Consolidarea fenomenului. Efectul Becali: victimizarea si compasiunea
Arestarea lui George Becali pentru sechestrare de persoane inaintea campaniei pentru europene a adus elemente in plus la fenomenul standardizarii politice cu specific românesc, dar si la nasterea unei contraculturi a haiducilor contra-stat si contrasistem, experimentata ca formula de Traian Basescu. Arestarea acestuia creeaza din nou conditiile unei explozii emotionale care il ajuta pe Becali sa devina parlamentar european, situatie pe care o capuseaza si Vadim Tudor, cel care are inspirtia sa-l treaca pe listele partidului sau in zilele arestarii.
Mediatizat puternic, mai ales ca patron al echipei Steaua Bucuresti, George Becali a decis sa se implice politic, având un traseu cel putin interesant: in anul 2000 a candidat pentru Camera Deputatilor din partea unei asociatii a italienilor din România, ratând cu putin intrarea in Parlament; a preluat Partidul Noua Generatie de la un fost primar al Bucurestiului, al carui presedinte este din 10 ianuarie 2004; in acelasi an, a participat la alegerile pentru Presedintia României, fiind candidatul acestui partid si a obtinut 1,77% din optiunile de vot ; la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, s-a aflat pe prima pozitie pe lista PNG, dar partidul sau s-a aflat la mica distanta sub pragul electoral .
Gigi Becali adauga la reteta doaua ingrediente serioase: populismul si datul de pomana. Gigi Becali este un self-made man, nu doar pentru ca este bogat, ci si generos. Nu de putine ori, in mass media s-au regasit povestile actelor caritabile facute de acesta. Faptul ca este bogat (facând abstractie de modalitatea de imbogatire) poate crea impresia ca este capabil, cu atât mai mult intr-o societate postsocialista care a imbratisat idealurile capitaliste, insa nu neaparat si metodele de a le atinge.
„Dupa ce-am vazut filmul «Mihai Viteazul», mi-am zis ca vreau sa fac si eu pentru România ce-a facut Mihai Viteazul sau macar Amza Pellea“.
Arestarea lui George Becali, din 2 aprilie 2009, a dus la reactii puternice din partea publicului. In momentul anuntarii arestarii sale, zeci de persoane au inceput sa protesteze in fata Judecatoriei nr. 1 din Bucuresti, unde a fost luata decizia arestarii sale.
La alegerile din noiembrie 2008, partidele conduse de Gigi Becali si Corneliu Vadim Tudor nu intrunesc pragul electoral, obtinând fiecare sub 5 procente din votul cetatenilor. Popularitatea celor doi lideri politici si a partidelor pe care le conduc inregistreaza cote foarte joase. In societatea româneasca apare un faliment al nationalismului si al populismului, tendinta descendenta accentuându-se in ianuarie 2009, in urma refondarii opiniei dupa alegeri. Gigi Becali „dezafecteaza“ PNG si nu mai apare in prim-planul scenei politice românesti.
Victimizarea si compasiunea sunt doua achizitii recente pentru cultura politica româneasca. Pentru a intelege o epoca sau o societate, este necesar a-i cunoaste obsesiile, iar obsesia epocii noastre sunt victimele . In acest context, expunerea exagerata a cazului arestarii lui Gigi Becali „pe nedrept“ l-a transformat intr-o victima, iar opinia publica a reactionat in consecinta: cu simpatie si compasiune. Victimele triumfa in orice domeniu, indiferent ce identitate isi asuma; in trecut, au fost cantonate in vietile sfintilor, iar in zilele noastre sunt omniprezente in arta si media .
Tratamentul mediatic al cazului a construit o victimizare excemplara si este special si pentru istoria jurnalismului românesc, momentul arestarii lui George Becali, indelung mediatizat de televiziuni, a adus puncte importante de rating, dar si amenzi pe masura. Lider in „topul“ nerespectarii Legii audiovizualului a fost, din nou, postul OTV, amendat de CNA cu 10.000 de lei.
Postul de stiri Realitatea TV a fost lider de piata luni, 6 aprilie, intre orele 11.00 si 16.00, inregistrând o audienta medie de 2,5 puncte de rating in mediul urban, potrivit datelor furnizate de GfK România. O medie de 287.000 de telespectatori in fiecare minut s-au uitat la postul de stiri, locul doi in clasamentul orelor 11.00-16.00 ocupându-l PRO TV, cu o medie de 130.000 de telespectatori, urmat de Antena 3, cu 125.000. Vârful de audienta al zilei de luni pentru Realitatea TV a fost inregistrat la ora 19.54, cu 4,7 puncte de rating, adica 542.000 de telespectatori din mediul urban si 12,7% share.
Ati auzit de recenta
arestare a lui Gigi Becali?
Notorietatea cazului Becali este uriasa, greu de atins de alt eveniment. Daca ne uitam la judecata publica asupra vinovatiei, atunci observam o si mai mare simpatie si o respingere a solutiei institutionale.
In opinia dumneavoastra, judecatorii au procedat corect arestându-l pe Gigi Becali pentru 29 de zile?
76%, respectiv 75% dintre subiecti declara ca nu sunt de acord cu decizia de a-l aresta pe Gigi Becali pentru 29 de zile, in timp ce doar 9% dintre acestia isi exprima acordul. Astfel, majoritatea populatiei este de partea acestuia si impotriva institutiilor care au decis arestarea sa.
Privind o serie de dimensiuni ale imaginii publice pentru personajul Gigi Becali vedem un dezechilibru datorat unei emotii publice nascute spontan in cadrul campaniei mass-media de victimizare din saptamâna care a premers sarbatoarea Pastelui ortodox. Astfel, 88% din români apreciaza imaginea de om profund religios, 86% il considera pe George Becali un tip simpatic si doar 21% recunosc ca nu il simpatizeaza. Este evident ca presiunea mediului social devenise foarte importanta daca 60% dintre respondenti declarau in acele zile ca multi oameni din anturaj il apreciaza pe Gigi Becali
In perioada 7-8 aprilie apare o crestere a intentiei de vot cu PNG de 21%, fata de perioada 2-5 aprilie, insotind cresterea brusca in intentia respondentilor de a-l vota pe Gigi Becali daca ar candida la Presedintie. Celelalte partide politice pierd din simpatizanti in favoarea PNG. PDL pierde 9%, iar PSD 8%.
In saptamâna arestarii lui Gigi Becali, 45% dintre respondenti declara ca l-ar vota pe acesta daca ar candida pentru Presedintie. In saptamâna urmatoare, procentul acestora scade cu 11%, insa se mentine la o valoare ridicata.
Daca Gigi Becali ar candida pentru Presedintia României, dumneavoastra l-ati vota?
Emotia colectiva incepe sa se resoarba progresiv pe masura ce mass-media paraseste aceasta pista si scandalul isi consuma tot combustibilul, astfel ca, in luna mai, Gigi Becali si Corneliu Vadim Tudor ajung la 7% la intentia de vot, spre finalul anului ajungând sub 2% intentie de vot.
Evolutia intentiei de vot
pentru Gigi Becali si Corneliu Vadim Tudor
Odata cu Gigi Becali cultura populara a privilegierii comportamentului anti-statal si contrasistem se consolideaza, aparând deja contributiile populare. Acesti haiduci moderni vor fi si ei preamariti in versuri nemuritoare. Maneaua lui Gigi Becali vine dupa una nu mai putin celebrului Traian Basescu, Presedintele României.
„ A ajutat multa lume,
A facut doar fapte bune.
E iubit si-apreciat
si pe nedrept acuzat.
Dar el va invinge mereu
Ca-l iubeste Dumnezeu.
si-l iubeste orice om
De-i român sau machedon
Toti s-oftica c-are avere
astia-s niste hahalere.
Crapa de ciuda dusmanii,
Câstiga Gigi Becali.
Mereu este la valoare
Pe prima pagina-n ziare.
La TV pe-orice canal
E subiectul principal.
Toata lumea o sa vada
Ca Becali n-o sa cada.
Asta a fost o inscenare
Nu-l vrea nimeni la-nchisoare. „
Cel mai important lucru si una din principalele conditii pentru personajele culturii de masa este sa fie simpatice. Gigi Becali a fost unul dintre acele figuri simpatice care au incalzit masele, ce-i drept, pentru putin timp. Un conflict cu Hagi, „regele“ fotbalului, i-a adus o scadere de popularitate. In plus, criza economica l-a afectat si pe cunoscutul politician si nu a mai putut raspunde miilor de cereri de ajutor pe care le primea saptamânal. Gigi este deja un personaj care si-a pierdut in buna masura carisma, dar timp de vreo saptamâna si ceva, a fost cel mai iubit fiu al poporului.
Un alt ales? Dan Diaconescu si fericirea poporului
Dan Diaconescu, arestarea si eliberarea lui devin piese pentru al treilea caz din seria aparitiei unui marketing al haiduciei postrevolutionare. Ca si ceilalti doi, beneficiaza de o notorietate pe care, cu siguranta, multi il indeamna sa o tranforme in capital politic pentru a câstiga cea mai inalta functie in stat. Dan Diaconescu – fiind chiar stralucitul ei initiator – corespunde perfect retetei construirii unei culturi de masa populare, autohtone. In „ garsoniera „ din Piata Romana, Dan Diaconescu a creat un univers de referinta si niste retete de fericire simpla. A pornit din Caracal si, fara a avea virtuti intelectuale deosebite sau capital, a ajuns sa fie posesor de vile, avioane, elicoptere, iahturi si alte insemne importante de status social. A acceptat sa se coboare la gustul cel mai de jos si a ajutat publicul mahalalelor sa se vada in Oglinda televiziunii. A adus manelistii cu curaj, a ramas sa palavrageasca noaptea cu oricine il apela telefonic, evident, mereu contra-cost, dându-le românilor sentimentul placut ca televiziunea poate sa insemne libertate absoluta: fara criterii estetice, fara cultura obositoare, fara cenzura unui bun-simt demodat. A creat un personaj semnifictiv, Elodia, si a innebunit o tara intreaga cu aceasta telenovela. De fapt, a creat un reality show autentic, care exprima nivelul cultural real a Romaniei. Cu o inteligenta sireata, a stat mii de ore intervievând si incitând la discurs tot felul de „ pipite“, „cocalari“ sau „ bisnitari“, mizând pe forta acestora de a crea modele mai tari decât cele normative. A intuit si a mizat pe forta vulgaritatii si a câstigat din ce in ce mai mult public. In studioul sau a produs o telenovela continua prin care a produs si o mitologie euforizanta care propune un model al superficialitatii vietii si traiului fara de griji. Prin emisiuni de noapte care sfidau parca mersul la munca de a doua zi, Dan Diaconescu a creat zeii unui Olimp usor de atins si de inteles. Ogica este o vedeta a norocului si stiintei de a ghici numerele la loto, clarvazatorii se inghesuiau sa previna asupra capcanelor (munca fiind una dintre ele) si sa intretina visul unui câstig miraculos, Nichita devenise un simbol al nonsalantei si obrazniciei de Ferentari, Magda Ciumac s-a lansat ca artista frumoasa si fara noroc, iar acum cânta pe la nunti cu oarecare succes financiar. A speriat telespectatorii cu intrebari de genul: „Credeti ca marele cutremur va avea loc in noaptea asta?“ si a dezbatut orice subiect, fara nici o cenzura.
De fapt, intr-un fel, Dan Diaconescu venea cu proiectul lui in intâmpinarea unei nevoi stimulate de cultura de masa: cautarea si invocarea fericirii cu orice pret, o fericire orbeasca si tâmpa. „Garsoniera“ lui Diaconescu a devenit un refugiu imaginar, o insula pentru evaziunea celor fara bani, fara cultura, fara scoala si alte resurse. Chiar daca nu ne place, otevizarea a insemnat o explozie a imaginarului saracilor din România, tot mai multi si tot mai fara de speranta.
Delirul colectiv al cautarii unei presupuse vampe (Elodia) si enigmatica tacere a politistului criminal au adus un scenariu in care fiecare spectator isi putea gasi rolul intr-un film extraordinar, spargând astfel monotonia unei vieti fara culoare.
Caracteristica a culturii de masa, otevismul lui Diaconescu privilegiaza prezentul ca refuz al vestilor rele pe care le poate aduce viitorul. Impotriva schemei narative clasice de tipul „a fost odata“, pe ecranele OTV aparea de multe ori indicatia postmoderrna „se intâmpla acum!“ si aceasta viata simpla, lipsita de gânduri privind sacrificiile pentru viitor, le da spectatorilor o senzatie de autenticitate si traire plina.
Nu cred ca si-a inscenat arestarea, dar s-a folosit de o schema deja consolidata devenita model o data cu Oprescu si Becali. A dus la perfectiune, cu viclenie olteneasca, pregatirea eventualului moment când se va apara cu candidatura la Presedentie. A inceput de aproape un an sa adune semnaturi pentru o lege de un populism devastator, asa-zisa lege Cojocaru, stipulând ca fiecare cetatean sa primeasca de la stat 20.000 de euro despagubiri pentru dictatura comunista suportata.
Diaconescu este mai abil decât Becali, spune: „M-a pus naiba ca miercuri seara sa anunt la OTV ca am strâns un milion de semnaturi pentru Legea Cojocaru-OTV si ca, daca semnaturile nu vor fi luate in seama, noi vom face un partid si in sfârsit voi candida la Presedintie. Nu stiu daca anuntul meu are vreo legatura cu ce se intâmpla in acest moment, nu vreau sa cred asta, dar sunt convins ca trebuie sa intru in politica, pentru ca vad ca politicienii nostri nu patesc nimic, orice ar face, iar cei care nu fac nimic, uite ce patesc“.
Diaconescu are idei aproape metafizice despre cum se creeaza un efect de contagiune si multiplicare, cel putin asa putem interpreta una dintre declaratiile sale la iesirea din arest: „In celula din care am iesit eu, celula 16, mai sunt patru de Dan Diaconescu, iar in celelalte celule, unde am cunoscut diversi cetateni români, sunt foarte multi de Dan Diaconescu. Peste tot este câte un Dan Diaconescu. Si la dumneavoastra acasa este un Dan Diaconescu. Tara este plina de câte un Dan Diaconescu. In aceasta puscarie din spatele meu s-a incheiat un act istoric in aceste ultime ore. Am hotarât, impreuna cu colegii mei, cu cei pe care i-am cunoscut, formarea unui partid politic care se va chema probabil Partidul Poporului Român. De asemenea, va anunt ca, la alegerile urmatoare pentru Presedintie, cele din 2014 sau mai devreme, voi candida. Este de acum oficial“, a mai spus Diaconescu.
Premeditarea este oarecum clara, chiar daca naivitatea pare ceva mai autentica. A dat concerte in cinstea eliberarii sale si a facut un drum initiatic la Caracal, pentru a o vedea pe mama sa, ma rog, am aflat ca si tatal era prezent, doar ca simbolismul mamei este mult mai puternic pentru marketingul acestor ultimi haiduci. Revenirea din arest i-a adus un milion de telespectatori in acea seara doar televiziunii lui, iar el umbla deja prin multime inconjurat de 5 bodyguarzi, punând deja o distanta simbolica intre popor si El, alesul, viitorul Conducator.
Avea inca dinainte o manea dedicata, dar cu ocazia arestarii a câstigat si o balada. Maneaua este in dulcele stil clasic:
„Ati vrea sa fiti mereu in top,
Dar de OTV n-aveti loc,
Ca sunteti prea mici,
Pe lânga Diaconescu, pitici.
Refren:
Cea mai tare televiziune,
OTV-ul e pentru natiune.
Cel mai sexy moderator
Care e idolul femeilor.
Diaconescu rupe rating-urile
Si lasa cracanate femeile.
Cu totii vreti sa-l copiati,
Dar mai rau va OTV-izati.
El e idolul femeilor
Si taticul rating-urilor.
Emisiunile i le copiati
Si cu toti il invidiati.
Ca el vreti sa fiti,
Dar nu puteti, stati cuminti
Nu v-agitati degeaba
Ca nu stiti voi cum sta treaba.
Studiile sociologice pe care le-am facut in ultimele zile arata ca isteria colectiva este mai mica decât in cazul Becali, caci aici avem si concurenta pe piata televiziunilor care nu l-a ajutat pe Dan Diaconescu in mediatizarea cazului. Totusi, 33% dintre români considera ca evenimentul arestarii si eliberarii lui Dan Diaconescu este unul important pentru România. Multa lume deja a auzit despre partidul politic propovaduit de Diaconescu si despre legea Cojocaru, iar teoria conspiratiei functioneaza dupa cum se vede in graficul de mai jos.
Epilog. Un baiat
simpatic si o arestare
Un stat slab, aproape esuat, are parte deja de o reactie puternica si niste modele de haiducie care-i submineaza si bruma de autoritate pe care institutiile o mai pastreaza ca un reziduu al trecutului. Avem deja regulile unui marketing contra-sistem ce produce un populism si o demagogie de mare impact politic. Daca cultura de masa americana a adus prin modelul holywoodian reteta succesului cu „o fata frumoasa si o arma“, in România, marketingul politic scapat de sub control a inceput sa produca rezultate prin modelul „un baiat simpatic si o arestare“. Incepe sa se generalizeze un model de eliberare a individului de orice obligatii fata de ceilalti, comunitate sau stat. Idealul individualist incepe sa triumfe si politicianul-model pare tot mai mult un baiat simpatic, destept, descurcaret, mereu in lupta cu legea, pândit de invidie si dusmani, ca in orice manea de calitate. Dan Diaconescu promite amnistie generala si cei 20 000 de euro, cu prioritate, celor care se inscriu primii in partidul sau, iar studioul sau este deja loc de audiente publice prin care stimuleaza solidaritatea cu cazuri disperate. Noul haiduc este in plin proces de constructie.
Marketingul noilor haiduci români directioneaza dorinte si stimuleaza reflexe de supunere si frustrarile unei dorinte de fericire individuala obtinute fara o etica a sacrificiilor. O reteta de succes, la prima vedere, dovada ca avem experimente tot mai dese. Exemplele cu Oprescu si Becali arata, totusi, ca avem o emotie care detoneza entuziasme ce dureaza putin. Liderii mesianici, care se nasc din conditionarile culturii de masa, prostie, saracie si ignoranta, sau din slabiciunile institutiilor, ar putea sa se indoiasca de fiabilitatea acestei retete pentru ca mai apare o variabila pe care nu avem cum s-o masuram: tradarea. Românii si-au tradat domnitorii, si-au ucis sefii de stat. Avem sute de ani de schimbare sociala realizata prin tradarea de catre boieri a domnilor care deveneau autoritari sau puneau statul de atunci pe picioare. Se va intâmpla asta si cu aceste creaturi semi-reale, acesti noi haiduci ai luptei impotriva interesului colectiv, legalitatii si ordinii?