Litere – 150

Prin Decretul nr. 1047 din 30 octombrie/11 noiembrie 1863 semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza se infiinta, la Bucuresti, Scoala Superioara de Litere, prima sau una dintre primele unitati constitutive ale viitoarei Universitati. Propunerea de infiintare a noii scoli era inaintata Domnului de catre poetul Dimitrie Bolintineanu care i-a urmat lui Al. Odobescu in functia de ministru al Cultelor si Instructiunii Publice. In „expunerea de motive“, el argumenta ca „dupa punerea in lucru a Scoalei Superioare de Stiinte Matematice si Fizice, a sosit momentul de a completa si Scoala Superioara de Litere cu catedrele cele indispensabile (…) pentru formarea de profesori la invatamântul secundar in ramurile literaturii, filosofiei, istoriei si geografiei“. Regulamentul si Programa au fost atasate Memoriului. Asemenea si conditiile de admitere la aceasta institutie.
In urma acestui Memoriu, Al. I. Cuza, prin Decretul nr. 1047 din 30 octombrie 1863, hotara infiintarea la „Academia din Bucuresti a unei Scoli Superioare de Litere, in scop de a forma profesori gimnaziali in ramurile limbilor clasice si moderne, ale literaturii si filosofiei, istoriei si geografiei. Regulamentul acestei Scoli se aproba si se va pune in aplicare in noiembrie a.c.“(Decretul Domnesc nr. 1047 din 30 octombrie 1863, publicat in „Monitorul Oficial“, nr. 219 din 2 noiembrie 1863, p. 912.).
Scoala Superioara de Litere ca si cea de Stiinte si de Legi nu au functionat prea mult timp ca institutii independente, deoarece prin Decretul Domnesc nr. 765 din 4/16 iulie 1864 au fost reunite, constituindu-se Universitatea din Bucuresti. Ca urmare, Alma Mater Bucurestensis si-a serbat „ziua de nastere“ raportându-se la aceasta data, dovada ca absolventii din 1964 ai Facultatii de Limba si Literatura Româna s-au considerat a fi „Promotia Centenarului“, dupa cum cei care au terminat studiile cu un an mai inainte si-au zis „Promotia G. Calinescu“, acela fiind ultimul an când marele profesor, critic si istoric literar a tinut câteva prelegeri libere la Facultatea noastra.
Intre 1864-1896 Facultatea s-a numit de Litere si Filosofie; din anul universitar1897-1898 si pâna in 1948 a functionat sub numele de Facultate de Filosofie si Litere. In 1948, in urma „reformei“ invatamântului, din ea s-au desprins patru facultati, una din acestea numindu-se Facultatea de Filologie pâna in 1963, când a fost denumita Facultatea de Limba si Literatura Româna pâna in 1989 când s-a revenit la titulatura de Facultatea de Litere, sub care functioneaza si acum, dupa cum aflam din documentarul realizat de Adina Berciu-Draghicescu si Ovidiu Bozgan, „O istorie a Universitatii din Bucuresti“. 1864-2004, Bucuresti, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2004, lucrare folosita si la redactarea volumului omagial „Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. 150 de ani de invatamânt filologic românesc. 1863-2013. Traditie si valoare“, volum realizat, cu stiinta istoricului si cu acribie de filolog de prof. univ. dr. Adina Berciu-Draghicescu si colaboratorul sau principal, dr. Ovidiu Bozgan, tocmai in cinstea evenimentului celebrat la inceputul lunii noiembrie.
Din aceeasi sursa aflam ca „Legea Instructiunii Publice din 1864 instituia masura ca facultatile sa-si elaboreze Regulamente de functionare care sa prevada organizarea studiilor.“ Conform actului normativ din 1864, in Facultatea de Litere si Filosofie se studiau disciplinele: psihologia, logica, metafizica; istoria filosofiei, filosofia morala si estetica; istoria universala critica; filosofia istoriei; literatura latina si elena; istoria literaturii antice si moderne; pedagogia si didactica. In 1865 s-a mai adaugat Istoria românilor si a literaturii române.
Prima femeie licentiata in litere a absolvit in 1883, in stiinte in 1887, in medicina (doctor) in 1890. Dupa 1900 numarul lor a inceput sa creasca, mai ales la Facultatea de Litere si Filosofie. In general, intre 1901 si 1914 procentul studentelor a crescut de la 5,8% la 14%.
Primii doctori ai noii universitati au fost Ion Petrovici in filosofie in 1905, Constantin Giurescu in istorie in 1909, Constanta Marinescu in filologie moderna in 1913 si George Vâlsan in geografie in 1913 (Cf. Marin Popescu-Spineni, „Contributiuni la istoria invatamântului superior. Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti“, p. 39) – ceea ce inseamna, pentru aceste doua din urma date, inca um prilej de sarbatoare, la 100 de ani.
La Facultatea de Litere si Filosofie existau, inainte de Primul Razboi Mondial, 20 de catedre cu 18 seminarii si institute dispuse astfel: 1. Catedra de Etica, Estetica si Sociologie – Ilie Radulescu-Pogoneanu; 2. Catedra de Istoria si Enciclopedia Filosofiei – P. P. Negulescu; 3. Catedra de Pedagogie si Istoria Pedagogiei – Constantin Dimitrescu-Iasi, directorul Seminarului Pedagogic Universitar; 4. Catedra de Logica, Psihologie si Teoria Cunoasterii – Constantin Radulescu-Motru, creatorul Laboratorului de Psihologie Experimentala in 1906; 5. Catedra de Filologie Greaca – Dimitrie Burileanu; 6. Catedra de Filologie Latina – Dimitrie Evolceanu; 7. Catedra de Filologie Romanica cu privire speciala la filologia româna – Ovid Densusianu; 8. Catedra de Istoria Literaturii Române – Ioan Bianu, primul profesor al Universitatii din Bucuresti de aceasta specialitate de la infiintarea acestei catedre in 1901; 9. Catedra de Literatura Româna – Mihail Dragomirescu, conferentiar Eugen Lovinescu; 10. Catedra de Limba si Literatura Franceza – Charles Drouhet (nascut la Bârlad in 1879); 11. Catedra de Limba si Literatura Germana – din 1908 Simion Mândrescu, fondatorul germanisticii românesti; 12. Catedra de Limba si Literatura Italiana (creata in 1913) – Ramiro Ortiz; 13. Catedra de Arheologie – George Murnu; 14. Catedra de Istorica Antica si Epigrafie – Vasile Pârvan, din 1910 directorul Muzeului National de Antichitati, integrat catedrei; 15. Catedra de Istoria Civilizatiei Bizantine – Constantin Litzica; 16. Catedra de Istoria Evului Mediu si Modern – detinuta din 1894 de Nicolae Iorga, directorul Institutului Sud-Est European; 17. Catedra de Istoria Românilor – Dimitrie Onciul, directorul general al Arhivelor Statului intre 1900-1923; 18. Catedra de Limbi Slavice – titular din 1892, Ioan Bogdan; 19. Catedra de Istoria Artelor – Alexandru Tzigara-Samurcas; 20. Catedra de Geografie – Simion Mehedinti. Totalul studentilor inscrisi la Facultatea de Litere si Filosofie era de 486.
Cei 150 de ani de invatamânt filologic românesc cu greu pot fi condensati chiar si intr-o cercetare monografica de mari dimensiuni, cu atât mai mult cu cât Literele au stat impreuna cu filosofia, cu istoria, cu geografia, cu sociologia, cu bibliologia, incât toate personalitatile fondatoare ale disciplinelor umaniste se regasesc pe parcursul acestui secol si jumatate sarbatorit acum, de la Odobescu si Hasdeu la Nicolae Iorga si G. Calinescu, de la Ion Bianu si Simion Mehedinti la Alexandru Rosetti si Iorgu Iordan, la care se pot adauga multi, multi altii.
Transcriem, spre edificare, Cf. Ovidiu Bozgan, „Universitatea din Bucuresti. 1864-1990“, p. 38-39, reluat in capitolul „Galeria Profesorilor“ din volumul omagial lista profesorilor care si-au desfasurat activitatea la Facultatea de Litere si Filosofie in perioada interbelica si pâna in 1945: Dimitrie Onciul, Ioan Ursu, Vasile Pârvan, Ioan Bianu, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Traian Herseni, Gheorghe Vladescu-Racoasa, Mircea Vulcanescu, Henri H. Stahl, Mircea Florian, Anton Dimitriu, Ion Petrovici, Georghe Vâlsan, Gheorghe Gh. Antonescu, Iosif I. Gabrea, Constantin Narly, Traian Braileanu, Constantin Radulescu-Motru, P. P. Negulescu, Dimitrie Marmeliuc, Nicolae I. Herescu, Dionisie Pippidi, Alexandru Rosetti, Ovid Densusianu, Ioan A. Candrea, Dimitrie Caracostea, Alexandru Leca Morariu, Barbu Theodorescu, Nicolae Cartojan, Stefan Ciobanu, Nicolae Georgescu-Tistu, Mihail Ralea, Basil Munteanu, Victor Morariu, Iuliu Valaori, Dimitrie Evolceanu, Ramiro Ortiz, Alexandru Marcu, Ioan Andriesescu, Scarlat Lambrino, Teofil Sauciuc-Saveanu, George Oprescu, Nicolae Iorga, Gheorghe I. Bratianu, Constantin C. Giurescu, Ion I. Nistor, Nicolae Banescu, Vasile Grecu, Petre P. Panaitescu, Ion Hudita, Victor Papacostea, Dragos Protopopescu, Nicolae Petrescu, Anton Golopentia, Gheorghe Zapan, Ioan C. Petrescu, Theodor Capidan, Tache Papahagi, Ioan Andriesescu, I. D. Stefanescu, Petru Cancel, Grigore Nandris, Simion Mândrescu, George Murnu, Ion Radulescu-Pogoneanu, Simion Mehedinti, Demostene Russo, Charles Drouhet, Vintila Mihailescu, Radu Vulpe, Dan Simonescu.
Dramatica a fost soarta profesorilor (si studentilor) Facultatii de Litere/Filologie in deceniile de dupa Razboi – epurari, arestari, condamnari, imposturi, nedreptati, dupa cum nu lipsita de zvârcoliri a fost istoria recenta, de la sfârsitul lui decembrie 1989 pâna astazi.
Maica binecuvântata pentru generatii de scriitori, critici si istorici literari, lingvisti, filologi, editori, academicieni, folcloristi, etnologi, sociologi, oameni de presa, de radio si de televiziune, oameni politici, diplomati, inalti demnitari, polemisti, revolutionari si, in primul rând si deasupra tuturor, de profesori, de dascali de limba si literatura româna si de limbi straine, de formatori, de educatori -indatorirea cea dintâi, sfânta, a oricarei universitatii pe care, ca parte a Batrânei Doamne, Facultatea de Litere si-a asumat-o si a implinit-o cu devotament de-a lungul acestui secol si jumatate de existenta glorioasa.
Vivat, Crescat, Floreat!