Intre personalele care au fost deschise, vreme de mai bine de un an si jumatate, la Atelier 030202, galerie port-fanion a tinerilor artisti din Bucuresti (si nu numai), expozitia lui Florin B. Tomescu a fost una dintre cele mai originale. Si ca show de vernisaj – cu un spectaculos performance de percutie sustinut de muzicianul experimentalist Sorin Rotaru (la marimbo si vibrafon), vârtejuri de sunete speciale dezlantuite intr-o atmosfera energetic mariata cu impactul video al lucrarilor expuse – si ca proiect intens conceptualizat. Grafician (inca) foarte tânar, cu nume deja cunoscut dupa remarcabile prezente (individuale si in expozitii de grup) in saloanele, galeriile, taberele de creatie, bienalele si trienalele de gen (nationale si internationale) din Bucuresti, Timisoara, Medias, Sibiu, Cluj, Jimbolia, Copsa Micã, Kikinda (Serbia), Rosario (Argentina), Podgorica, Crna Gora (Muntenegru), Madrid, Sevilla, Barcelona, Cadaques (Spania), Florin B. Tomescu si-a reunit câteva dintre cele mai noi lucrari – de data aceasta, pictura pe pânza de mari dimensiuni (tehnica mixta), din 2010 si 2011 – si le-a prezentat publicului, la Atelier 030202, sub denumirea „Rezonanta vizuala“. O secventa dintr-un parcurs-proiect pe termen lung, ale carui precedente articulari (personalele din 2006 si 2005) contureaza, chiar din titluri, „Incaperea mintii“ si „Memorii recente“, intregul ce va sa se inchege in viitor in dinamica expresivitatii acestui artist foarte atent la detalii si la armatura reflexiv-conceptuala a creatiilor sale. Tot atâtea ipostaze ale omului adamic, in fond, artist inocent, pâna mai ieri nutrit doar de energiile primare, pus acum fatã în fatã cu bulversa(n)ta lume a secolului XXI, cu „ritmul ei inuman, care te forteaza sa te rupi de tine, de natura, de natura ta pâna la urma“, dupa cum afirma tânarul creator. Creator de mitografii subiective, al caror corpus de (in)semne si senzatii vizuale recompune o structura a esentelor, in contrast cu mizerabilismul si deseurile&rebuturile sufocante ce bântuie imaginarul multor congeneri, având ca embleme geometria sacra, tetraedrul – doua tetraedre suprapuse – cercul, peregrinare dus-intors din infinitul mare spre cel mic. Dar si revizitari ale recuzitei alchimice, ale simbolurilor o clipa intrezarite prin aburii athanorului, ale miracolului transformarii celor patru elemente plus etherul intr-un altceva, care asteapta sa fie vazut si sa dea consistenta unei noi lumi, asa cum, prin rostire, cuvântul a intemeiat si el o lume.
Florin B. Tomescu dezghioaca din conglomeratul de indicatoare, avertismente si coduri al existentei la inceputul mileniului trei „incaperea mintii“ si „memorii recente“. Le reordoneaza in mitografii subiective asezându-se in centrul lor si cartografiindu-le stupul de simboluri si imagini, redimensionând intelesuri pierdute. Artistul e un eu la vedere, in meditatie, un Adam iluminat (motiv subtil pentru light object), cu pulsiuni metafizice sau travestit intr-un fel de zeu-zeita a fertilitatii. Reper egotic prin care lumea demitizata, descompusa, cu sensurile si senzatiile vraiste intra in rezonanta cu modulele unei noi mitologii si se recompune. Din imaginarul creatorului inocent, un fel de copil mare, care isi duce mantrele (vizuale) pe terenul de joaca. Si o face foarte serios, nu in ipostaza de copilarire a adultului ci printr-un asumat (superior) joc in de sine si cu sine, prin resacralizare, la persoane intâi, a ludicului si prin punerea in contrast a vârstei edenice cu profanul imbatrânit in rele de care s-ar zice ca nu mai are scapare.
Cu detalii minutios evidentiate, aplicate unui ansamblu ce penduleaza intre hiperrealism si oniric, mitologiile imagistice ale lui Florin B. Tomescu sunt adevarate recipiente energetice pentru privitor. Si tot atâtea scenarii vizuale, supradimensionate, care il scot in evidenta pe creatorul adamic (eul proteic al artistului intemeietor) in cubul sau de lumina (fiinta spiritualizata perfect intr-un obiect al iluminarii perfecte). Scriam ca Florin B. Tomescu articuleaza proiecte secventiale pe termen lung. Trecerea de la o etapa la alta se face prin up grade. In imageria sa obsesiva, Adam-eu, light object, icon repetitiv, a fost prezent in expozitia de grup (pe tema data) „Perceptio“, in „Rezonanta vizuala“ si e de asteptat sa apara si in alte instalatii, in acest proiect in continua schimbare si recompunere de module. De altfel, artistul se vede pe sine ca pe un creator in evolutie, de la deprinderea scrisului in clasa intâi pâna la expozitii sau carti – un parcurs in larga desfasurare dar si posibil de fragmentat in stop-cadre, in decupaje, in intoarceri la mantra vizuala initiala. Terenul sau de joaca (foarte serioasa) adaposteste si mitografii (precum basmele) in bucatele si drumul intortocheat prin codrii de simboluri ai unei lumi istovite de suprematia imaginii si labirintul in care firele prea multor Ariadne s-au facut scul greu de descâlcit.
Deocamdata, rezonanta vizuala a privitorului atent (dezinhibat, dispus sa vada si sa cugete in acelasi timp si, mai ales, sa se dispenseze de perceptii gata mestecate) cu aceste pânze de mari dimensiuni, a caror des-cifrare e (si) o proba initiatica, e semn ca te afli in preajma unui artist care si-a gasit drumul (tot mai greu de gasit printre atâtea piste false) si are inzestrarea, energia si inteligenta sa continue. Sa mearga pe cale nebatuta, unde „nimic nu e soc, nimic nu e excentric“, dupa propria-i spusa.
Florin B. Tomescu este deja un nume reprezentativ al noului val, ale carui viitoare expozitii sunt neaparat de vazut.
Autor: Cornelia Maria SavuApărut în nr. 333