Sari la conținut
Autor: ION BOGDAN STEFANESCU
Apărut în nr. 360

Motivatii trans-lucide

    Intr-o lume in care câstigul material domina mintile si gesturile tuturor, e tot mai de neinteles alegerea unei meserii care bucura mai intâi spiritul si sufletul, netinând cont, parca, de rasplata materiala. De cele mai multe ori, când privesc zâmbind cu resemnare opulenta din jurul meu, aud voci implinite strigându-mi: ce sa-ti fac, daca nu ti-a placut cartea! Acum mai bine de douazeci de ani, când tot românul visa sa-si vada copilul la facultate, acest tip de abordare isi avea rostul, acum insa, mai degraba s-ar cuveni spus: ce sa-ti fac, daca ti-a placut cartea! Ce-i care isi pornesc o afacere din vreme, adica de foarte tineri, câstiga teren serios in defavoarea celor care isi tocesc coatele pe bancile scolii ani de zile. Banii si, implicit, masinile, femeile, vilele, luxul sunt in general apanajul celor care au folosit timpul ce ar fi trebuit alocat invataturii, studiului, perfectionarii, in scopul dobândirii unor abilitati in zona smecheriei, a furtului, a faultarii partenerului, a disimularii si a multor altor tertipuri pentru realizarea „tunurilor“. La noi, te poti imbogati peste noapte, nu treptat, ca tot omul muncitor si cinstit.
    E din ce in ce mai greu sa ai in fata copilului tau argumente pertinente privind modul de abordare al scolii sau al devenirii in arta, când, in jurul lui, foarte multi colegi, sub directa protectie a parintilor, platesc supraveghetori de examen, pentru a-i lasa sa copieze, profesori, pentru a le divulga subiectele sau pentru a inchide ochii in fata totalei lor lipse de pregatire si talent. Cu alte cuvinte, furt calificat. De cele mai multe ori se intâmpla ca anumiti elevi, chiar semi-analfabeti, sa obtina o nota mai mare decât cei ce chiar au invatat si au ramas cu ceva cunostinte de pe urma scolii. In fata acestei nedreptati e foarte greu sa aduci motivatii. Cu atât mai mult cu cât parintii si copiii hoti iti râd in nas, fluturându-ti peste orgoliul tau ranit de parinte sau copil sârguincios si talentat, notele de invidiat obtinute la Bacalaureat.
    Imi aduc aminte de o intâmplare hazlie, cu un bun prieten, student la Conservator, aflat in perioada stagiului militar, care isi dorea cu ardoare o permisie ce parea imposibil de obtinut. De aceea, parintii lui au aranjat, printr-un general, ca el sa obtina, in mod fraudulos, locul I pe unitate, la trageri. Problema insa a devenit spinoasa in clipa in care postura de câstigator l-a propulsat in elita tragatorilor, motiv pentru care, in loc sa obtina permisia mult râvnita, a fost trimis la alte concursuri organizate in tara, unde bineinteles ca s-a facut de râs. Revenind la oile noastre, asa se face ca avem atât de multi tineri cu diplome oneros obtinute, care reusesc sa primeasca functii de decizie in mari companii, devin manageri, unii dintre ei chiar medici sau politicieni, ajungând chiar sa creada in propriile lor calitati profesionale. Pâna la urma, cu o astfel de atitudine cel mai greu e sa te impui in arta, desi cazuri exista. Din fericire, aici repercusiunile nu sunt atât de grave. Arta nu raneste, nu distruge, nu falimenteaza, nu omoara. Impostorii in arta provoaca doar kitsch-ul, prostul-gust, judecatile de valoare strâmbe. Cu siguranta, cei „realizati“ prin mijloace false, profitând de un sistem corupt, nu au scrupule si vor face la rândul lor apel la aceleasi metode viciate si la nivel familial. Celorlalti le ramâne starea de perplexitate. Doritorii de cunoastere, de frumos, de dialog – din ce in ce mai putini, parca –, ramân, din bun simt, pasivi la infuzia de mitocanism, agresivitate si prostie.
    E drept ca aceasta situatie a existat indelungul istoriei omenirii, in proportii diferite, in toate culturile, perioadele si orânduirile, numai ca momentul nostru ramâne consemnat prin violenta mediatizarii prostiei, platite foarte scump la nivel national si international, astfel incât argumentele valabile pentru a-ti cladi viata sub amprenta muzicii clasice sau a artelor plastice, se topesc asemenea fulgilor de nea pe buzele celor care incearca sa le sustina, sub privirile pline de indoiala ale celor care abia afla cum se formeaza omatul, adica zapada.