„Excelenta, va adresam scrisoarea de fata in numele opiniei publice din Romania“ – acesta e inceputul unei scrisori deschise adresata tuturor sefilor de guvern din Uniunea Europeana, in care e tras un semnal de alarma cu privire la acuzatiile de plagiat care i-au fost aduse actualului prim-ministru al Romaniei, Victor Ponta. Un gest firesc si necesar, in special in situatia in care prim-ministrul se face ca ploua, vorbind despre o „inscenare“ a presedintelui Romaniei, in „chestia cu plagiatul“, dupa ce, cu o saptamana inainte, declarase pentru „El Pais“ ca, daca plagiatul va fi dovedit, va demisiona. Numai ca in fruntea listei de semnatari ai scrisorii intalnim doua nume despre care eu unul uitasem ca s-ar putea asocia cu vreo opinie privind viata publica a Romaniei – cele ale domnilor Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu!
Continutul scrisorii e corect, exceptand prima si ultima fraza. Sa o luam de la coada la cap. „Nu vrem sa mai traim intr-o tara unde politicieni corupti, demagogi si autoritari sa ne decida destinul prin masuri ce incalca in mod revoltator si repetat legile“, spun cei doi onorabili intelectuali. Dar nu, nu poate sa fie vorba despre aceiasi onorabili intelectuali care, pana nu demult, au sustinut fie fatis, fie prin tacere politicieni corupti, demagogi si autoritari dornici sa ne decida destinul. Unul dintre acesti politicieni, care in vremea acelei taceri asurzitoare a intelectualilor din fruntea listei de semnatari ai scrisorii ocupa, intamplator, si functia de presedinte al Romaniei, se transformase in lobbyist pe fata pentru un proiect profund daunator Romaniei, patrimoniului ei cultural, mediului sau natural si chiar oamenilor care se plang ca nu au locuri de munca, precum Rosia Montana, in varianta Gabriel Resources.
Acelasi politician de top nu se jena sa se afiseze, in timpul mandatelor sale, in compania selecta a interlopilor cu ceafa groasa (precum Bercea Mondial – ale carui odrasle poarta numele de Televizor Mondial, Judecator Mondial si Patronas Mondial). Cat despre jignirile la adresa Regelui Mihai, chiar in momentul cand acesta implinea 90 de ani („tradator“ si „sluga la rusi“), sau despre placa cu sinceritatea fata de poporul roman, pe care nu l-a mintit cu privire la gravitatea crizei economice (dupa ce, cu cateva saptamani inaintea taierilor salariale brutale, hotarate de guvern, presedintele afirmase sus si tare in fata presei ca Romania nu trece prin nici o criza) – fleacuri, detalii!
Aceiasi domni care priveau in alta parte cand in Romania erau luate, iar si iar, masuri ce incalcau in mod revoltator legile se trezesc acum dintr-o lunga hibernare. Si ajungem acum la prima fraza a scrisorii. „Excelente, va adresam scrisoarea de fata in numele opiniei publice din Romania, indeobste a activistilor civici, oameni de cultura si membri ai mediului academic.“ Hmmm… sa fie aceasta scrisoare adresata si in numele activistilor civici care au inghetat, timp de doua luni, in Piata Universitatii, printre altele si pentru salvarea Rosiei Montane? A acelor scriitori, bloggeri si jurnalisti neaveniti care isi asumasera etichetele de „viermi“ si „ciumpalaci“, protestand impotriva incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale prin intermediul ACTA, acord adoptat la vremea aceea de Romania? A cercetatorilor din mediul academic care iesisera la minus 20 de grade in piata cu pancarte pe care scria ca, de noua luni, nu si-au mai primit bursele de doctorat? Dar nu, aceasta este „mahalaua inepta si violenta“, nu poate sa fie asta opinia publica din Romania. Opinia publica este doar aceea care se informeaza din presa occidentala, din „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ si din „Le Monde“, si afla ce se intampla in tara, eventual, cu opt-noua ani intarziere.