Cartile Seherezadei
Prima parte a afirmatiei „frumoasa tara, pacat ca-i locuita“ ar trebui sa apartina unui strain. Ca locuitor al acestui spatiu, nu-i mai disting frumusetea, deoarece insalubritatea morala instalata post-tranzitie a reusit sa macine, incet si sigur, omul si natura totodata. Recunosc adevarul Ruxandrei Cesereanu, din volumul „Naravuri romanesti“, atunci cand scrie ca „exista patrii ori tari perfectibile“ si nadajduiesc ca doar pesimismul ma indeamna sa cred ca a noastra se inscrie in categoria celor perfectibile cu prea mare greutate si lentoare. In acel volum, aparut prin 2007 la Editura Polirom, autoarea aduna texte publicate intre anii 2003-2006, in presa vremii (Cuvantul, Cotidianul, Romania Libera, Suplimentul de Cultura). Portretele ei „de insectar“ – Licheaua, Lingaul, Impostorul, Furunculul, Animalul si Vaca blonda inrameaza spectaculos o realitate recognoscibila. In „Mahalaua Romania“, alt ciclu de eseuri al aceluiasi volum, se deconstruiesc pe paliere de observatie mecanismele trivializarii, telenovelismului si dughenizarii. Cu tot respectul si admiratia pe care le nutresc fata de Ruxandra Cesereanu, imi permit sa spun ca analiza trebuie reluata fiindca, de cativa ani incoace, situatia societatii romanesti a devenit metastazica. Criza mondiala a tulburat in profunzime starea si asa precara a natiei. La vremuri noi, oameni si naravuri noi. Licheaua, lingaul, impostorul, furunculul, animalul si vaca blonda, bruneta sau roscata au crescut exact ca-n poveste, intr-un an cat altii in zece. Apucaturile lor au fost legiferate, iar ei si-au format adevarate carteluri sau cercuri de influenta. Nu trece o zi fara sa iei, iar si iar, la cunostinta adevarul despre hiper-nemernicia instalata temeinic in perfectibila noastra patrie. Si nu iau in calcul violenta, tupeul, nesimtirea vecinilor prea vocali pana dupa miezul noptii sau al vanzatorilor din piete. Cu acestea
m-am obisnuit ca tot romanul care „suporta aproape orice“, caci fac parte din doza de arsenic si smog a capitalei. Cand insa de virusii ticalosi par a se molipsi persoane considerate morale, atunci boala e fara scapare.
Zona libera de neo-lichelism se ingusteaza pe zi ce trece. Se practica tradarea si scuipatul obrazului cu mare ravna, mai ales de catre cel ajutat cu generozitate. Prieteniile folosesc cata vreme e nevoie de un sprijin emotional, financiar ori profesional. Dupa ce hopul a trecut, prietenul-batista/cont/sfetnic e repudiat caci neo-licheaua si neo-impostorul nu suporta martorii slabiciunilor lor. Cand cineva propune un produs sau o creatie in schimbul firesc al castigului de ambele parti, este repede pus cu botul pe labe: nu exista decat un singur fel de castig si anume, al celor care detin noua putere. In bussiness-ul romanesc invingatorii sunt cei care trag cele mai multe tepe sau spala bani murdari.
Toate exemplele sunt inspirate din realitatea acestui timp. De aceea, poate ca o noua scanare a mentalitatilor romanesti, ar putea sa aduca informatii tare neplacute, dureroase, triste despre perfectibilitatea acestei noi Romanii. Mi-as dori sa mai apuc vremurile cand nu vom mai fi „cameleonic de adaptabili“ si nu vom mai suporta aproape orice, asa cum ne descrie Ruxandra Cesereanu. Dar, fiind prea indepartat momentul, pare o speranta la care voi renunta!
Si vazând zorii zilei mijind, Seherezada, sfioasa, tacu.
http://cartileseherezadei.radiocultura.ro