Ca la orice maraton, fie el si de poezie, pentru Maratonul European de Poezie la feminin de la Brasov au fost necesare pregatiri intense. Maratonul, care s-a derulat în data de 11-12 octombrie, în intervalul orar 14 ziua – 2 noaptea la Aula Sergiu T. Chiriacescu, a continuat traditia Maratonului European de Poezie din 2007 de la Sibiu. Andrei Bodiu, managerul evenimentului, a marturisit în deschiderea spectacolului ca ideea unui maraton de poezie exista înca din 2001, anul acesta optându-se pentru o formula inedita si provocatoare – un maraton european de poezie dedicat doar poetelor de diferite vârste. Mai exact, 34 de autoare (de la 23 la 70 de ani) din 10 tari europene: Anglia, Olanda, Polonia, Ungaria, Slovenia, Serbia, Turcia, Spania, Republica Moldova si România. Pe ultima suta de metri a fost inclusa în plutonul de start si Tara Skurtu, o poeta americana cu nume de rezonanta româneasca.
Autoarele au citit timp de 15 minute, fiecare, poeme în limba lor materna, publicul având asigurata traducerea textelor.
În ritm halucinant
Nimeni nu a furat startul, Georgeta Moarcas, moderatoarea primei sectiuni, având grija ca totul sa decurga conform scenariului. Cornelia Maria Savu ne-a oferit o imagine intriganta si seducatoare a lui Sisi, un mod spectaculos de a jongla între real, oniric si mitic: «fluturi în plasa de matase. apoi valul cât o catedrala de înalt matura puntea si darâma peste mine felia de sticla înramata. o acopera cu noroi». Domnica Drumea a continuat, cursa într-un registru mai putin fantasmat si mai mult asumat. Poemele sale despre singuratate si feminitate nu doar traite, ci si angajate, au dus înca de la începutul Maratonului la un ritm halucinant: „am lasat în urma o casa sub asediu/nevoia mea de a ma crucifica/de a atinge orice mâna întinsa“. A urmat Naomi Ionica, cu un imaginar fantezist, transgresat în diferite planuri. Vocea sa calma a eficientizat efectul poeziei simturilor pe care a propus-o: „doar ochii patati/ ochii patati mai vad/ aceste canale subterane/ prin care trec linistita/linistita în fiecare zi“. Sectiunea a fost încheiata de Irina Nechit (R. Moldova), ale carei poeme, de o nostalgie reverberanta si o sensibilitate autentica, au reusit sa emotioneze publicul prezent în sala: „plutind asa cuminte seamana cu o cruce/ se gândeste ca are în pod niste scânduri,/ dar nici prin cap nu-i trece ca noi/îl vom duce departe si îi vom lua sicriu din magazin“. A urmat prima pauza de hidratare, era abia începutul cursei si maratonul îsi avea propriile sale legi.
A doua sectiune a fost moderata de Adrian Lacatus, cel care a invitat-o pe Livia Rosca sa-si lectureze poemele – poezii ale imaginilor discrete si ale universului rustic: „aici lucreaza tot satul/ O data pe luna/doua zile încontinuu/ mama da salariile oamenilor/ eu/ alaturi într-o lada de fructe/ precum cele trimise cu mere la export“. A urmat o prezenta importanta a poeziei poloneze contemporane – Marta Podgornik, pronuntia sa slavona si citirea unor poeme în engleza au dat si mai mult sens acestui Maraton European de Poezie: „pilotul mig-ului învinge-n lupta atunci când singur zboara/scrisul nu lasa loc nici pentru sot nici pentru partea familiala“. Simona Popescu – o poeta cu voce inconfundabila, dupa cum i s-a adresat moderatorul sectiunii, a încercat câteva ruperi de ritm, deambulând poetic prin propria sa biografie, dar si prin istoria recenta româneasca: „20. Prietenii sunt buni si dusmanii rai/ masura ordine si armonie/ care va trada/care se va metamorfoza/ care va fi scos de la inima ta?/ 21. Mi-e mila de neputinta poeziei/ O lamâie stoarsa în fata tribului satul. Ca un maratonist experimentat, Iolanda Malamen a „conservat cursa“, poezia sa având caracterul luxuriant al poeziei clasice: Nu s-a stins viata falnicei Viene,/ nici luminile ei/ si nici cântarile ei/ ce tâsnesc din viscerele unor îngeri de bronz“. Svetlana Cârstean, cea care a venit cu hibridul „floare de menghina“, a impus un ritm plin de nerv, o poezie plina de întrebari retorice: „Câti ani ai? Daca asta m-ai întreba ce-as raspunde? 15?“.
Cu pedala pe acceleratie
Rodica Ilie, moderatorul celei de-a treia sectiuni, a opinat ca dupa doua pauze era nevoie iarasi de o accelerare. Poezia Elizei Macadan, o poezie a urgentei, cu un limbaj expresiv si cu un discurs penetrant a animat iarasi cursa: „ucigasi nascuti, nu facuti/ asta nu e muzica si nici poezie/e vibratia caderii în gol/natura sta bot în bot cu anomalia genetica“. Eliza Macadan a atacat pe interior, am putea spune. Ivitata din Slovenia – Barbara Pogacnik – a blocat culoarul. Poezia sa coerenta, o poezie a legaturilor, a propus un imaginar mitic între cotidian si originea lumii, între ludic si oniric: „Te iau din propriile-ti siluete de umbra,/ te usuc printre tulpinile margaretelor cu pistile-ntunecate./ Îti iau ochii încrezatori si crengile genelor de-abia înverzite,/ Rege Ubu“. Dupa acest moment de încordare a urmat Ioana Nicolaie, cu un imaginar poetic duios si dur, duios si crud în acelasi timp. Elemente pe care poeta a reusit sa le împleteasca tandru si armonios: „În boala esti singur./ Inima întotdeauna te lasa. /Pielea uneori devine desert./ Ochii pusi pe harta/Nu ramân pasnici în cap“. Sectiunea a fost încheiata de Cosmina Morosan, cu poeme ale cautarii si ale sincopelor în cotidian: „câteodata pornesti în detectarea unui obiect pe care sa-l mângâi/ toata ziua în buzunar/ te uiti dupa tipi care te-ar fi tuns în 1630/ 23.00/ si numeri placutele colorate pâna când/ doar un casetofon îti apasa gândirea“.
În urmatoarea sectiune, managerul evenimentului – Andrei Bodiu, si-a asumat si postura de moderator, postura pe care o îndeplineste mai mereu în timpul lansarilor de carte de la Brasov. Sectiunea a fost deschisa de Tara Skurtu, o poeta atenta la detalii, cu o poezie „înfipta“, specifica spatiului american. A urmat Eva Gherlach (Olanda), cu o gândire matura si o retorica incisiva, cu poeme care fotografiaza/decupeaza nostalgic si extrem de penetrant ideea de existenta: „Tot ce-i întreg noi nu vedem, e/ prea mare pentru noi, nepotrivit, nu-ncape-n/ capul nostru“. Se pare, însa, ca încercarea poetei din tara digurilor de a evada din pluton nu a avut girul celorlate „maratoniste“. Magda Cârneci a marturisit ca, daca cu ceva vreme în urma ar fi fost invitata la un festival de poezie pentru poete, ar fi refuzat. Invitatia i s-ar fi parut un act de misoginism: „Între timp, am început sa traim într-o societate relativ normala, iar invitatia la prezentul eveniment am acceptat-o cu deosebita placere. Poezia Magdei Cârneci – o poezie despre a fi martor/observator al propriei evolutii: Vreau sa-mi anticipez transformarea/ ma abstrag furios din cotidian/un taifun informatic curata autostrazile perceptive/ Ma conectez la priza multipla a subconstientului meu/vreau sa proiectez o aurora boreala pentru un secol/ Ea începe sa rasara tacut în mijlocul pieptului/ ca un mugure de lotus roz, virtual/ într-un lac cu lapte cosmic si tandru“. Penultima poeta a sectiunii a fost Ioana Ieronim – o poeta cu o extraordinara capacitate de a jalona printre varii registre stilististice, de a atinge noi forme poetice. Aceasta capacitate fiind, dupa Andrei Bodiu, semnul unei vitalitati poetice deosebite. „Un ochi deasupra apei/ celalalt dedesupt,/ un ochi la orizont/celalalt sub aripa,/ un ochi privind goana lumii/ celalalt/întors în iubirea fara de timp“. Si, pentru ca ne-am aflat la un maraton de poezie si rigorile au putut fi putin încalcate, iar oaspetii trebuiau sa se simta bine, a urmat masa de seara. Discutiile au fost, bineînteles, captivante, însa noi ne vom îndrepta spre urmatoarea sectiune, acolo unde Xavier Pauli Montoliu a intrat scurt si la obiect în rolul de moderator. Spre seara si publicul din Sala Mare a Aulei Universitatii Transilvania din Brasov a devenit mai numeros, semn ca poezia poate ajunge o emblema culturala a Brasovului.
Carmen Elisabeth Puchianu ne-a propus o poezie matura si tânara deopotriva. Ironia si sensibilitatea din versurile sale, bine dozate, ne-au amintit (daca mai era nevoie) ca pentru a duce la capat un maraton îti trebuie si forta si inteligenta: „Afise anunta o/ lectura publica. Afise anunta ca se cumpara par./ Par putin pentru bani multi./ Despre asta/voi citi o povestire“. Sonia Moll (Spania) a avut un discurs poetic profund, desprins dintr-o singuratate inexorabila: „Mi-am cercetat pânza sufletului/si-am gasit-o întesata de gauri./ Fiecare gaura,/ o absenta./ Mama,/ ai putea azi veni dupa mine?“. Andra Rotaru a lecturat poeme ale simturilor: „se mânjeste cu unt, textura intra în ridurile carnii; dureaza pâna ce porii stimulati/ se desfac si mai mult,/ pâna ce din pântecele lor tâsneste carne noua,/ avida,/ pâna ce torsul se contopeste/ cu organele“. Tonul sau grav ne obliga sa ne verificam palmele. Totul este în regula! Continuam. Poemele vizuale ale lui Judy Kendall (Anglia) ne-au scos din ritmul de pâna atunci al „cursei“ si ne-au introdus într-un univers tangibil, aflat parca la o palma distanta: „ceata se ridica în sfârsit/ stravechea creasta ramâne undeva sub noi/adunata/ în pliuri de matase“. Adela Greceanu ne-a facut sa ne simtim niste „provinciali ai limbajului si ai discursului poetic“, poemele sale recalibrând tema regasirii sinelui, pe care multi dintre noi o credeau consumata: „Îmi lipseste cu desavârsire talentul de a fi femeie./ Sunt o provinciala vizavi de dragoste./ Folosesc mai mereu cuvintele altora/ cînd trebuie sa vorbesc,/ din fericire destul de rar“.
Spectacol cu Dragos Varga si Caius Dobrescu
Moderatorii penultimei sectiuni – Caius Dobrescu si Dragos Varga – au facut pur si simplu spectacol. Dragos Varga a prezentat fiecare invitata, facând remarci calde si, uneori, pline de haz, iar Caius Dobrescu si-a deconspirat partenerul de moderare, cel care, a ales sa-si ascunda sensibilitatea „în spatele unui look de baiat dur“. Ruxandra Cesereanu ne-a prezentat câteva poeme ale (auto) izolarii si ale linistii obtinute în urma acestei chirurgii poetice „la marginea mea sta un calugar/ sta la marginea cu taciuni si cu gura lipita de oase/ cel de acum e un calugar mort/cândva a fugit prin gradini s-a ascuns/ a privit zidul s-a facut calugar si asa a ramas zidit/ apoi a murit iar acum sta la marginea mea/ fiindca nevoia mea e acest calugar mort“. Poemele Iuliei Militaru au estompat delimitarea dintre oniric si real. În fond, scrise atât de bine si dupa o cursa atât de lunga, chiar ca era dificil sa mai facem o delimitare a planurilor: „Pe întuneric îi atinse coapsa. Moale si subtire. Dar tot nu se opri./ Fiecare oftat îi zvâcnea în vintre. O strânse iar, cu ultimele puteri./ Parca s-a mai potolit un pic./ Parca si durerea lui/s-a mai potolit“. Judit Agnes Kiss (Ungaria) a lecturat câteva dintre poemele sale pline de sarcasm si (auto) ironie, un discurs anarhic la adresa propriei existente: „Un tip care dimineata pute, iar seara este murdar/ Asta-i mai rau, decât un accident mortal./ Îti smulg priza din peretele meu./ Omule cara-ti lucrurile pâna mâine seara,/ Te-am sters definitiv cu un SHIFT DELETE“. Cristina Ispas a citit din poemele sale – o poezie a alteritatii: „tipul de lânga mine arata ca un motan/ în puloverul lui de lâna în dungi/ si pare foarte sincer când îmi spune ceva/ numai ca eu, nu stiu de ce, nu par sa fiu de acord cu el/ îl las oricum sa ma îmbratiseze vesel, ca pe o cunostinta veche,/ înainte sa plec/ dincolo de usa/ ma înmoi bine în geaca în fular sub caciula si în noapte“. Am aflat si ca „societatea umana se va descurca ok, numai daca va reusi sa-si faca o idee mai buna despre viitor“. Yaprak Öz (Turcia) ne-a pus pe gânduri cu poemele sale meditative, niste poeme ale asteptarii: „uterul mamei/ cântecul de leagan al bulelor albastre/ apa cânta/în acelasi pat a dormit si neica/ în acelasi pat a crescut si pomul/în acelasi pat a curs sângele si râul“.
Si asa am intrat pe ultima turnanta. Claudiu Komartin si Radu Vancu au tinut sub observatie culoarele. Era sectiunea în care le puteam vedea pe cele mai tinere doua „maratoniste“ – Medeea Iancu si Sabina Comsa. Medeea Iancu a propus câteva poeme în care se întâlnesc problematici ce stau sub semnul suspiciunii. O poezie ermetica în care se întrezareste viziunea cinematografica a tinerei poete: „si casa din plastic colorat se rastoarna,/ casa aluneca în celalalt colt al camionului/ si calutul se opreste, clipeste de câteva ori/ si îngenuncheaza“. A urmat Jasmina Topic, cea care ocupa o pozitie speciala în poezia din spatiul ex-iugoslav si ale carei texte pot fi considerate si niste poeme ale clivajului interior: „Jucându-ma îndelung, în lumea mea, asa cum o fac copiii,/ m-am apucat sa pun lumânari prin obiecte si prin sentimente. /Lumânarile alea zvelte, si altele care erau de gasit/ la ora asta. Trec cu tacerea expectativa vreunui eveniment./ ca sa pot crede cu si mai multa tarie“. Ana Dragu si-a citit poemele în care eul ajunge sa se (de) dubleze în cautarea dragostei (de maraton, banuim noi): „uite c-ai crescut mare/nu mai ascundem cutitele pentru ca fiecare/ stie ce are de facut/ e nevoie de muzica/de autoaparare/de ochi obisnuiti sa plânga pe întuneric/ adio voi, sampoane, fara lacrimi“. Radu Vancu a marturisit ca, dupa prezentarile facute de Claudiu Komartin, lui nu-i ramâne decât sa întareasca cele spuse de partenerul sau de moderare. Teodora Coman a fost prezentata ca fiind deja o certitudine, nu doar o speranta a poeziei. Poemele sale, de o sensibilitate aparte, au confirmat ca judecata de valoare anterior enuntata îsi avea rostul: „nu trebuie sa stai lipit de mine sa ma-nveti apropierea/ e ca si cum mi-ai face respiratie gura la gura/ pe viu“. Cursa a fost încheiata de Sabina Comsa, cea care cu un ton sarcastic si ironic a reusit sa-i ridice iarasi la rangul de vedete pe tataie si mamaie: „Tataie si mamaie au decis sa faca sex în parcul din spatele blocului. Au trimis invitatii la nepotii din-afara; comandate special, portocalii cu marginile franjurate, cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterala si o poza facuta odata de nea Nae securistu’ la prima lor întâlnire“.
Un final strâns de cursa. A fost nevoie de fotofinis, chiar daca ne-am aflat la un maraton. Probabil ca timpul va fi cel mai bun arbitru.
Andrei Bodiu a multumit, înca o data, invitatelor din strainatate – Judy Kendall (Anglia), Eva Gerlach (Olanda), Marta Podgornik (Polonia), Judith Agnes Kiss (Ungaria), Barbara Pogacnik (Slovenia), Yaprak Öz (Turcia) Sonia Moll (Spania), Jasmina Topic (Serbia), Tara Skurtu (S.U.A), Irina Nechit (Republica Moldova), dar si moderatorilor evenimentului: Adrian Lacatus, Xavi Pauli Montoliu (Spania), Radu Vancu, Caludiu Komartin, Gerogeta Moarcas, Rodica Ilie, Caius Dobrescu.
Organizatorul principal al manifestarii s-a confesat ca si-ar dori ca Maratonul sa devina o emblema a orasului, si cu ajutorul Primariei sa reuseasca sa transforme evenimentul într-un reper cultural al Brasovului – „As vrea sa aiba cât mai multe editii de acum încolo. Mi-as dori sa avem parte de un impact real la public si sa aducem oamenii aproape de aceasta arta extraordinara. Cred ca o forma prin care brasovenii pot fi atrasi din nou catre poezie, catre literatura în general, este prezenta autorului, lectura autorului în fata unui public“.
Managerul evenimentului a multumit artistului Adrian Timar si întregii sale echipe de masteranzi si doctoranzi care au contribuit la buna desfasurare a Maratonului si la aparitia antologiei si CD-ului evenimentului si a mentionat ca Bienala Europeana de Poezie este ultima secventa a proiectului Excelenta Culturala Academica Brasoveana (care a mai cuprins si Colocviul National Universitar de Literatura Româna Contemporana (editia X, aprilie 2013) si Conferinta Internationala de Literatura comparata si Studii culturale (editia a doua, iunie 2013), finantat de Primaria Municipiului Brasov.
Andrei Bodiu a (re) amintit si pierderea grea pe care au suferit-o Literele Brasovene în aceasta vara – trecerea în nefiinta a poetului si profesorului Alexandru Musina. La final, un poem de Alexandru Musina:
În loc de postfata
Nu trece timpul. Sau trece? Mai
conteaza?
Oricum, deasupra Maternitatii
Când ne-am nascut nu stralucea nici o raza.
Ai diavolului, nu. Nici ai divinitatii.Doar ai clipei: încapatoare
Ca o valiza, ca o cisterna, ca un muzeu.
Dar nu-ti fie teama, nimeni nu moare!
Nici macar eu,Mai fragil si ghinionist ca un cristal
Lovit cu cotul, din neatentie, pe o taraba
Sau pe un raft din Magazinul Universal.Doar trecem, lichid vâscos, fara graba
si cumva indiferent,
Dintr-un recipient în alt recipient.