Sari la conținut

Moartea votului politic

Autor: vasile sebastian dancu
Apărut în nr. 340
2011-09-08

Cea mai simplificata concluzie dupa aceste alegeri a fost un rezultat comentat ca la fotbal: 1-1. Adica egal sau fifty-fifty sau rezultat nedecis, cum se mai spune în alte sporturi. Dincolo de faptul ca acest scor de maxima sinteza nu ne spune nimic, acest rezultat îi face pe combatanti sa comenteze mai mult pe langa subiect. Mentionez ca nu sunt chiar atât de naiv încât sa cred ca ceea ce se spune este si analiza celor doi combatanti, fiecare spune ceea ce crede ca trebuie sa auda presa si propriii militanti, dar tot experienta mea de politician ma face sa cred ca o mare parte dintre reactii sunt veritabile, sincere, reprezentând nivelul de analiza din staff-urile celor doua forte ale politicii românesti.
Cât de reprezentativ a fost acest test?
Toata lumea s-a raportat la aceste alegeri partiale ca la un moment crucial care va da semnalul sau va decide trendul. Gresit! Cele doua colegii nu sunt reprezentative pentru România, sunt mai degraba doua studii de caz care nici macar nu au o mare legaturã între ele. În primul rând, pentru ca în niciunul dintre colegii, PSD (partea principala a USL) nu era prea bine reprezentat. Lupta a fost mai mult o chestiune de batalie dintre PDL si PNL, un razboi între cele doua forte la care s-a adaugat  si PSD. Mai mult, Baia Mare a devenit o zona tipica pentru migratie politica, modelul turistic al primarului fiind o parte a modelului baimarean de politica, loc unde liberalii s-au strecurat printre PSD si PDL si conduc de multa vreme, cel putin prin zona urbana a capitalei de judet. Pe de alta parte, Neamtul a devenit prin migratia lui Pinalti si a altor lideri o zona mai putin ciudata, iar colegiul în care au avut loc alegerile nu a fost zona PSD în ultimii ani, chiar daca Victor Surdu a castigat aici la ultimele alegeri. Zonele în care baronii locali si-au schimbat partidele sunt zone fluide, nisipuri miscatoare unde mercantilismul electoral se poate manifesta perfect. Aici tranzactia cu voturi este la ea acasa.

Chiar daca partidele au dat o importanta foarte mare comunicarii virtualului rezultat, chiar daca unul dintre ele ar fi câstigat cu 2-0, victoria nu ar fi avut cine stie ce ecou, exceptând, poate, televiziunile prietene ale fiecaruia, oamenii în schimb ramân destul de reticenti. În plus, aceste alegeri nu au schimbat nimic, poate doar ceva în psihismul militantilor, dar acela este oricum mai ales locul emotiilor, si nu al ratiunii. Militantii trebuie sa stie ca vor mai avea ocuri de toate felurile pâna la alegerile adevarate. Vor mai fi scandaluri, tradari, regrupari care vor pune la încercare inimile sincere – sau nu – ale bietilor militanti uselisti si pedelisti.
Si mai este un motiv pentru care nu sunt reprezentative aceste alegeri pentru ceea ce va fi: PDL nu va avea, în fiecare colegiu, atât de multe resurse pentru a mobiliza, evident ca nici PSD nu va putea sa-i duca pe Iliescu si pe Nastase în toate colegiile din tara pe parcursul campaniei.
Rezultatele au aratat ceva nou?
Nu au aratat nimic din ceea ce nu stiam si nici nu cred ca vor declansa ample miscari de sustinere pentru uselisti sau vreo resurectie a dreptei care sa scoata din biblioteci si birouri mase mari de oameni pentru a-i sustine masiv pe Boc&co. Totul va ramâne asa cum a fost, probabil, chiar si în sondajele de opinie facute pe esantioane nationale sau judetene. Am vazut la Neamt cum Pinalti a ajutat, dar fara sa iasa din casa, greul organizarii cazând pe alti simpatizanti. Am vazut ca un candidat care intra de pe primul loc în sondaje poate pierde cu brio chiar daca în colegiul respectiv USL avea din start peste 50%.
Culmea este ca, pe parcursul zilei de vot, în timp ce PDL anunta ca va îngheta salariile si pensiile, candidatul lui, secretarul de stat Radulescu, refacea handicapul, chiar daca partidul sustinator îsi deteriora scorul. Dar nu este ceva nou, stiam ca omul este mai important decât partidul si mai stiam ca organizarea este cel mai tare atu: degeaba ai voturi agatate ca fructele prin pomii democratiei, cineva trebuie sa merga sa le si culeaga. Harbuz a pornit cu un net avantaj, dar nu a avut puterea financiara, administrativa si organizatorica sa reziste asaltului final. Despre discursul si proiectul lui nu prea stiu mare lucru dar, dupa cum îl cunosc, este un candidat bun, tânãr, inteligent, ani de zile producator si realizator de emisiuni la radio si televiziune, deci nu cred ca aici a fost defectul.
Mai stiam ca batalia se muta în ultima vreme în afara retoricii politice, a discursivitatii sau valorilor spre o tehnologie a adunarii de voturi în adevãrate campanii de recoltare unde se dau cadouri, oamenii sunt adusi la vot cu autocarul sau primesc cadouri si ajutoare trimestriale de la primarii pentru a se întretine simpatia politica. Puterea, oricare ar fi ea, are aici mereu punctul ei forte. La Baia Mare a intervenit Guvernul, nu la Neamt, iar unde a intervenit Guvernul cu oameni reprezentativi si promisiuni, acolo PDL a pierdut.

La Neamt, Guvernul si PDL s-au camuflat, si i-au schimbat culoarea, iar discursul lui Radulescu cu siguranta nu a sunat a discurs politic, ci mai mult a discurs de sef de CUASC (Consiliul Unic Agroindustrial de Stat Si Cooperatist – n.a.), fiind un agricultor haios care uneori spune lucruri chiar traznite pe la televiziuni.
Nu îmi pare noua nici informatia ca electoratul nostru (mai ales cel din Moldova sau din zonele sarace) este usor de cumparat cu zahar, ulei si cizme de guma. Vorba unui alegator din Maramures: „Da, mi-au dat o pereche, dar noi suntem trei in familie“. Nu este placut sa constatam ca avem un popor care îsi vinde libertatea de a alege pe o bere sau un kilogram de zahar, dar nu putem sa fim nici prea exigenti pentru ca, în cele din urma, tranzactionalismul este un motor al dezvoltarii politicului si la alte niveluri. Din moment ce oamenii nu percep ca votul lor le-ar putea face viata mai buna, de vreme ce nu identifica un politician care sa le câstige încrederea, este normal sa aplice teoria intereselor, fiind o alegere, în fond, rationala. Nu sunt de vina alegatorii pentru lipsa de cultura politica sau pentru lipsa de încredere la care au ajuns toate institutiile politice si actorii care le populeaza.
Unde au gresit politicienii
si partidele?
Am vazut articole despre greselile lui Ponta sau ale lui Antonescu, cum au gresit ei prin infatuare sau aroganta. Nu cred ca sunt vinovati de ceva fundamental, poate doar de faptul ca sunt în opozitie si nu la putere. Nici pentru alegerea candidatilor, caci au câstigat cu cel mai slab si au pierdut cu cel mai tare. Au facut ce puteau face ei, au fost pe teren, l-au adus chiar si pe Ion Iliescu, salvatore della patria, în viziunea unora.
Vina lor este ca au în sondaje un procent de peste cincizeci la suta, iar acesta este un bagaj destul de greu de dus când alegerile sunt atât de departe. A fost principala mea ratiune când am spus ca este foarte devreme crearea USL, ca va fi o povara si o posibilitate de a induce blocaje în activitatea militanta. În logica actiunii colective, când apare imaginea câstigului se fragilizeaza participarea colectiva, foarte multi gândindu-se ca rezultatele câstigului se repercuteaza oricum asupra tuturor, deci lasa costurile directe pe seama altora.
PDL a cîstigat unde a avut siretenia sa nu faca nimic politic, ascunzându-se dupa un independent si a pierdut acolo unde s-a implicat mai tare.
Sa nu ne închipuim cumva ca victoria PDL are vreo mare legãtura cu politica înteleapta a Guvernului Boc sau ca este vreo iluminare a poporului care a înteles marele curaj al micului Boc de a taia salarii, pensii, indemnizatii si alte lucruri. Nici pe departe, daca nu ma credeti pe mine, va recomand sa vorbiti cu militanti care au umblat pe teren si care s-au uitat cu atentie dimineata în oglinda ca nu cumva sa le scape ceva portocaliu, pentru ca multi ar fi dezlegat câinii la ei.
Moartea votului politic si nasterea politicii de tip cameleon
Ceva putem învata, totusi, din aceaste alegeri? Noi, comentatorii, analistii, nu prea acceptam ca am avea ce sa învatam deoarece viata politica în sine nu aduce nimic nou, aceleasi metode, personaje similare, singura schimbare pare degradarea continua. Ar trebui sa fim însa mai atenti, deorece vad semnele unei schimbari majore. Schimbare pe care nu stiu daca au observat-o nici chiar cei care sunt beneficiari principali si chiar autori prezumtivi.
Întâi, ca votul politic începe sa-si dea duhul. PDL a redus la maximum amprenta politica în mesajul si desfasurarea campaniei. O sigla mica, aproape ilizibila, la Maramures, verde în loc de portocaliu, si absenta liderilor de la Centru la Neamt. Începe o noua era – cea a politicii cameleon, partidele îsi vor schimba culorile, siglele.
Reusita PDL are legatura si cu cadourile electorale, dar nu trebuie redusa la atât, daca vrem sa întelegem vremurile care vor veni. Nu stiu daca partidele înteleg asta, nu se vede din comentariile liderilor. Când Sever Voinescu spune ca Moldova s-a eliberat de socialismul saraciei dovedeste ca el, purtatoriul de cuvânt, nu s-a eliberat de politicianism sau ca nici PDL nu a înteles bine mecanismul propriei victorii. Ca sa folosesc termenii politici din analiza lui Sever Voinescu întreb: a trecut cumva Moldova la crestin-democratia saraciei?
Si PSD l-a plimbat pe Iliescu, la peste 80 de ani ai sai, prin cele doua judete si a mizat din nou pe votul politic. Cred ca si colegii mei s-au înselat. Votul politic devine un indicator slab pentru predictia de vot. Nici nu ar avea cum sa conteze prea mult daca ne uitam la încrederea oamenilor în politica, partide, institutii.
Daca ideologiile nu au produs înca un model de societate care sa aduca speranta, sa emotioneze, sa adune oameni în jur, atunci oamenii accepta trocuri minore, lideri gestionari. Mitul Marelui Conducator nu mai rezista, poate va trebui sa ne multumim cu mituri decazute de politicieni sau baronasi locali care nu promit fericirea si nici dreptate sociala sau bunastare, ci îsi creeaza retele de sustinatori pe baza de stat de plata sau sponsorizare. Încrederea în politicieni se duce de râpa în fiecare zi, asa ca va trebui ca partidele sa împrovizeze, transformându-si politicienii care mai pot face asta în tehnocrati sau în circari.
Politica de tip cameleon va pulveriza culorile, teoriile, siglele sau mostenirile politice. Caruselul a început sa se roteasca si daca simtiti o usoara ameteala nu va speriati.

Bine ati venit în lumea lui Dan Diaconescu! Deschideti ochii, nici nu stiti ce pierdeti!