Asa a declarat la emisiunea TVR International Cosmina Dorobantu: Liga Studentilor Români din Strainatate a inaintat Guvernului României, Administratiei Prezidentiale si Parlamentului României un proiect de brain gain, gândit inteligent, meticulos, fara fisuri, pe faze si cu termene de indeplinire, cu stabilirea factorilor de raspundere, deci un proiect care nu poate fi ratat, un proiect „la cheie“.
Mi se pare atât de promitatoare aceasta initiativa, incât am stat câteva ore cu creionul in mâna si am citit proiectul. Si ma grabesc acum sa scriu despre el, pentru a ma incadra cu articolul in acea prima etapa prevazuta in materialul lansat de autori: faza 1 – Punerea in discutie a proiectului.
Voi face-o, desigur, din perspectiva mea.
Draga Cosmina, draga Sebastian Burduja, draga Dan Nechita, dragilor, voi toti cei 7.500 de membri ai Ligii, din 55 de tari,
Am primit la trecerea dintr-un an in altul multe scrisori cu urari de bine, dar trebuie sa stiti ca felicitarea de la voi mi-a produs cea mai mare bucurie. M-am simtit onorata ca ma gasesc si eu acolo, la voi, intr-o baza de date si pun acest fapt pe seama unui articol pe care l-am publicat anul trecut despre Liga voastra tot in aceasta rubrica din revista „Cultura“, in cadrul unui serial despre diaspora. Tin sa va anunt ca ele, articolele, au fost adunate intr-o carte de eseuri, „România din afara României: Avem!“, carte care m-as bucura sa ajunga in mâinile voastre.
In ultima instanta va scriu ca sociolog si ca mama a unui copil care a studiat in strainatate. Am emigrat in 1985 in Olanda. Fata mea a studiat medicina in Belgia, datorita faptului ca acolo facultatea era mai competitiva. Din meseria mea si din experienta de viata a fetei am invatat sa va respect mult generatia si profesionismul. Si am mai invatat ca biografiile nu se repeta.
Intr-o zi, am luat hainele fetei mele sa le bag la spalat si dintr-un buzunar al blugilor a cazut o legitimatie. Era un certificat de donator de organe. M-am cutremurat, dar am inteles ca existenta ei nu-mi apartine, ca ea este confruntata de epoca ei cu alte probleme decât cele cu care a fost confruntata generatia mea. Parerea mi-a fost confirmata la un seminar cu studentii, când subiectul pe care mi-au cerut ei sa-l dezbatem a fost despre efectele morale ale clonarii.
O alta generatie, deci, careia i se cer raspunsuri la alte intrebari. Grele. Vitale. Definitive. Intrebari care solicita oameni extrem de inteligenti pentru a le putea face fata. Si extrem de profesionalizati. De pe toata fata pamântului. Fiindca intrebarile sunt globale, dar raspunsul va trebui sa fie aplicabil, util, concordant cu diferentele specifice ale fiecarei zone geografice. Fiecare loc va avea nevoie de intelighentia lui. Globalizata, doar ca solicitata sa gaseasca un raspuns pentru un timp anume, intr-un spatiu cu caracteristici locale. Iar „spatiul cu caracteristici locale“, care nu va sti sa-si utilizeze intelighentia de care dispune, se va autoanula.
Din aceasta perspectiva, initiativa voastra de a va intoarce in tara in care v-ati nascut, de a-i aduce si pe altii aici ori de a lucra si pentru tara voastra si pentru marile centre universitare din afara mi se pare in primul rând o dovada de viziune matura asupra lumii. Si in cunostiinta de cauza. Un proiect care, spre deosebire de multe altele pornind din România, are marea valoare de-a fi conectat la circuitul ideilor epocii noastre.
„Strategia Multidimensionala de Atragere in România a Tinerilor din Diaspora“, asa cum va numiti voi proiectul, expune acest punct inaintat si matur de vedere asupra lumii. O maturitate care tocmai din cunoasterea pe viu a epocii vine. Si din conectarea la o lume deschisa intelectual.
Si ce cereti voi pentru cantitatea inestimabila de materie cenusie pe care o oferiti? Cereti spatiu de actiune. Si aproape nimic altceva. Cereti un cadru in care sa va prestati profesia la standarde de exceptie, in folosul României. Un spatiu de actiune in care sa primeze etica muncii si respectul pentru competitivitate. Cereti concursuri cinstite pentru a vi se da dreptul de-a patrunde si de a actiona in structurile nationale. Câteva mici „facilitati“, cum ar fi punctaje suplimentare pentru studii finalizate la cele mai bune 500 de universitati din lume. Mai putina birocratie in stabilirea statutului juridic al vostru si al strainilor pe care ii antrenati cu voi. Cereti… salarii incepând de la 400 de euro, in primul an. Pentru ca, spuneti voi (si cred ca multi isi pun mâna la ureche, sa nu auda verdictul) „dezvoltarea României depinde de oameni“.
M-am bucurat foarte mult ca alaturi de voi a stat domnul profesor Haiduc, presedintele Academiei. Acea incheiere a dicursului domniei sale, cu „va asteptam, va asteptam, va asteptam“, a fost un moment emotionant. Si mi s-a parut un semn bun prezenta la intâlnirea voastra a lui Raez Arafat. Desi, cine il cunoaste, chiar s-ar fi mirat sa nu fie el acolo.
M-am bucurat, dragii mei, si ca ati luat initiativa unei „cartografieri a diasporei“. Si bucuria asta a fost insotita si de un sentiment de tristete. Ca urmare a faptului ca, de ani de zile, prin intermediul structurilor si organizatiilor in care am activat, am propus Departamentului relatiilor cu diaspora din România (ai carui functionari nu lucrau, sunt sigura, pe un salariu de 400 de euro), diverse proiecte pentru o inventariere a diasporei si o determinare a caracteristicilor acesteia. In urma cu patru ani, când semnele crizei erau clare si când se prevedea cu ce situatie dificila se va confrunta tara la inapoierea fortei de munca (case, servicii, asigurari, scoli pentru copii care nu stiu limba), in urma deci cu doar câtiva ani, ultimul proiect, propus de sociologi specializati din diapora, ne-a fost respins. Dupa cum si o carte despre remigrarea intelectuala a generatiei plecate pâna in 1989 zace pe undeva, predata fiind prin 1996, pentru publicare, Academiei. In acel studiu al diasporei românesti higly skilled, realizat la Universitatea din Utrecht, Olanda (in sase tari, europene si non-europene, pe baza unor interviuri face to face cu 250 de respondenti români), introduceam, cu titlul de paternitate, conceptual de „remigratie temporara“. Adica o activitate a intelectualului highly skilled si in România, si in afara, in functie de proiect, cu scopul de a introduce tara in mod direct in circuitul intelectual international. Va marturisesc ca anumite centre de cercetare internationale mi-au propus imediat colaborarea pentru largirea (si, ma tem, sustragerea) acestui concept nou, de „remigrare temporara“, care dupa 1990 suna foarte bine si total inedit pentru diversi sociologi din lume. Dar eu am sustinut sus si tare ca nu accept sa-mi fie folosit conceptul decât dupa ce el apare intr-un studiu publicat in România. Cum n-a aparut niciodata, vi-l fac voua acum cadou, cu toata bucuria. Prinde bine când veti intocmi raportul final, in ultima etapa.
Si, cum se spune in limbaj studentesc, va tin pumnii strânsi. Proiectul este, intr-adevar, perfect. Se vor foi mult in jurul lui si vor avea multe dureri de cap cei care ii vor sta impotriva.
Cu mult respect,
Atena, ianuarie 2013