Dinspre capatul Casei Memoriale „George Bacovia“ Bacau, intrarea în gradina acesteia îti apare ca o fereastra. Prin ea, vederea scriitorilor vorbind, ascultând, gândindu-se la poet s-a gravat în memorie, cu o emotie melancolica, emblematic pentru „Toamna bacoviana“ 2013.
Este, fireste, doar o secventa a acestei editii, prima – care a anuntat cu valoare de dimineata o buna zi de vineri, 20 septembrie –, apartinând traditionalelor Colocvii si Premii ale revistei „Ateneu“. Desfasurate si acordate dupa tiparul unui ceremonial la care, om de teatru, Carmen Mihalache, directoarea publicatiei, tine în mod deosebit, secondata cu implicare si în aceasta privinta de tânara sa echipa, ele au avut drept spatiu de respiratie aula Colegiului National „Ferdinand I“. O optiune cu atât mai inspirata, cu cât tema supusa dezbaterii, asupra careia si-au exprimat punctul de vedere si invitatii, si elevii, si scriitorii din public, a fost „Literatura si virtualul“. Diferentele, sustinute în principal de diferenta de experienta privind utilizarea computerului si a internetului, au facut discutia pasionanta, dar de departe câstigatorul turnirului a fost Daniel Cristea-Enache, convingator în sustinerea serviciului adus de aceste instrumente poeziei, literaturii si aplaudat de toata lumea pentru afirmatia esentiala ca „nu conteaza suportul, conteaza textul“. Dar iata si laureatii desemnati de redactia acestei reviste de calitate, care îl are pe frontispiciu, fondator, împreuna cu Grigore Tabacu, pe George Bacovia, si care anul viitor va sarbatori semicentenarul seriei sale noi. Marele Premiu „George Bacovia“ s-a îndreptat catre Ovidiu Genaru, „cel mai important poet bacauan postbelic“ (Adrian Jicu), Premiul pentru Proza i-a revenit scriitorului Radu Mares pentru romanul „Deplasarea spre rosu“ (Polirom, 2012), Premiul pentru Poezie, lui Radu Vancu, Premiul pentru Critica Literara, lui Daniel Cristea Enache, Premiul pentru Traducere a distins transpunerea în limba româna a liricii Silviei Plath de catre Elena Ciobanu, iar Premiul pentru Publicistica („pentru publicistica sa vie, de tip reactiv“ – Carmen Mihalache) a fost obtinut de Ioan Danila, în prezent angajat în lupta pentru recuperarea, reamenajarea si aducerea în viata culturala a Bacaului a casei în care s-a nascut Vasile Alecsandri. De altminteri, laureatul acestui premiu nu si-a îngaduit nici ragazul clipei de început de noapte, marcata de clinchetul sarbatoresc si de urarile adresate premiatilor zilei, preocupat de un apel si de solidaritatea exprimata si în scris pentru cauza „Vasile Alecsandri“ a tuturor scriitorilor reuniti de „Toamna bacoviana“.
Aproape simetrica diminetii si seara acestei zile de vârf a „Toamnei bacoviene“, gazduita de Centrul de Cultura „George Apostu“ Bacau (cu splendoarea expozitiei sale permanente de sculpturi în marmura, piatra, metal si lemn din gradina si cu rafinamentul celor temporare din muzeul sau de arta contemporana) a fost în mare masura tot una a premiilor. Cu placute interludii muzicale, au fost acordate Premiile „Toamnei“, Premiile Filialei Bacau a Uniunii Scriitorilor din România si Premiile revistei „Plumb“. Daca Marele Premiu al „Toamnei bacoviene“ a încununat creatia lui Vasile Tarâteanu, dar si activitatea sa pentru marile cauze ale românilor din Cernauti, „cu o poetica singulara în lirica noastra“ (Theodor Codreanu), Radu Cârneci (85 de ani) a fost sarbatorit cu Premiul de Excelenta, moment care l-a întinerit sub ochii nostri pâna la recitarea iubitelor sale versuri, „Tu erai cea mai frumoasa, /Eu am fost cel mai nebun“ si pâna la îndemnul adresat tinerilor: „Sunteti puternici, sunteti niste învingatori, va rog sa fiti mai buni decât noi!“ Venit special de la Iasi pentru aniversatul Radu Cârneci, poetul Horia Zilieru i-a daruit un poem lung cât titlurile cartilor pe care le-a scris si cât amintirile lor comune, iar criticul literar Constantin Calin, pornind de la sentimentul unei datorii a poetului fata de Bacau („Viata mea mare, frumoasa, a început aici!“), a pus lucrurile la punct: „Bacaul îi este dator lui Radu Cârneci. Sa facem o disociere între semanatori si culegatori. Noi toti culegem ce a semanat Radu Cârneci“, readucând din memorie, între altele, contributia sa esentiala la aparitia seriei noi a revistei „Ateneu“, „când nu exista decât «Iasul literar» în toata Moldova“.
Asteptat de toti poetii invitati (din Bacau, Bucuresti, Cernauti, Chisinau, Galati, Iasi, Pitesti, Râmnicu Sarat, Tecuci, Suceava si s.a.), recitalul (si Dumitru Braneanu, directorul manifestarii înca de la prima editie, tine la ceremonialul acesteia), moderat de Calistrat Costin, presedintele Filialei Bacau a Uniunii Scriitorilor, a concentrat atentia participantilor, din când în când si a trecatorilor, obisnuiti deja cu elevii spunând poezii aici înca din ziua precedenta, spre monumentul lui Bacovia, cufundat în tacerea absoluta a bronzului, pe platoul caruia s-au spus versuri cu simtamântul stenic de a fi ascultat cel putin de colegii de breasla si cu senzatia stranie de a putea fi auzit de Poet. Un copac urias îsi misca mut frunzele în lumina straniilor sale fructe rosii, doamna Emilia Cârneci, inginer silvic, încerca sa-i identifice soiul, cineva îl evoca pe sculptorul Constantin Popovici înnoptând lânga statuie, neclintit si neclintita în taifunul prejudecatilor care se abatuse asupra lor, în vreme ce Radu Cârneci reînvia aceeasi zi a inaugurarii, în 1971, pastrata în memorie cu solidaritatea impresionanta a poetilor, artistilor plastici, muzicienilor, sub un cer valurit de flamurile în culorile lui Bacovia: galben, violet…
Si astfel, când coborând dinspre dimineata, când urcând dinspre seara, ajungem la dupa-amiaza din gradina Casei Memoriale „George Bacovia“ din Bacau, orasul din al carui nume misterios vine si cel al Poetului si caruia, la rându-i, Poetul i-a dat supranumele. Printre pomi, flori si scari de lumina, aici a fost lansata cartea care i-a adus scriitoarei Svetlana Paleologu Matta din Elvetia celalalt Premiu de Excelenta al „Toamnei“: „Existenta poetica a lui Bacovia“, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacau, Editia a II-a, revizuita si adaugita, cu traducerea în limba româna, studiul introductiv, interviu, medalion biobibliografic si îngrijire de editie semnate de Lucia Olaru Nenati. Sa mentionam ca prima editie a fost lansata anul trecut si ca revine în totalitate organizatorilor „Toamnei bacoviene“ (Consiliul Judetean, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“, Filiala Bacau a U.S.R. si revista „Ateneu“ – Bacau) si poetei Lucia Olaru Nenati meritul de a o fi adus pe locul cuvenit, în ordine cronologica, al exegezei bacoviene: unu. Într-adevar, valorificând o teza de doctorat sustinuta la Universitatea din Zürich, în 1958, „departe de tara aparea pe neobservate o carte despre Bacovia scrisa în limba franceza în care se sustinea si se demonstra existenta în cultura româna a unui fenomen Bacovia de o originalitate totala: occidentalitatea în marginea Europei, pe care n-o cunosc alte popoare vecine si a carui esenta este contemporaneitatea naturala cu Occidentul, fara decalaj“ (Lucia Olaru Nenati). Precizând ca editia a II-a a fost generata initial de dorinta autoarei (absolventa de studii de romanistica, dar si de arte) de a aseza pe coperta un Bacovia în viziune proprie, Lucia Olaru Nenati a vorbit de noutatile ei, reafirmându-si multumirea de a fi dat curs îndemnului cunoscutilor exegeti bacovieni Constantin Calin si Theodor Codreanu si de fi a pornit cu elanul prieteniei care o leaga de Svetlana Paleologu Matta, dar si cu limpedea constiinta a necesitatii si însemnatatii demersului, la talmacirea si pregatirea tiparirii în limba româna a acestei carti care a lipsit peste jumatate de secol din cultura noastra.
Împartasita participantilor la lansarile de carte si la discutiile despre Bacovia la început de mileniu de prof. Mariana Popa, managerul Complexului Muzeal, vestea despre reconsolidarea si restaurarea Casei Memoriale si reamenajarea gradinii, poate chiar pâna la urmatoarea „Toamna“, m-a facut sa ma ridic si sa ies încet de sub tesatura de lumina de peste coroanele pomilor si sa mai încerc sa le cuprind o data cu ochii.
Cu aparatul foto ar fi fost cu neputinta, deoarece, ca o sopârla încalzindu-se alungita la soarele blând de sfârsit de septembrie, casa si, pe trei sferturi aparata de trupul si de umbra acesteia, gradina nu puteau sa ramâna întregi, împreuna, cu înfatisarea de acum decât pe suportul inefabil al amintirii.
Autor: DOINA CERNICAApărut în nr. 441