Radhika Jones a publicat in revista „Time“, inaintea anuntarii câstigatorului Premiului Nobel pentru literatura un articol intitulat „No American Author Should Win the Nobel Prize“ („Autorii americani n-ar trebui sa câstige Premiul Nobel“).
Argumentul suna in felul urmator: sunt deja 12 americani care au primit Nobelul pentru literatura – pentru a nu mai spune ca 26 dintre cei 109 câstigatori sunt de limba engleza – si asta este prea de ajuns; sa mai câstige si altii, caci superputerii SUA ii ajung superputerile si imperialismul. Evident, unii ar putea observa ca Radhika Jones nu e WHASP si ca acum vorbeste si in numele emigrantilor recenti din care se trage; dar nu despre asta e vorba.
In „Adevarul“, nici Mircea Vasilescu nu vrea Nobelul pentru tara sa si argumenteaza „De ce n-ar fi bine sa luam Nobelul sau Oscarul“: pe scurt, ideea ar fi ca nu ne meritam valorile si ca mai bine s-ar evita tot circul care ar urma premierii lui Mircea Cartarescu, de pilda (desi anul acesta Cartarescu a fost cotat de agentia Ladbrokes cu o sansa de 100 la 1 – tot cu atâta este cotat Ecuadorul sa câstige la anul Campionatul Mondial din Brazilia; ceea ce, evident, nu i-a impiedicat pe unul si pe altul sa sustina ca ar fi „bine cotat si in acest an“).
Pâna la urma, si „Time“, si „Adevarul“ au motive de satisfactie. De câstigat a câstigat Alice Munro, care, desi, fatalitate, scrie in engleza, (i) nu-i din SUA, ci din Canada, (ii) e femeie si (iii) scrie proza scurta (deci nici nu-i barbat, nici nu scrie roman – genuri dominante, colonizatoare, odioase); in fine, (iv) a fost cotata a doua, dupa Murakami, ca atare a fericit destui pariori.