Teatrul inseamna actiune contemporana si schimburi intre tari

Dieter Topp in dialog cu Cristina Rusiecki

Cristina Rusiecki: Domnule Dieter Topp, conduceti o agentie de presa germana, care se concentreaza pe subiecte culturale si sociale, si sunteti presedintele KulturForum Europa, institutie infiintata in 1992 de catre Ministrul Afacerilor de Externe de atunci, Hans Dietrich Genscher. Acum sunteti pentru a treia oara la Festivalul National de Teatru. Nu e singurul festival la care v-am vazut. V-am intâlnit anul trecut la Timisoara, la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, apoi la Cluj, la Man.In.Fest.  Ultima data ati venit in România pentru Festivalul „George Enescu“.
Dieter Topp: Am avut ideea sa cercetez Festivalul „Enescu“ si sa invit mai multi jurnalisti germani pe care sa-i fac sa inteleaga ca România inseamna mult mai mult decât lucrurile negative vehiculate despre ea. Mi-am dorit sa fac acest experiment aducându-i la cel mai important si mai atragator festival din Bucuresti si din România, dar sa le dau prilejul sa vada si o multime de alte evenimente culturale. Am adus jurnalisti care scriu la ziar, altii, specializati, care scriu la reviste muzicale, unii chiar la publicatii dedicate operei iar altii care lucreaza la posturi de radio. Materialele tuturor au avut un rezultat extrem de eficient. Articolele scrise de ei au putut fi citite de catre toti vorbitorii de germana, nu numai din Germania, ci si din Austria, Olanda, Belgia care, astfel, au primit informatii despre Festivalul „Enescu“. Muzicienii cunosc foarte bine festivalul, dar turistii nu sunt suficient de informati. Ei bine, acum cei care vorbesc germana sunt informati. Radiourile de muzica clasica au transmis in direct opera din deschidere, „Oedip“. Unul dintre jurnalisti a facut diferite emisiuni despre muzica clasica contemporana pentru a-i informa pe ascultatorii din Vest ce se intâmpla in România in acest domeniu. Aceasta a fost dorinta noastra, a celor de la KulturForum Europa, in ceea ce priveste Festivalul „Enescu“. Pentru ca nu e de ajuns sa ai un festival de cea mai inalta calitate. Trebuie sa ai si public international. De aceea e nevoie de ziaristi de cotidian si de radio. Asta am incercat sa facem noi pentru Festivalul „Enescu“ si domnul Mihai Constantinescu, directorul festivalului, a fost mai mult decât fericit ca la editia din 2009 festivalul a fost promovat in Germania si in tarile vorbitoare de germana. Dar nu am fost numai noi cei care am ajutat la promovarea internationala. La Festivalul „Enescu“ au fost prezenti optzeci de jurnalisti straini. Cu unii dintre ei am vorbit. Toti  impartaseau ideea noastra pozitiva despre România.

C.R.: Iar acum sunteti din nou in România, la Festivalul National de Teatru.
D.T.: In 2009 este a treia mea sansa sa fiu invitat la acest festival. Anul trecut, in primul an de directorat al Cristinei Modreanu, festivalul a fost deschis productiilor internationale.
C.R.: Ca sa fim drepti, deschiderea catre spectacolele straine incepuse de acum doua editii, iar atunci programul lor a fost foarte valoros.
D.T.: Modulul spectacolelor internationale era un inceput bun. Dar cei 75% taiati din buget s-au dovedit un soc incredibil pentru festival si pâna la urma rezultatul e destul de socant si pentru invitati:  nu a ramas prea mult din sectiunea internationala.

C.R.: Ca sa spunem lucrurilor pe nume, nu am avut decât un singur spectacol strain invitat, „Cântareata cheala“, in regia lui Jean Luc Lagarce, din cadrul modulului „Ionesco Event“, spectacol cu care s-a si deschis festivalul.
D.T.: Nu ma pot opri sa nu fac comparatia cu atât de importantul Festival „Enescu“. Eu cred ca si Festivalul National de Teatru s-ar cuveni sa fie la fel de important. Pentru ca teatrul inseamna actiune contemporana si schimburi intre tari. Ce se intâmpla in Vestul si in Nordul Europei merita aratat in Bucuresti dupa cum si celelalte tari merita sa vada ce calitate si nivel inalt exista in teatrul românesc. As avea ceva pozitiv de spus aproape despre fiecare spectacol pe care am avut sansa sa-l vad in F.N.T. A fost mai mult decât agreabil. Fiecare a avut ceva impresionant, chiar si productiile care au revizitat clasicii. Am apreciat foarte mult sectiunea de debut. Este deosebit de important sa existe acest modul.

C.R.: Sunteti absolvent de studii muzicale. In calitate de specialist, cum ati apreciat nivelul sectiunii „Opera Revival“?
D.T.: In opinia mea, care poate fi subiectiva, modulul de muzica nu a fost atât de important. Nu am vazut nimic cu adevarat nou pe scena de la Opera. Nimic cu adevarat important. Decoruri foarte frumoase, dive cu aspect amuzant, dar, comparate cu nivelul intelectual si politic al spectacolelor din Festivalul de Teatru, productiile de opera ar trebui sa aiba mai multa regie. Mi-as dori ca Opera din Bucuresti sa dovedeasca un nivel mai ridicat. Poate ca acest fapt se datoreste directiunii de acolo, nu stiu prea bine, dar la ONB nu am vazut nici o schimbare importanta in ultimii ani. Stiu câteva productii fantastice din Cluj, de la Opera maghiara, ca „Gianni Schicchi“.

C.R.: Spectacolul e produs de Teatrul Maghiar din Cluj. Dar o productie ca „Orfeu si Euridice“, in regia lui Alexandru Darie, de la Teatrul Bulandra, mi s-a parut admirabila. Nici unul dintre spectacolele obosite de la Opera despre care ati vorbit nu poate intra in aceeasi categorie cu talentul si inventivitatea montarii de la Bulandra.
D.T.: Va rog sa nu ma intelegeti gresit. Ma refeream doar la evenimentele muzicale prezentate la Opera Nationala din Bucuresti. „Orfeu si Euridice“ de la Bulandra a fost ceva cu totul diferit. Felicitarile mele! O viziune regizorala noua, inventiva si foarte creativa. Am vazut spectacolul acum un an si mi s-a parut cu totul diferit. Dar la editia aceasta FNT, aproape am adormit la „Macbeth“ si „Otello“. Chiar daca sunt muzician. Pe când spectacolele de teatru nu mi s-au parut deloc adormitoare. Dimpotriva, le-am gasit inovatoare, tinere si proaspete. Festivalul Cristinei Modreanu mi s-a parut atractiv chiar daca bugetul i-a fost diminuat cu 75%. Dar nu e destul. Sper ca pe viitor vor fi mai multi bani. L-as intreba pe ministrul Culturii care e treaba lui acolo. La Festivalul „Enescu“ a fost prezent in fiecare zi si in fiecare noapte. Nu avea nimic altceva de facut? La Festivalul de Teatru l-am vazut doar vreo cinci minute si jumatate la deschidere. Cred ca aici e diferenta in conceptia politica. Sa fii doar prezent si sa dai bani ca si când ai face o donatie nu seamana cu modul in care actioneaza un politician de astazi. Daca nu are bani, treaba unui politician e sa lucreze, sa gaseasca surse de finantare, sponsori, sa aduca la un loc institutii culturale in Ministerul pe care-l conduce, sa gaseasca modalitati de a face rost de bani. Nu am vazut sponsori aici. Si cred ca sunt foarte multe firme bogate care lucreaza in România pentru ca e mai ieftin sa produca si sa-si aranjeze lucrurile aici. Ministrii ar trebui sa se preocupe de asemenea resurse economice, sa le depisteze si sa le faca sa contribuie la toate evenimentele culturale importante. Iar unul dintre ele este Festivalul National de Teatru, mai ales prin sectia sa internationala.

C.R.: Mi-ati povestit ca ati participat de curând la Festivalul International de Film de la Zürich.
D.T.: Da. Si acolo m-am gândit mult la România pentru ca filmul românesc e astazi foarte cunoscut. Am constatat ca si elvetienilor le plac productiile atât de creative ale cinematografiei românesti. Exista un festival de film in Zürich dedicat tinerilor creatori. Daca ar lucra impreuna cu un festival de film de aici ar fi o mare oportunitate de a aduce jurnalisti din toata lumea la Bucuresti, o data pentru a le arata Bucurestiul, in al doilea rând, pentru a vedea filme straine. Festivalul International de Film de la Zürich isi doreste sa faca legaturi cu Bucurestiul. Sunt sigur ca vor sa invite si jurnalisti români la festival. Cel mai important lucru este ca acestia sa-si tina ochii deschisi. Eu am avut sansa sa iau contact cu un eveniment perfect organizat si sa ma conving de calitatea turismului elvetian. Am fost tare fericit sa aud ca se concentreaza pe România, mai ales pe Bucuresti. Ma bucur ca din ce in ce mai multi jurnalisti si chiar si agentiile elvetiene de turism imi impartasesc ideea de a gândi pozitiv despre România. Tara dumneavoastra reprezinta mult mai mult decât lucrurile negative auzite atât de des. In primul rând, România ar trebui sa inceapa sa gândeasca diferit despre sine insasi si despre propriul sau turism cultural. Sunt o multime de români foarte interesati din punct de vedere cultural pe care ii gasesti in Austria, in Germania, in Franta, la Paris, chiar si in Italia. Sunt foarte fericit sa aflu ca si elevetienii ii vor printre ei. Sunt pregatiti sa-i primeasca pe turistii români si la rândul lor sa-si trimita elvetienii in România. Si nu ma refer la turismul low cost. Ii au in vedere pe românii middle class cu interese culturale. Asta nu inseamna ca românii nu vor putea face si ascensiuni in munti daca doresc. Dar poate ca ii atrag mai mult festivalurile, muzeele, expozitiile. Sunt atât de multe evenimente culturale in Elvetia si operatorii de turism stiu ca o multime de români, in special bucurestenii, vor sa evadeze din tara. Nu definitiv, ci pentru vacanta. Românii sunt la fel de curiosi cultural ca si ceilalti europeni.

C.R.: Din pacate, acum, in vremuri de criza calatoresc mai putin.
D.T.: E important sa le spunem românilor ca nu trebuie sa-si deplânga situatia. In fond, situatia economica din intreaga Europa s-a schimbat acum. Poate in România mai mult decât in alte tari. Dar aici sunt atât de multe lucruri pozitive. Mai ales in ceea ce priveste cultura. Acestea ar trebui lansate pe piata de turism din Europa. De la Marea Neagra la satucele de culoare diferita de peste tot din tara, pâna in vârful muntilor, de la vacante de vara pâna la sporturile de iarna. Am vazut in apropiere de Baia Mare niste statiuni construite special pentru vacantele de iarna. Poti merge acolo la preturi foarte rezonabile, mai mici decât in Europa occidentala. Românii ar trebui sa ofere Vestului toate aceste locuri fantastice. Acum e sansa cea mai mare de a incepe. Turismul elvetian incearca sa stabileasca legaturi, sa faca schimburi de turisti cu România, in special cu Capitala. Asta inseamna ca poate veni mult ajutor tehnic din partea unei tari cu turismul foarte bine organizat, ca se pot face schimburi intre Zürich si Bucuresti sau alte orase. Dar inainte de toate ar trebui sa se organizeze Ministerul român de Turism. Daca nu are toate informatiile necesare, poate ar fi util sa intrebe cum se face pentru ca e nou in domeniu. Imi amintesc de Budapesta si Viena. Prin anul 2000 auzeam aceleasi argumente la Budapesta pe care azi le aud la Bucuresti. Tot timpul spuneau ca nu au suficienti bani. Apoi ca Viena e atragatoare, dar Budapesta nu e destul de curata. Le-am raspuns „lucrati la asta“ si in cincisprezece ani veti ajunge una dintre destinatiile de top ale Europei. Si ma bucur foarte tare ca am gresit atunci. Nu au avut nevoie de cincisprezece ani, ci doar de zece pentru ca Budapesta sa devina un oras asa de cautat. Au ajuns foarte aproape de Viena si pentru ca au urmarit cum e organizat turismul vienez. Dezvoltarea lor a fost si in avantajul Vienei pentru ca sunt o multime de turisti austrieci care adora Budapesta si vor sa mearga acolo chiar si pentru o cina speciala intr-o noapte. Exista atâtea zboruri low cost cu care oamenii vin din toata Europa la preturi ieftine. Care nu aduc lume ieftina, insa. Sunt clienti seriosi. Aveti si in Bucuresti aceste companii si ar trebui sa profitati la maxim de potentialul lor. Acum e momentul sa incepeti sa schimbati sistemul, sa treceti de la mii de agentii de turism micute la organizarea unei agentii de acoperire nationala si poate la una care sa se ocupe de Bucuresti. Si aceasta colaborare intre Zürich si Bucuresti ar fi un inceput cu adevarat fantastic.