Victoria si Marian Zidaru in dialog cu Liliana Barborica
Orasul Dusseldorf a devenit in ultimii ani un important centru cultural, fiind recunoscut in lumea artistica pentru muzeele de arta contemporana K20 si K21, pentru nenumaratele galerii si spatii publice destinate artei, dar si pentru investitiile sale in burse si proiecte menite sa stimuleze creatia tinerilor artisti.
Un astfel de proiect este si schimbul de rezidente artistice intre Kulturamt Dusseldorf si Centrul Cultural Palatele Brâncovenesti, un program demarat in urma cu cinci ani, initiat si sprijinit de criticul de arta Erwin Kessler si Doamna Directoare Doina Mândru. Artisti din Bucuresti si Dusseldorf primesc anual posibilitatea de a efectua o rezidenta de doua luni, la schimb, in cele doua orase. Printre norocosii artisti români care au plecat in aceasta rezidenta se numara Dumitru Gorzo, Ana Banica, Gili Mocanu, Cristina David.
Victoria si Marian Zidaru sunt si ei fericitii beneficiari ai acestui transplant german. In aceeasi masura o artista din Germania, Senta Connert isi exploreaza radacinile românesti cu ajutorul acestui schimb de rezidentiate. Ea va organiza o expozitie la Mogosoaia impreuna cu invitatii ei, Ulrike Kessl si Julia Van Koolwijk, Victoria si Marian Zidaru. S-ar putea spune ca povestea se termina aici, in felul clasic, artistul sta in atelier, lucreaza, expune si pleaca acasa multumit de experienta unui loc si timp creator. Dar artistii Victoria si Marian Zidaru mi-au spus o alta poveste. Ei mi-au facut schita unui loc minunat si a unor prieteni adevarati cu care au lucrat si au facut planuri de viitor.
Liliana Barborica: Care ar fi diferentele dintre viata unui artist in Dusseldorf si cea a unui artist in Bucuresti? Sau mai bine zis se poate trai la Dusseldorf din arta?
Victoria Zidaru: Aparent, sunt mari din cauza contextului cultural, arta are un rol important in viata orasului, in expresia si atmosfera lui. Nu gasesti invazia de ecrane publicitare, ele nu deranjeaza optic si nu impieteaza vizual. Artistul are cautare in spatiul public, are rolul lui, este consultat in proiecte de amploare. Primaria a investit si promovat arta contemporana, astfel ca cel mai mare muzeu de arta contemporana, K21, si Academia de Arta din Dusseldorf, cunoscuta Kunstakademie, unde au fost sau sunt actualmente profesori Paul Klee, Joseph Beuys, Georg Baselitz, Nam June Paik, Katharina Frisch, Katharina Grosse, Tony Cragg, dar si galerii renumite cum sunt Konrad Fischer, Ludorff, Clara Maria Sels fac din Dusseldorf un important centru artistic.
Asa se explica si numarul mare de artisti care locuiesc in acest oras, aproape treisprezece mii. Dar viata artistica nu este ca la noi. Artistii sunt foarte uniti, formeaza grupuri si participa la proiecte, in felul acesta penetreaza mai bine mediul, formeaza o forta. In cartierul unde am stat atelierele dateaza din vremea lui Hitler, sunt mici casute intr-o zona inverzita ca o gradina, foarte confortabile si cu dotari moderne. Locul ne-a incântat si ne-am simtit minunat, poate mai bine decât oriunde in alta parte.
Marian Zidaru: Am fost fericiti sa vedem si o expozitie Beuys in timpul sederii noastre. Pot afirma ca este artistul care m-a inspirat si interesat in tinerete, iar prilejul care s-a ivit de a ma intâlni cu opera sa a fost pentru mine o mare bucurie
L.B.: In comunicatul de presa al Galeriei Recycle Nest „artisti in rezidenta“ se spune despre voi: „cei doi Zidaru au avut o perioada de lucru si de expunere extrem de densa la Dusseldorf la inceputul anului 2011, probabil cea mai incarcata dintre rezidentele de pâna acum: au organizat mai multe expozitii pe parcursul celor doua luni si chiar ulterior, au aparut in publicatii locale, au penetrat mediul social al lumii artistice duesseldorfiene si au angajat deja alte manifestari si expozitii in regiune pe parcursul lunilor urmatoare“. Ce a adus nou in expresia voastra plastica mediul dusseldorfian?
Marian Zidaru: Asa cum am spus in Dusseldorf, arta contemporana e promovata prin muzeele pe care le are si prin proiecte. Ajunsi in Dusseldorf, ne-am intâlnit cu multi artisti si am cunoscut viata artistului dusseldorfian la toate nivelurile. Sunt doua lumi diferite. Traim intr-o zona balcanica foarte diferita de Europa de Vest. E alta cultura, conflictul intre arta contemporana si arta moderna nu exista, este loc pentru toata lumea, aceste doua zone nu se resping, artistii contemporani sunt respectati si ajutati. In acest context, noi am venit cu poveste, cu expresie plastica intr-o lume care pune accent pe concept. Lucrarile aveau concept, aveau continut, dar era nevoie de o parere noua, avizata, dintr-o alta lume. Lucrarile au capatat o usoara amprenta teoretica, elementele s-au decantat, aglomerarile au fost eliminate, am incercat sa expunem esentializat. Colaborarea cu artistii din Dusseldorf a contat fiindca ne-am sprijinit pe experienta lor.
L.B.: Oliver Gather este curator si artist, foarte cunoscut si activ in spatiul public european. Proiectele sale imbina interventiile sculpturale cu performance-ul. Cum ati colaborat cu el?
Marian Zidaru: Oliver este un artist care realizeaza trasee, urmareste circuite, delimiteaza zone din care realizeaza harti si spatii cu legi proprii. Un gest banal, repetitiv, cotidian este ridicat la nivelul de metafora poetica. Am fost foarte interesat de ceea ce face si el a fost foarte deschis la ceea ce lucram noi. Aceasta apropiere mi-a folosit pentru ca am inteles de ce sunt locuri in care anumite gesturi au sens si locuri in care nu au sens. Ceea ce face el este necesar intr-o cultura in care istoria artei este stratificata si sedimentata si noutatea are locul si sensul ei.
L.B.: Printre lucrarile expuse m-au frapat proiectele „Invazie“, „Masacrul Inocentilor“ si „Comemorare“. Am remarcat o noua si interesanta abordare a materialului si tehnicii de lucru, ma refer la folosirea hârtiei, dar si a pânzei. A fost un lucru impus de rigorile calatoriei sau ale sederii in noul atelier?
Marian Zidaru: Da, a trebuit sa ne incadram intr-un anumit timp si sa ne descurcam la fata locului. Am primit o suma de bani pentru materiale, dar din discutiile cu Oliver Gather, curatorul nostru, ne-am decis sa mergem pe doua directii, proiectele „Orizontul“ si „Ingerul calator“. „Orizontul“ – pentru ca materialul ne permitea o mai mare libertate –, este un proiect construit din bete pe care am scris in mai multe limbi cuvântul „orizont“. Le asezam in diverse locuri din Dusseldorf si realizam un performance fotografiindu-le. Acest performance a putut fi realizat timp de o luna jumatate. „Ingerul calator“ a ramas sub forma de proiect, fiind mai complex. El va fi continuat in functie de disponibilitati. Este vorba despre un inger realizat in maniera personala, dintr-o scândura, deplasat si fotografiat in diverse situatii. Prezenta unui inger in spatiul citadin, obositor, angoasat creeaza o prospetime, o dimensiune spirituala, o forma de reactualizare a elementului spiritual in cetate. Dusseldorf era potrivit pentru un asemenea proiect pentru ca e un oras curat, linistit, oamenii primeau si asteptau un astfel de gest. Timpul insa nu ne-a permis, din pacate, finalizarea lui. Oliver Gather s-ar fi bucurat sa fie finalizat.
L.B.: Artistele cu care ati lucrat fusesera in tara cu ocazia rezidentei si a expozitiilor de la Mogosoaia si Bucuresti. As vrea sa stiu mai multe despre impresiile lor, despre cum ati devenit prieteni si mai ales despre afinitati si colaborare?
Victoria Zidaru: Dintre cele trei artiste cu care ne-am intâlnit la Bucuresti, Senta Connert este nascuta din parinti sasi, motiv pentru care a si dorit sa ajunga aici. Ea si-a propus sa cunoasca artistii români si asa a ajuns in atelierul nostru si imediat ne-am imprietenit pentru ca am realizat ca avem multe in comun. De aceea ne-a invitat sa participam la expozitia de la Mogosoaia impreuna cu celelalte artiste, Ulrike Kessl si Julia Van Koolwijk, prietenele ei. Tot cu acest grup am realizat si expozitia de la Muzeul ?aranului Român, care s-a numit „gucken wir mal“ / „sa aruncam o privire“, o continuare a proiectului lor mai vechi de insertie a elementului contemporan in muzee clasice. Astfel, primul proiect de acest gen a inceput acum doi ani la Muzeul National de Arta din Maroc. Ne-am gândit pentru Germania sa expunem tot impreuna fiindca expozitiile vor iesi in spiritul locului. Asa a si fost. Expozitia s-a dovedit interesanta, cautata, discutata, s-au remarcat unitatea, preocuparile comune. Am patruns in mediul artistic, am cunoscut multi artisti care ne-au invitat in atelierele lor, in casele si vietile lor. Cele trei artiste, Senta Connert, Ulrike Kessl si Julia Van Koolwijk, sunt sculptorite. Senta experimenteaza mediul textil, transpune elementul traditional in arta contemporana, Iulia foloseste fotografia imprimata pe pânza, o brodeaza. Ulrike foloseste colajul si instalatia. Ele au vizitat Bucovina, au fost foarte impresionate si au incercat sa reconstituie atmosfera din tara prin lucrarile lor.
L.B.: Victoria, ideea ta de Transplant, cu cele doua gheme, unul facut la Bucuresti si celalalt la Dusseldorf, care se impletesc si se atrag unul spre celalalt, mi se pare liantul sau metafora intregului proiect. Poti sa dezvolti acest concept?
Victoria Zidaru: Se refera la transportul si inlocuirea plantelor. Plantele sunt fixe, dar vântul le poarta unde vrea el, in locul unde ajung are loc o comunicare intre ele. Dialogul se poarta intre frunzele din Bucuresti si frunzele din Dusseldorf. Mi-a venit ideea intr-o toamna, când, fiind la Muzeul Satului, am asistat la momentul in care, dupa o furtuna, toate frunzele stejarului canadian din curte erau risipite pe jos. Mi-am dorit sa fac ceva pentru ele, disparitia lor sa fie constatata de ceilalti, frumusetea lor sa nu piara in van. Asa am inceput sa impletesc aceste frunze, o coarda din aceste frunze din Bucuresti care se impletesc si intra in contact, in transplant, cu un ghem realizat din frunzele din Dusseldorf. Ele intra intr-un dialog subteran si am vrut sa arat ca pentru a calatori n-au nevoie de act de identitate, sunt surori in simplitatea lor. Ele vor merge in vizita prin toata Europa pentru ca sunt la ele acasa oriunde ar fi.
Marian Zidaru: Mesajul a fost perceput foarte bine si Victoria a fost chiar comparata cu artistul englez Andy Goldsworthy care se joaca cu elementele efemere din natura, cu apa cu gheata, cu pigmentii.
L.B.: Care sunt planurile de viitor, stiu ca va fi curând o prima expozitie a voastra, dar mi-ati vorbit si de o incercare de a dezvolta un proiect comun cu prietenii vostri din Dusseldorf.
Victoria Zidaru: Practic avem mai multe proiecte impuse de context. Intâi avem expozitia de pe 22 mai de la Centrul Cultural Palatele Mogosoaia, Galeria Foisor, pentru a prezenta rezultatul sederii noastre la Dusseldorf. Este vorba despre proiectul „Orizont“. Apoi pe 26 mai la Galeria Simeza, in expozitia „Traind si lucrând la Dusseldorf“, vom prezenta proiectul nefinalizat, dar inceput acolo, „Ingerul calator“. Pe 1 iunie, expozitia „Glorii“ va avea loc in cadrul Bienalei de la Venetia, la Ateneul Veneto, aproape de Piata San Marco. Expozitia se deschide cu câteva zile inaintea Bienalei de la Venetia. Este organizata de ICR Bucuresti si Institutul Cultural Venetian in urma concursului pentru bienala din 2009 la care Marian a luat locul al doilea. In 2012 vom avea inca o expozitie cu prietenii nostri din Germania la Centrul Cultural Palatele Mogosoaia, in Galeria Cuhnia, dar vom crea obiecte pentru spatiul din exteriorul palatului.
Cel mai important dintre proiecte este realizarea primului nostru catalog de artist, proiect sustinut de ICR Bucuresti impreuna cu editura germana Klartext. Asadar va invitam sa ne vedeti lucrarile.