Multe dintre disputele de pe „agenda publica“ sunt doar polemici semantice, aparute din nomenclaturi fortate sau etichete institutionale al caror fond a evoluat, dar nu si forma.
Educatia este un asemenea cuvânt. Ministerul Educatiei este o asemenea sintagma. Pornind etimologic si semantic de la numele domeniului, apar aici polemici privind ce este acesta, cum se schimba el, cum trebuie schimbat. Scapa însa observatia, verificata pe teren, poate cinica, scapa concluzia ca scoala nu are în fisa postului de a produce civilizatie, ci forta de munca. Cultura are alte mecanisme de producere care functioneaza sau nu functioneaza. Cultura e un alt topic.
Ministerul Învatamântului este sau ar trebui sa fie, tehnic vorbind, un departament din Ministerul Muncii.
Nu trebuie sa fii Nicolae Iorga pentru a formula un truism istoric cum e acela ca între scoala de azi, scoala-uzina, cu mii de elevi, cu discipline STASS, cu examene nationale, pe de o parte, si scolile antice, peripatetice, cele ecleziastic-medievale sau cea de la Barbizon, pe de alte parti, nu sunt decât apropieri de nume. Cu o abordare de tip Corporatie, sistemul educativ produce (în mod ideal) competente, deprinderi si calificari necesare transformarii copilului în forta de munca si agent economic. Un asemenea sistem supra-centralizat si standardizat, daca ar fi efectiv chemat sa educe cultural, social si într-un mod umanist, nu ar fi decât un Pat al lui Procust, un urias „pupitru al lui Procust“. Din fericire, exista cai informale prin care învatarea culturii si civilizatiei este înca posibila.
Ministerul Educatiei produce educatie în aceeasi masura cât în Orwell Ministerul Adevarului produce adevar. Iar supralicitarea unei etimologii si a unui stramos (scoala ateniana) nu face decât sa creeze confuzii, false dezbateri si promovarea unor politici publice care îi slabesc eficienta. În plus: pretinzând ca Învatamântul poate forma oameni, functia formativa a unei societati este, din pacate, abandonata în sarcina unei institutii care n-are nici atributele, nici puterea, nici misiunea si nici mijloacele de a o face.
Autor: NICU ILIEApărut în nr. 3132011-03-03
Pingback: nicuilie.eu » Pagina mea pe siteul revistei Cultura
Comentariile sunt închise.