Într-un univers contrafacut, cu flori de plastic si cu mese de lemn pregatite de nunta, loc de întâmpinare a invitatilor cu un kalasnikov de jucarie si cu traditionala palinca româno-ungureasca, a avut loc, la Clubul Taranului Român din Bucuresti, vernisajul expozitiei lui Paul Hitter intitulata „Exil“. În acordurile si cântecele plebee ale Tarafului de la Mârsa, expozitia curatoriata de Simona Vilau ne-a vorbit printr-o stilistica ornamentala, decorativa si care îsi asuma deliberat kitsch-ul si pictura slabita de o lume cu adevarat profana, tesatura de tot ce au mai hedonist si mai la prima vedere Balcanii.
Tânarul artist Paul Hitter locuieste si studiaza în München – Germania de mai bine de sapte ani. „Exil“ este prima sa expozitie în România, cu un format care face apel la spectacol si marketing: vernisajul cu cântare – expozitia cu lautari, pretext pentru o seara cu muzica de petrecere, vin si voie buna, „asa cum petrec românii si cei din Balcani de zeci de ani“. Pe scurt, un eveniment introductiv în ceea ce artistul numeste expresionism balcanic.
În tuse foarte puternice, lumea aceasta e bun prilej de desen, când naiv si idealizant, când de o pregnanta ce vizeaza tot ce e efemer în ea. Citatul multicultural e la el acasa ca într-un film cu cadre lungi si statice, panorame ale desertaciunii si ale unei geografii în care, oriunde ai merge si orice ai atinge, esti urmarit de mitologii subiective, aprocrife sau chiar false. Expresionismul balcanic pe care si-l proclama artistul e forma stilistica de a lucra cu o lupa ce mareste ceea ce a fost deja deformat ca gust si care, prin repetitie, multiplicare si lipsa de spirit critic, a devenit un sablon vizual despre relatia culturala, sociala si, mai ales, spirituala dintre Orient si Occident. Miturile sunt în Balcani o forma continua de a fi, chiar si atunci când semnele vizuale ale secularizarii le deformeaza într-un kitsch al unei interioritati în deriva. Nu întâmplator, lumea aceasta spectaculara, dar profana, este acompaniata de tatuaje cu semne „înalte“ ori „initiatice“, din rituri vechi si noi. E o babilonie sinestezica si discursiva, cu insertii narative, în care prejudecatile privitorului coalizeaza cu cele ale artistului. Daca ar fi sa transpunem într-o literatura imaginara picturile lui Paul Hitter, cred ca ele s-ar transforma, dupa sintagma inspirata a Simonei Vilau, în „cântece de dragoste si razboi, sub proiectile“.
Odiseea balcanica propusa de Paul Hitter îsi poate revendica un model cultural în filmele lui Emir Kusturica. Lucrarile lui de taraf (si nu scriu deloc în mod peiorativ, ci legitimat de viziunea propusa chiar de artist!), „cu o puternica tenta neoexpresionista si cu mesaj agresiv din sfera socio-politica“, pariaza pe falsa autenticitate, punând în discutie chiar conceptul de autenticitate în artele vizuale contemporane, o mediere între citatul multicultural si dictiunea interioara. Scenografia periferiilor ori cea plina de abundenta placerilor e trecuta de privirea ironica, trista, cinica ori marcata de hâtrosenie a artistului. Scenografie a ornamentelor efemere ce devine tot mai mult un pretext de a ne (re)configura existenta unei lumi vazute dupa prefabricatele ei imagini. Orientul e scos din eresuri si povesti fabuloase cu acrilicul pre acrilic calcând, cu tuse deja citite, deja vazute si deja traite.
O adevarata dezbatere despre autenticitate si exportul produselor noastre culturale propune „Exilul“ lui Paul Hitter. Parerile si argumentele artistului despre expresionismul balcanic sunt de cercetat si comentat: „…avem un fond cultural mare si ne putem bate de la egal la egal cu orice tara. Înseamna ca pentru cei din Vest, noi si cultura noastra suntem destul de necunoscuti si ca este cazul sa o facem cunoscuta. Este cazul sa globalizam prin cultura. Sa încercam sa îi globalizam si noi pe ei si sa îi culturalizam si noi pe ei cu aceasta ocazie. Macar atât putem face, ei ne aduc noua oaia Dolly, noi le daruim lor pictura autentica, muzica autentica. Înseamna sa folosim lucrurile care au ramas înca nealterate. Folclorul este unul din aceste lucruri. Înseamna sa fim corecti si mândri, nu mândrie prosteasca, nu mândrie à la România Mare, ci o mândrie normala. Înseamna ca noi aici în Balcani am rezistat si trebuie sa rezistam în continuare. Si trebuie sa rezistam demni. Expresionismul balcanic este o lupta împotriva curvasarelii generale din lume. Înseamna magie. Sunt povesti magice în jurul nostru, le uitam, le lasam sa îsi piarda semnificatiile. Ne sinucidem. Expresionismul balcanic înseamna viata, înseamna a nu te da batut, înseamna forta, putere, bucurie. (…) Este trist sa vad cum ne animalizam pe zi ce trece sub influenta curentului mediatic“.
Prima personala a lui Paul Hitter are si spirit critic, are si dexteritate a mestesugului, dar, mai cu seama, are din plin diferite mitologii plebee, urbane si balcanice. O expozitie de referinta organizata de Asociatia Pentru Promovarea Artelor Contemporane cu sprijinul Clubului Taranului Român din Bucuresti.
P.S. Cititorii revistei „Cultura“ pot afla mai multe detalii despre Paul Hitter si lucrarile sale pe adresa web www.paulhitter.blogspot.com