O minte…

Delia Ungureanu este „un produs de elita al Universitatii Bucuresti, o cercetatoare aplicata si inteligenta, cu o minte scormonitoare si o apetenta evidenta pentru «cararile nebatute»“. Ea poseda „o serie de calitati indispensabile unui autentic cercetator: capacitate de sistematizare a materialului investigat, sobrietate stilistica, vointa de exhaustivitate, stiinta decupajului semnificativ, rabdare metodica in examenul problemelor aduse in discutie, precum si subtilitate analitica“; dar si „seriozitate“, „o extraordinara acribie stiintifica“, „claritate conceptuala si anvergura“. Nu-i lipsesc tânarului fenomen nici „mobilitatea intelectuala si subtilitatea interpretativa“, nici „o remarcabila rigoare conceptuala, in care spiritul de geometrie si spiritul de finete coexista exemplar“, nici o cantitate considerabila de „precizie si intuitie infailibila“. In plus, „atenta la detalii“, „având la baza o foarte laborioasa munca de documentare in arhive“, Delia Ungureanu face „observatii de mare finete critica si psihologica“, inchegate intr-o „demonstratie (…) coplesitoare“, lasând „o continua senzatie de noutate a interpretarilor si a conexiunilor“ – lucru firesc, date fiind „spiritul analitic si capacitatea de sinteza“, „forta si supletea discursului ei (…) impresionante“.
Desigur, cine citeste aceste frumoase elogii, izvorâte de sub pana chibzuita a dnei Carmen Musat in numarul 648 al revistei „Observator cultural“, se poate gândi ca Delia Ungureanu va fi scris macar o noua istorie a literaturii române de la origini pâna in prezent. Dar nu, Delia Ungureanu a scris mult mai mult decât atâta. Sub titlul prea modest „Poetica Apocalipsei: razboiul cultural in revistele culturale românesti (1944-1947)“, eminenta cercetatoare a cercetat nu mai putin de 3 (trei) publicatii, dintre care una numara nu mai putin de 6 (sase) numere. E drept ca perioada mentionata cuprinde multe zeci de „reviste culturale românesti“, dar reducerea acestor multe zeci la 3 (trei) vadeste „stiinta decupajului semnificativ“, just remarcata de Carmen Musat, dupa cum „vointa de exhaustivitate“ se refera, fara indoiala, la parcurgerea INTEGRALA a celor 3 (trei) reviste pe baza carora Delia Ungureanu a oferit culturii române „Poetica Apocalipsei“.
Ce s-ar mai putea adauga decât ca mintea scormonitoare a Deliei Ungureanu este produsul integral al catedrei de Teoria literaturii din cadrul Literelor bucurestene, admirabil condusa de mirabila teoreticiana literara care este Carmen Musat? Imi place sa vad in acest emuvant gest, prin care Carmen Musat isi pune in miscare uriasa competenta in materie de istorie literara pentru a revela multele calitati ale Deliei Ungureanu, o emotionanta predare de stafeta, o trecere a steagului dinspre generatiile care deja au aratat cum se rodeste in cultura catre generatiile mai tinere ce le vor calca pe urme. Vântul de miazanoapte bate, steagul fâlfâie, ura, ura, ura!