Preot Constantin Necula, Viata Sfântului Ierarh Nicolae, Facatorul de Minuni, Daruitorul, Editura Agnos, Editura Andreiana, Sibiu, 2009, 187 p.
„Nicolae, pen’tru ce esti inchis ?
Pentru liubovul vostru ! (Din dragoste pentru voi)“
Cazania lui Varlaam (1643)
(Dialogul dintre Sf. Nicolae, inchis nedrept in temnita, si Precista)
Viata bogata a Sfântului Nicolae este subiectul monografiei semnate de Preotul Constantin Necula, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu si autor al unor volume de cateheza, morala, hagiografie si literatura crestina: „Cateheze liturgice radio-difuzate“ , „Sfântul Daniil Stâlpnicul“, „Sfântul Spiridon „, „Ostrovul. Acolo unde se termina filmul…“, „Ogorul cu ingeri“ s.a.
Prima parte din carte cuprinde biografia Sfântului Nicolae; celelalte doua redau „Cronica lui Nicefor Grecul“, „Legenda mutarii moastelor Sfântului Nicolae la Bari“ si „Mutarea moastelor Sfântului Nicolae episcopul din Cetatea Mirelor Lyciei la Bari“, precum si „Cetatea Pugliei“, text semnat de Ioan, Arhidiaconul Barez.
Biografia ocupa aproape jumatate din continutul lucrarii si marcheaza, uneori prin chiar titlurile capitolelor, momentele importante din viata Sfântului: copilaria, minunile, darâmarea idolilor, Sinodul I Ecumenic.
Intentia autorului – care alatura titlului sintagma „repere catehetice si omiletice“ – este de a indrepta atentia cititorului de astazi, sedus mai mereu de aparenta si fals, spre autenticitatea unei vieti exemplare.
Sinuos pe alocuri, traseul de documentare academica, parcurs de autor printre izvoare istorice si surse bogate bibliografice, se ascunde, modest, intr-un discurs accesibil si viu, la persoana I, care respecta tiparul retoricii omiletice. „Gândul de inceput“ permite sa se intrezareasca talentul narativ al scriitorului, dublat de o predispozitie lirica: „O singura data in viata am crezut ca mosul nu-mi va aduce nimic. Eram in armata, soldat, in decembrie 1989, când, intors dupa un mars teribil de lung prin zloata unei prime zapezi, inghetat si flamânzit, mi-am facut bocancii din obligatie cazona, fiind convins ca nu are cine sa-i faca semn Mosului ca mai sunt pe lume. Si eu, si colegii mei aveam acelasi nod in gât, amintirile de acasa, coplesindu-ne. In zori, bocancii nostri erau plini cu bomboane si portocale si, credeti-ma, camarazii mei nici pâna astazi nu stiu de unde si cum aflase Mosul de sufletele lor pustiite. Cred ca lacrimile lor, ale barbatilor- copii, amestecate cu gustul portocalelor, sunt acatistul cel mai smerit ce l-am vazut vreodata, cântat si rugat de pe buzele vreunui om“ („Gând de inceput“).
Fiecare capitol, din cele noua care alcatuiesc biografia, are o structura fixa: un fragment dintr-o scriere omiletica sau apologetica a Sfântului Ioan Gura de Aur, urmat de nararea episodului caruia ii este dedicat capitolul, expunere bazata pe surse patristice, pe lucrari teologice de referinta, recente, dar nu in ultimul rând, pe documente manuscrise, si se incheie cu un fragment din Acatistul Sfântului Nicolae.
Insertiile digresiunilor sunt adesea confesive, fara sa poarte amprenta moralismului rigid al discursului clasic omiletic: „De foarte multe ori in viata mi-am amintit cu dragoste de minunile Mântuitorului (…) Mie personal imi place mult momentul acela in care, amarât si bolnav, la un micron de apa miraculoasa a Vitezdei, bolnavul cel care zacea sub privirile indiferente ale celorlalti de treizeci si opt de ani descopera ca nu materia este miraculoasa, ci Dumnezeu“.
Lapidar si dinamic prin jonctiuni flexibile la nivel frastic ori prin expresii cu marca de oralitate populara („Ca sa nu mai lungim vorba (…), cu timpul le povesti multe din cele intâmplate; „incet-incet, ne-am apropiat de finalul povestirii vietii Sfântului Nicolae. Mi-e tare greu sa ma opresc, mai ales ca pentru orice sfânt parinte, viata incepe cu adevarat dupa ce moartea fizica il cuprinde“) si prin permanentul racord la realitatea prezentului, autorul textului devine cu usurinta o prezenta empatica cu cititorul.
„Lgenda mutarii moastelor Sf. Nicolae la Bari“ dupa „Cronica lui Nicefor Grecul, Tractus de translatione sancti Nicolai confessoris et episcopi“, este redata folosind editia in limba italiana prezentata de Pasquale Corsi, care recurge la Codex Vatic. lat. 6074 si la versiunea beneventina transcrisa de Nicollo Putignani. Lectura acestor texte are rolul de a clarifica o serie de probleme (cum ar fi aceea referitoare la furtul moastelor de catre cruciati).
Epilogul prezinta motivatia autorului de a scrie aceasta carte: „Probabilizarea vietii sale, ca a altor multi sfinti, de catre falsa critica istorica de astazi m-a obligat la efortul de a scrie o astfel de carte, ca si celelalte pe care le-am ancorat intr-un proiect catehetic mai larg, din nevoia de a discerne eu insumi mai intâi, apoi cu ceilalti, mai ales tineri, paradigmele prin care se poate construi modelul catehetic de rezistenta. Obturarea prin pietism sau liberalism istoric se simte si la Sfântul Nicolae. Ele sunt grilele de lectura care pot modifica iconologia sufleteasca legata de Sfântul Nicolae“.
Profesorul Constantin Necula este interesat de „recalarea dinamica si practica a predicii“ de astazi. Revede cu interes impreuna cu cititorii predica lui Andrei Saguna si sustine necesitatea valorificarii reale a surselor istorice hagiografice si omiletice, singurele obstacole adevarate in fata „pietismelor exagerate, rigorismelor ieftine si liberalismelor trunchiate“ contemporane.