai vechiul UFD). Cât despre denumirea de „social-liberal“, aceasta apartine unui curent ideologic de stânga.
Pusa in legatura cu faptul ca liderii USL au preferat sa isi numeasca programele politice pe diferite domenii si sectoare cu un termen mult mai personalizat, acela de „viziune“, aceasta optiune terminologica indica si ea orientarea liderilor USL spre aparitia unei noi formatiuni politice.
Intr-o precipitata concluzie, USL va deveni un viitor partid politic al stângii românesti. Sper sa gresesc.