Cu ocazia „Saptamânii Limbii Italiene“, care a acordat o atentie deosebita evocarii personalitatii lui Galileo Galilei (1564-1642), la Institutul Italian de Cultura din Bucuresti a fost organizata si o seara de muzica din acea vreme. Invitati sa concerteze au fost pianista Ilinca Dumitrescu si fagotistul Vasile Macovei.
A fost un recital iesit din comun prin programul propus, ce a cuprins în exclusivitate piese instrumentale ale unor compozitori renascentisti si baroci din Europa secolelor XVI-XVII. Un repertoriu rarisim abordat de interpretii zilelor noastre a conturat epoca stilistica a unui modalism fermecator si a unui tonalism incipient, cu turnúrile melodice specifice si cu virtuozitatea proprie instrumentelor timpului.
Programul a cuprins piese din creatia italiana, franceza, spaniola, germana, olandeza si engleza, ce etalau arta polifoniei în forme instrumentale si în forme vocale instrumentalizate de epoca, de asemenea monodia acompaniata ori prelucrata maiestrit în dansuri aristocratice, de curte. Am ascultat, astfel, interpretate la pian: „Aria“ de Girolamo Frescobaldi, „Motet“ si „Ricercar“ de Giovanni Gabrieli, „Canzona franceza“ de Ercole Pasquini, „Toccata în re minor“ de Johann Jakob Froberger, „Variatiuni pe tema Mein junges Leben hat ein End“ de Jan Pieterszoon Sweelinck, „La Verdinguette“ de Jacques Champion de Chambonnières, „Giga“ de John Bull, „Un joc“ de un Anonim englez, „Allemande“ si „Pavana“ de William Byrd iar în final „Allemande“ si „Tower Hill“ de Giles Farnaby. În transcriptii pentru fagot si pian au fost interpretate „Consonanze stravaganti“ de Giovanni de Macque, „Sonata“ de Adriano Banchieri, „Doua cântece de Craciun germane“, „Trei Pavane“ de Don Luis Milan. În cazul transcriptiilor, fagotul a dublat uneori pianul, îngrosând si evidentiind timbral linia conducatoare melodica.
Programul a fost organizat pe principiul contrastului de expresie, de miscare si de caracter. Vasile Macovei s-a impus printr-o sonoritate optim echilibrata, calda si rotunda, într-o splendida fuziune cu conductus-ul pianului. Ilinca Dumitrescu a diversificat timbral sonoritatea pianului de la piesa la piesa, optând pentru un sunet consistent, stralucitor si masiv în evidentierea vocilor imitative din discursurile polifonice si a melodiei acompaniate, etalând o mare capacitate de diferentiere dinamica pentru evidentierea planurilor sonore. Stilul foarte ornamentat de expunere instrumentala a melodiilor unor dansuri, abundând în mordente duble executate în tempo rapid cronometric, pretinzând o perlatura rafinata, si virtuozitatea instrumentala reclamata de unele piese din program, au pus în valoare înca o data autentica eleganta aristocratica a pianistei, pentru care pianul nu are secrete si profunzimea întelegerii muzicii tuturor stilurilor.
Doi muzicieni savanti si-au dat mâna pentru a oferi publicului o seara muzicala unica.