3 clisee care ma enerveaza in cronicile literare
1. „Una dintre cele mai bune carti publicate in ultima vreme“. Probabil ca e fraza cea mai raspândita in cronicile literare, dintr-un motiv simplu: pare amabila, dar nu angajeaza cu nimic – la urma urmei, ce inseamna „din ultima vreme“?; si daca in ultima vreme s-au publicat numai balarii, ce merit poate avea, in aceasta multime, o duda intre dude? Recordul de ilaritate in mânuirea expresiei l-a atins un tânar critic care, vrând sa fie dragut cu seful pe care-l lansa, a scapat ceva de genul: „Unul dintre cele mai bune volume de poezie pe care le-am citit in ultimele saptamâni“.
2. „Umor fin, de cea mai buna calitate“. Subtextul e, desigur, ca exista si umor grosolan, de cea mai proasta calitate – dar si ce daca? De când un compliment, pentru a se produce, are nevoie de intarirea prin antiteza? Ma indoiesc ca o femeie s-ar bucura sa auda: ce ochi frumosi ai, nu ca oarba de …easca!
3. „Felii de viata taiate cu bisturiul cel mai fin“. Expresia vine de fapt din anii 50, când critica realist-socialista soma scriitorii sa redea realitatea asa cum este ea. Dar nu asta ma enerveaza, ci componenta culinara a sintagmei: as pune pariu ca criticul care o foloseste se gândeste, de fapt, pofticios, la cum feliaza fin un sul de salam.
Cuvinte care pier
Imi fac o datorie de onoare din a a atrage atentia ca, odata cu interzicerea prin lege a cuvântului „tigan“, considerat peiorativ si inlocuit, sub amenintarea unei amenzi, de cuvântul „rom“, se pierd o seama de cuvinte de a caror absenta posibilitatile limbii literare românesti (dar si mostenirea culturala lasata noua de atâtia si atâtia scriitori) se vor resimti. De pilda, daca „tigancusa“ se poate consola cu varianta „romancuta“, ce va fi folosita, in spiritul tolerantei, atât pentru româncele rome cât si pentru româncele nerome, „tiganus„ va disparea cu totul – caci „romut“ sau „romulet“ nu sunt, vai, decât un ridicol nechezol. De asemenea, adjectivul „tiganos“, folosit pentru a denumi persoanele mai brunete, neputând fi inlocuit prin „romanos“, se va tot duce si el. Dupa cum se va topi in zare si „tiganca“, inlocuita de „femeia roma“ sau, si mai bine, de „cetateana roma“.
Putina logica
In recenta carte de convorbiri realizata cu aportul Ioanei Revnic, Alex Stefanescu afirma cu toata responsabilitatea ca tamâierea lui Ceausescu, practicata de d-sa in câteva rânduri, e mai putin blamabila decât supralicitarea lui Norman Manea, propus de unii critici la Premiul Nobel. De aici se deduce urmatoarea premisa, pe care dl Stefanescu, vrând-nevrând, a activat-o: o eroare estetica dezinteresata (cazul Manea) este mai grava decât una etica interesata (cazul Stefanescu-Ceausescu). Dar Alex Stefanescu a comis si d-sa destule erori dezinteresate, ridicând in slavi „Emotia“ Mirelei Stanciulescu sau tot felul de nazbatii elogiate prin „Istoria literaturii române contemporane“. Deci Alex Stefanescu criticul literar este chiar mai… decât Alex Stefanescu fredonând sansonete sub balconul lui Ceausescu. QED