Referendumul din Republica Moldova, un nou test de responsabilizare politica

Libertatea nu este doar
un drept, ea este o sarcina
permanenta, un proces
de durata.
(Kurt Biedenkopf)

Contextul actual al Republicii Moldova, generat de esecul referendumului readuce în prim plan viata politica interna aproape de nivelul celei regasite la începutul independentei, când în mijlocul unui grup de interese s-a dat startul vizibil al luptei pentru putere. De la aceasta cota zero se pot dezvolta scenarii multiple cu rezultate si repecursiuni dintre cele mai diverse. Nuantele optimiste atribuite de experti situatiei actuale nu fac altceva decât sa ocoleasca proiectiile realiste ce par a fi mai mult sumbre cu privire la viitorul politic al Republicii Moldova.
Faptul ca la referendum a participat doar 29,05% din populatia Republicii Moldova, în timp ce în cursa au fost implicate 25 de partide, reliefeaza faptul ca cetatenii refuza sa mai fie solidari cu clasa politicã. Optiunea pe care presedintele Ghimpu o are în momentul de fata este sa dizolve parlamentul. În acest context, devine tot mai greu ca presedintele moldovean sa mai exploateze sintagma de „termen rezonabil“. Mihai Ghimpu a inaintat deja un demers catre Curtea Constitutionala pentru a analiza circumstantele dizolvarii parlamentului. Astfel, Curtea Constitutionala în decurs de 10 zile trebuie sa se pronunte si, evident, raspunsul trebuie sa fie unul pozitiv, iar pâna pe 14 noiembrie trebuie organizate alegerile anticipate.
Dilema AIE în momentul de fata este ce strategie sa adopte în continuare: în acelasi format sau separat. Se pare ca indiferent de optiune, riscul este oricum major. Pe de-o parte, împreuna acestia si-au dovedit incapacitatea politica, iar acesta a fost principalul motiv care a stat la baza dezamagirii populatiei, iar pe de alta parte, lipsa unor coeziuni si actiuni conjugate au dus oarecum la ignorarea referendumului. În momentul de fata este greu de crezut ca în numele aliantei, se vor prezenta la urne mai multi moldoveni decât au fost la referendum. Separat însa, ar putea sa fie o sansa ceva mai mare pentru PLDM si PDM.
Aceste doua partide vor atribui nereusita aliantei, în mod special atitudinii presedintelui Ghimpu, decretelor sale, si vor face tot posibilul sa se justifice. PLDM ar putea sa atraga de partea sa, în acest mod, electoratul lui Ghimpu si putinul pe care îl mai are Alianta Moldova Noastra si eventual o parte dintre cei indecisi. Iar PDM va putea sa atraga o parte din electoratul comunistilor. În schimb, daca PDM ar merge la alegeri în cadrul aliantei, sansele sale de a câstiga simpatia electoratului PCRM devin minime.
Alianta este constienta ca, dupa rezultatele referendumului, alegerile anticipate ar putea sa esueze, motivul fiind explicat prin prezenta scazuta la urne. De altfel, o trezire în forta a populatiei ar putea acorda cele mai multe mandate comunistilor. În consecinta, o coalitie „democratica“ eficienta în contextul noului parlament devine imposibil de întrezarit. Comunistii ar fi din nou în majoritate si, într-un astfel de scenariu, ar putea face coalitie cu PDM, pentru a vota presedintele tarii. Acest deznodamânt presupune ca batalia pentru presedinte ar fi pierduta de catre democrati.
Indiferent de nivelul de participare la vot, presedintele Ghimpu este cel mai avantajat. Va ramâne în continuare presedinte interimar pâna la alegerea unui nou presedinte moldovean, proiectie temporala greu de prezis. Analizând evenimentele politice ale ultimului an din Republica Moldova  si apatia generala a populatiei, sansele ca alegerile sa esueze pe considerentul absenteismului la vot sunt destul de mari. Daca alte alegeri vor avea loc în primavara, atunci AMN si PL risca sa dispara de pe scena politica, motivul fiind situatia economica agravanta a R. Moldova si scadenta facturilor energetice care se vor aduna peste iarna.
PLDM ar putea sa se mentina în arhitectura politica moldoveneasca, dat fiind faptul ca, prin diverse subterfugii si abilitatea liderului, a reusit sa îsi pastreze o imagine neutra.
Problema electoratului anticomunist este cã nu va avea alternativa pentru a-si directiona voturile. Ar fi relevant de mentionat si scenariul des vehiculat din Kîrghistan. Aceasta proiectie ar putea fi realizata de comunisti cu sustinerea Rusiei. Liderii de la Kremlin, chiar daca nu au avut o relatie în termeni amiabili cu guvernarea comunista, PCRM ramâne deocamdata unicul partid cu un electorat imens, care împartaseste deschis interesele Federatiei Ruse. Electoratul moldovean este derutat si nemultumit de prestatia democratilor, iar indicele de saracie nu a scazut în ultimii 20 de ani, preturile au crescut, salariile si pensiile sunt prea mici pentru a acoperi cheltuielile indispensabile ale majoritatii populatiei. Aceasta stare conduce la înversunarea si ostilitatea cetateanului fata de instutiile statului, iar în cazul unui scenariu mai sumbru, o posibila revolta nu ar mai fi doar a tinerilor, ci si a celorlalte categorii de vârsta, nemultumite de situatia politica si economica a ultimelor doua decenii.
Testul clasei politice din Republica Moldova nu a trecut examenul de data aceasta. Acumularile si frustrarile cetatenilor se contrabalanseaza cu mixturile politice neomogene unde lupta pentru democratie si interesul national se dilueaza în defavoarea tuturor. Aceasta restanta netrecuta a AIE impune o noua abordare, un creier comun si coerenta pentru depasirea handicapului si identificarea unei noi oportunitati spre democratie.
Potrivit Codului Electoral al Republicii Moldova, daca referendumul este declarat nul de catre Comisia Electorala Centrala, iar aceasta comisie trebuie sa se pronunte în decurs de aproximativ o saptamâna, si evident, referendumul va fi declarat nul, pentru ca la vot nu s-a prezentat cel putin o treime din populatie, atunci un nou referendum poate fi organizat în decurs de o luna.
Sansa AIE este sa pedaleze pe aceasta optiune legislativa, pentru a amâna alegerile în primavara anului viitor. Pentru alianta nu va fi atât de important ca cetatenii sa se prezinte la referendum. Tot potrivit Codului Electoral, referendumul trebuie organizat cu cel putin 60 de zile înaintea alegerilor generale. Asadar, daca se organizeaza un nou referendum, peste o luna se va intra în iarna si Republica Moldova va trebui sa programeze alegerile pentru anul viitor.
În alta ordine de idei, Codul Electoral al Republicii Moldova nu impune vreun prag anume de participare la referendum. Pragul de 33,3% a fost stabilit de alianta. În consecinta, daca peste o luna de zile, la referendum se vor prezenta tot 29,05% din cetatenii moldoveni, referendumul va fi declarat valabil, iar alianta va putea modifica constitutia.
AIE a propus ca alegerile sa fie pe 21 noiembrie, dar ramâne la discretia presedintelui Ghimpu sa precizeze data exacta. Pâna când nu se emite un decret în acest sens, nu se va sti cu exactitate daca 21 noiembrie va ramâne data finala.
Ramâne de vazut daca în testul pentru democratie, alianta se va folosi de acest ultim scenariu si va utiliza mijloacele democratice avute la dispozitie.

9 septembrie 2010