Problemele persoanelor în vârsta nu se rezuma doar la damnarea biofiziologica si neuropsihica, nici la precaritatea financiara la care pensionarea si proasta asistenta sociala îi condamna în România contemporana. Dincolo de necesitatea asistarii persoanelor înaintate în vârsta pentru pastrarea demnitatii si a unei supravietuiri onorabile, importanta este si evitarea izolarii sau a marginalizarii lor intergenerationale si culturale. Iar aceste aspecte scapa celor mai multe programe de politici sau actiuni. Caci este o problema de cultura si de mentalitate sa credem ca seniorii, odata scosi din câmpurile activitatilor profesionale, trebuie sa mai functioneze doar în familii, ca bone sau gardieni, ca nostalgici si paseisti depasiti de orice realitati sau situatii. Si mai este si o rusine de împartit de toata natia cazul în care absenta oricaror conectivitati familiale sa condamne pe acesti seniori la ignorare publica sau la izolare în centre aducând a ospicii, azile, lagar.
În fine, „problema seniorilor“ este în realitate una a întregii societati, constând în riscul de a rata recunoasterea si utilizarea lor ca patrimoniu viu, ca sursa de performare sociala cu rost, eficienta si performanta.
În aceasta problema a valorizarii persoanelor în vârsta, ca si a valorificarii lor în sens social si national, patrimonial si educational, cu eficacitate, pasii sunt marunti. Sunt pasi facuti în principiu de cele mai discrete ONG-uri, asociatii si sisteme de stat, de asistenti sociali, psihologi si voluntari de numar redus, care salveaza sau petecesc pe alocuri, cu efecte punctuale, mici drame, poate evitând statistici mult mai mari ale ratarilor individuale si sociale. România este o tara care are nevoie de mult mai multa compasiune si respect în actiune, de mult mai multa caritate si etica egalitarista, de mult mai multa civilizatie si civilitate politica, sociala, adica de aplicarea acestor aspecte la nivelurile relationarilor sau a interactivatii omenesti cele mai comune, cotidiene. Seniorii, aici în România, ramân una dintre categoriile umane cele mai vulnerabile, fapt pentru care niciodata nu vor fi destule proiecte, programe si actiuni care sa rezolve complexitatea problemei.
Oricum, pe 8 noiembrie 2012, seminarul international organizat de Centrul de Pregatire Profesionala în Cultura (Ministerul Culturii si Patrimoniului) la Bucuresti a constituit o veritabila sarbatoare. Caci a fost mai mult decât îmbucurator sa vezi atâtea zeci de persoane, majoritatea din România, care sa presteze o atitudine atât de nobila, sa trudeasca pentru aflarea de modalitati concrete în vederea reintegrarii eficiente a seniorilor în societate.
Concret, seminarul a fost opera proiectului european ASLECT („Active Seniors Learn, Educate, Communicate and Transmit“, bine echivalat în româneste drept „Persoanele în vârsta învata, educa, comunica si transmit“), un proiect conceput si bine manageriat de Adina Dragu. Pragmatic, proiectul si-a pus doar problema „care este rolul organizatiilor culturale“ în eventualitatea, perspectiva si situatia utilizarii seniorilor ca un patrimoniu informational, cultural si formator, de pus în actiune, de împartasit-difuzat publicului larg si tuturor generatiilor. Si fiecare dintre organizatiile si reprezentantii a cinci tari implicate au prezentat proiecte si actiuni foarte concrete pentru materializarea acestei sanse-deziderat.
Vivian Guerrero Meneses (Institutul pentru Infrastructura Sociala, Germania) a pus la cale o „Metodologie de utilizat în selectarea bunelor practici“ (manual care teoretizeaza conceptul de bune practici în lucrul cu educatia seniorilor în vederea prefacerii lor în educatori sistematici). Almuth Fricke (Centrul European pentru Educatie în Arta si Cultura la Vârsta a Treia, Germania), a detaliat liniile sau temele pe care se poate dezvolta si disemina „Creativitatea interculturala a seniorilor“. Roberto Riggi (Galeria de Arta Moderna, Bologna) a prezentat programele prin care institutia sa pune laolalta „Generatii jucându-se cu arta“. Iar Katia Pascariu („Vârsta a 4a: TangaProject“) a prezentat evolutia implicarii unor oameni de teatru în activizarea creativa a pensionarilor din Centrul „Moses Rosen“ din Bucuresti. A stârnit entuziasm si a fost inspirator exemplul Muzeului de Arta din Timisoara („Cafeneaua Alzheimer“ si „Seniorii – ghizi voluntari“, în care curatorul Marius Cornea l-a prezentat si pe Ion Iovescu, cel care ilustreaza cu un exemplar succes utilizarea voluntarilor vârstnici ca facilitatori de informatie si animatori ai publicului larg).
Mai multe proiecte au fost prezentate sub forma de postere si expuneri succinte (Florina Rotaru: „Învatam la vârsta a treia!“; Darina Hlinkova: „Program educational pentru seniorii 55+ în Muzeul Mendel“; Irina Prodan, „Softul VINTAGE“; Mariana Matache, „ForAge“; Maria Schwarz-Woelzl, „PEER – Îndrazneste sa fii întelept!“; Chelsea Lazaridou, „Program educational pentru seniorii din Grecia“; Iuliana Bor, „Seniorii Anului 2013“; Harvinder Bahra, „Age Collective – o serie de seminarii în British Museum“; Radosveta Drakeva, „E-NLL: Niciodata nu-i târziu sa înveti! Promovarea oportunitatilor de învatare la vârsta a treia“; Alexandra Bacanu, „Îmbatrânirea activa – bonele“; Carmen Bostan, „Servicii ale telemedicinei în folosul vârstnicilor cu deteriorari cognitive si demente usoare“; Claudia Popescu, „SENSE – Servicii de biblioteca pentru seniori“).
Doua mese rotunde (Adina Dragu, Guldan Kalem, Florentina Anghel, Almuth Fricke, Vivian Guerrero Meneses, Sabrina Schober) si doua ateliere – unul cu „recomandari pentru organizatiile culturale si educationale“ (cum se pot deschide organizatiile seniorilor si cum le pot oferi oportunitati pentru dezvoltare si afirmare), moderat de Roberto Righi (Asociatia Amitié), si un atelier dedicat „seniorilor în rol de formatori si facilitatori de învatare (cu Dagmar Kommer: Institutul International pentru Diversitate, Claudia Popescu: Biblioteca Judeteana Brasov si Andrea Kiraly: Wiener Unagrischer Schulverein), au completat întâlnirea.
Desigur, enumerarile acestea cu aspect de proces verbal pot parea aici subtiri sau formale, dispensabile chiar. Însa pentru cei prezenti la Ministerul Culturii pe 8 noiembrie ele ramân niste repere eficiente, caci nu evoca idei sau emotii comune si nici numai motivatii si decizii de implicare cu rost salutar. Exeplele prezentate si discutate sunt reiterabile, reproductibile si aplicabile în extrem de numeroase alte circumstante, asadar merita preluate si extinse (sens în care sunt de vazut toate linkurile de pe situl ASLER).
Caci seniorii actuali oglindesc viitorul tuturora, iar în preajma tuturor institutiilor, colectivitatilor si comunitatilor ei ramân paturi sociale extrem de consistente, mereu asteptând valorizarea sau permisiunea de a fi demni si utili în chip salutar. Sansa si oportunitatile date lor sunt sansa si oportunitati date noua tuturor.
Autor: MARIN MARIAN-BALASAApărut în nr. 400