O noua forma de protest: revolta indignatilor
La o recenta reuniune, ministrii de Finante ai statelor membre ale Uniunii Europene nu au fost prea ingaduitori cu guvernul Greciei. Ei au aprobat numai in principiu continuarea ajutorului dat Atenei (o noua transa a masivului imprumut de peste 100 de miliarde de euro), cerând guvernului elen sa adopte un nou plan de strategie bugetara si de privatizari. ,,Grecia trebuie sa probeze de o maniera credibila ca-si respecta angajamentele.“ Ministrii de Finante europeni se vor reintâlni din nou la sfârsitul lui iunie pentru a vedea ce masuri a luat guvernul grec. Pâna atunci, premierul Georgios Papandreu incearca sa obtina aprobarea Parlamentului pentru un nou plan de austeritate, inca si mai draconic: economii de 28,4 miliarde de euro pâna in 2015. Premierul Papandreu i-a asigurat pe compatriotii lui ca intelege ,,sacrificiile prin care trece tara“, de aceea va recurge la referendum in luna septembrie. El urmareste sa câstige adeziunea populatiei la reformele de austeritate pe care este obligat sa le ia sub presiunea Uniunii Europene, a Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale. Grecii socotesc masurile inacceptabile. In Pietele publice si-au facut aparitia ,,indignatii“. Este vorba de o noua formula de manifestare a protestelor, mai pasnica, aparuta in unele state ale Uniunii Europene, in care au fost luate masuri nepopulare de austeritate ca urmare a crizelor financiare, economice si sociale din ultimii ani. ,,Indignatii“ au manifestat la Madrid, in fata Parlamentului mai multe saptamâni. La Atena, perspectivele unei astfel de manifestatii sunt mai sumbre pentru ca revoltele grecilor nu sunt prea pasnice. Deocamdata, ,,indignatii greci“ se aduna cu zecile de mii. Pe acest fond, criza de guvern la Atena tine de miracol.
Protectionismul revine in
dezbaterile politice
Francezii au fost intrebati ce subiecte politice ar trebui abordate in campania electorala care urmeaza sa se deschida oficial, in curând, pentru alegerile prezidentiale din 2012. Rezultatul sondajului merita a fi cunoscut. Mai toate ziarele consemneaza aceleasi concluzii. Reproduc o sinteza a acestora facuta de ziarul de dreapta „La Croix“: ,,Alegerile prezidentiale din 2002 au fost axate pe tema securitatii, cele din 2007 pe puterea de cumparare. In 2012, problema centrala este cea a protectionismului“. Emmanuel Todd confirma aceasta ipoteza pornind de la dezbaterile academice organizate la mijlocul lui iunie de o asociatie a economistilor intitulata ,,Manifest pentru o dezbatere asupra liberului schimb“. ,,Revenirea la protectionism este astazi introdusa in dezbaterile politice de catre stânga radicala, a spus Todd, de unii dintre socialisti si de extrema dreapta reprezentata prin Marine Le Pen“. Noul sef al Frontului National pledeaza pentru ,,protectionism national“ si cere instituirea unui sistem ,,de ecluze vamale“ pentru a lupta impotriva ,,concurentei ne-loiale“ a statelor emergente“. Reamintim ca Marine Le Pen se afla, deocamdata, in pozitia cea mai buna in toate sondajele privind sansele candidatilor la alegerile prezidentiale din 2012. Alternativa la aceasta pozitie rigida o ofera socialistul Arnaud Montebourg, autorul incitantei carti ,,Votati pentru deglobalizare“, care se declara favorabil unui ,,protectionism european“.
Fiscalitatea elvetiana atragatoare pentru magnatii rusi
Premierul rus Vladimir Putin, si el in fata alegerilor, a facut o calatorie la Geneva pentru a participa la lucrarile Conferintei Internationale a Muncii. Pretextul inaltei reprezentari a Moscovei la o astfel de conferinta, totusi de rutina, a fost cifra rotunda, cea de a 100-a sesiune a OIM. In realitate, Putin a tinut sa ajunga la Geneva pentru a se interesa direct de afacerile numeroaselor societati rusesti petroliere instalate de la o vreme in orasul elvetian. Geneva este locul celor mai importante negocieri pentru materiile prime. Dupa acelasi „La Croix“: ,,La Geneva, 400 de societati de comert realizeaza o cifra de afaceri de 800 de miliarde de franci elvetieni (650-700 de miliarde de euro). Numarul unu mondial pentru comertul cu cereale, bumbac, cafea, orez, orasul de pe malul Lacului Leman a devenit, dupa caderea Zidului Berlinului, campionul aurului negru provenit din Est. 75% din exporturile cu petrol rus si aproape in totalitate productia de petrol din Kazahstan trec prin Elvetia. Grupurile petroliere rusesti Gunvor, Rosneft, TNK-BP si Litasvo (Lukoil) si-au stabilit sedii intre Alpi si Jura. Vladimir Putin, care nu-si ascunde niciodata ambitiile prezidentiale, nu poate sa nu-i alinte pe acesti bogati si puternici compatrioti“. Atractia Elvetiei pentru magnatii rusi vine de la stabilitatea politica a acestei tari si de la reputatia ei in materie de fiscalitate in marile tranzactii. Elvetienii impoziteaza beneficiile societatilor petroliere cu 10-12% in timp ce Marea Britanie, o alta forta de negocieri in Europa, aplica un impozit de 28%. In voiajul lui Putin la Geneva tot despre protectionism este vorba dar cu o abordare diferita. Nu nationala, ca a lui Marine Le Pen, nu europeana ca a lui Arnaud Montebourg, ci mondialista, asa si atât cât interesul Moscovei il intelege.
ONU si impasul unei rezolutii privind Siria
Consiliul de Securitate a luat in dezbatere adoptarea unei rezolutii privind situatia exploziva din Siria. Ziarul francez „Le Nouvel Observateur“ constata ca dezbaterile sunt marcate de interesele proprii ale membrilor Consiliului. Prin jocul hazardului se intâmpla ca, pentru prima data, din acest for decizional al ONU, pe lânga cele cinci mari puteri, SUA, Rusia, China, Marea Britanie si Franta, sa faca parte toate cele trei puteri emergente, Brazilia, India si Africa de Sud. ,,Fara presiunea extrema a Washingtonului, nici un membru nu va vota un text, fie si nevinovat, prezentat de occidentalii democrati pentru condamnarea crimelor regimului sirian. De ce? Desigur, fiecare isi apara interesele. Moscova vrea sa-si conserve o veche baza militara aflata in Siria, Pekinul refuza in mod traditional orice ingerinta in afacerile interne ale unei tari din teama de a nu se afla intr-o zi in situatia ca acelasi Consiliu de Securitate sa se intereseze de propriul caz. Dar mai este si altceva: precedentul libian (sublinierea N. Obs.). In martie, India si Brazilia nu s-au opus adoptarii rezolutiei 1973 care a deschis calea interventiei militare impotriva fortelor lui Gaddafi. Or, aceste state, ca si altele, considera ca NATO si-a depasit mandatul, care prevedea numai protectia populatiei civile nu si schimbarea regimului de la Tripoli. Aceste state se simt trase pe sfoara. De aceea, chiar daca occidentalii repeta ca nu se pune problema unei actiuni militare in Siria, ele refuza orice text privind aceasta tara din teama de a nu fi declansat un nou angrenaj razboinic“.
Reprosuri ale democratilor si republicanilor adresate
presedintelui Obama
Mai multe ziare americane au informat ca zece democrati si republicani au depus o plângere in Congres prin care reprosau presedintelui Obama ca a angajat ,,unilateral… fortele americane… fara declaratie de razboi in Congres“. Congresmenii au inaintat unui tribunal din Washington o reclamatie in care se arata ca a fost incalcata legea din 1973 War Powers Resolutian (Legea puterilor de razboi) care reglementeaza atributiile presedintelui si ale Congresului in caz de razboi. Presedintele Camerei, John Boehner, l-a pus in garda pe Barack Obama in legatura cu eventuala continuare a operatiunilor militare americane in Libia fara autorizarea Congresului. Casa Alba a precizat ca va raspunde acestei chemari dar ca, pentru Administratie, interventia americana ,,limitata“ se afla sub acoperirea NATO“ care nu necesita autorizarea Congresului.
Vara fierbinte in Orientul Mijlociu
Pe principiul dominoului, repercusiunile revolutiilor de iasomie incepute in Tunisia si Egipt se propaga in continuare in Orientul Apropiat. Zilnic, mass-media informeaza prompt asupra evenimentelor din regiune si constatam ca eforturile de stabilizare nu lipsesc. Initiativa regelui Marocului de a schimba constitutia, de a reforma structurile statului, de a da mai multa putere Parlamentului, a fost salutata de o parte a marocanilor. Adica a celor care cred inca in legenda ca monarhia marocana, fiind descendenta directa a lui Mahommed, este luminata, vrea binele poporului si este nevoie de rabdare. Dar nu toti marocanii sunt dispusi sa astepte. Cu toate intentiile lui de a lua din pripa reformele, suveranul cu studii in Statele Unite, casatorit cu o palestinianca, oricât de simpatizat ar fi de populatie, isi vede regatul intrând in turbulentele generale ale lumii arabe. Nemultumiti sunt destui si la Rabat. Tot in speranta unor ,,intâmpinari“, in Liban s-a recurs la o remaniere guvernamentala si a fost format un nou cabinet. Numai ca in acesta au intrat si reprezentantii gruparii extremiste Hesbollah, cea cu care Israelul nu vrea sa trateze. Situatia nu limpezeste calea spre pace ci o complica. Violentele de strada in Siria s-au amplificat. Politisti inarmati, elicoptere si tancuri trag asupra multimii revoltate. Presedintele Bachar al-Assad nu cedeaza. Retelele de socializare sunt intens folosite pentru cunoasterea rapida, in direct, chiar pentru a influenta evenimentele.
Democratia si farsa
unui utilizator de facebook
Expertii au studiat efectele utilizarii retelelor de socializare, a facebook-ului, de exemplu si au ajuns la constatari interesante. Iata câteva concluzii publicate pe situl „The Tech Journal“. Ideea foarte raspândita in privinta retelelor de socializare ar fi ca acestea aduc prejudiciu relatiilor interumane si izoleaza indivizii; trecând pe lânga viata adevarata, utilizatorii ar fi rupti de civilizatie, prizonieri ai unui model virtual de lume. Fals! Studiul unui centru specializat in examinarea consecintelor utilizarii internetului, ,,PEW Research Center“, contrazice acest cliseu si arata ca utilizatorii regulati ai retelelor de socializare au multi prieteni, isi câstiga usor increderea si, important, sunt angajati politic. Departe de a fi o frâna a vietii sociale, Facebook, Twitter si Myspace favorizeaza si dezvolta relatiile in viata reala. De parca nu ar fi fost de ajuns conflictele vechi, revoltele noi, disputele, intoleranta si ura in Orientul Mijlociu, un student s-a folosit de retelele de socializare pentru o farsa politica nu chiar nevinovata, nu chiar intâmplatoare, nu chiar de ignorat. Nici ziarul britanic „The Guardian“ nu o trece cu vederea. Tom MacMaster, cetatean american instalat in Scotia, a lansat, la mijlocul lui iunie, pe blogul lui, o bomba care a contribuit destul la agitarea miscarilor de strada din Siria. El a pretins ca se numeste Amina Abdallah, este lesbiana siriana si, pentru optiunea (lui) ei sexuala, a devenit victima a autoritatilor de la Damasc. Stirea a avut un impact imediat atât in Siria cât, mai ales, in democratiile occidentale atât de sensibile la drepturile minoritarilor sexuali. Sirienii conectati la tehnica informatiilor moderne au iesit si mai nervosi in strada, Damascul a intrat si mai mult in colimatorul comunitatii internationale. La ONU, in Consiliul de Securitate, au fost intensificate demersurile pentru adoptarea unei rezolutii etc. etc. Intre timp, informatia privind necazurile Aminei Abdallah a fost verificata. Studentul a recunoscut ca a trisat si, prins cu mâta in sac, a cerut scuze lectorilor. El a pretins, totusi, ca desi faptele nu sunt reale… ,,ar putea fi reale“. Explicatia suplimentara a studentului: ,,am creat o voce pentru probleme care ma preocupa foarte serios“. Adica, scrie „The Guardian“, „falsa Amina Abdallah anima un blog cu voce, fotografii si texte in care isi revendica homosexualitatea pentru democratizarea regimului sirian“.
Tentative de a impiedica revenirea talibanilor la putere
Presedintele Afganistanului Hamid Karzai a anuntat sâmbata 18 iunie ca reprezentanti ai talibanilor ar purta negocieri cu americanii. Robert Gates, secretarul (ministrul) american al apararii a confirmat ca au fost angajate negocieri preliminare cu talibanii afgani: ,,Cred ca a existat o vointa (in directia aceasta, n.n.) din partea unui numar de state, inclusiv a Statelor Unite ale Americii“, a spus Gates la postul de televiziune CNN, la 19 iunie. Un ziarist francez de la „La Croix“ a comentat astfel schimbarea de tactica de lupta impotriva talibanilor: ,,a gasi buni interlocutori printre insurgentii islamici ramâne o mare dificultate pentru coalitia internationala angajata din 2001, pe teren, in razboiul din Afganistan“. Seful Pentagonului a subliniat ca este crucial sa se determine ,,cine ii reprezinta cu adevarat pe talibani“ inainte de a discuta cu cei care pretind ca il reprezinta pe seful acestora, mollahul Omar. ,,Nu vrem sa ne trezim ca discutam la un moment dat cu cineva care, in realitate, este un independent“, a mai precizat Gates.
In acest timp, razboiul cu oastea lui Bin Laden, ucis cu mai bine de o luna in urma, nu scade in intensitate. Franta a primit, infasurat in drapelul national, cel de-al 62-lea soldat ucis in acest razboi. Prezentând condoleante, presedintele Sarkozy a declarat: ,,Franta este hotarâta sa continue sa actioneze in interiorul Fortei internationale de asistenta pentru securitate. Aceasta forta, aflata sub mandat ONU, a primit misiunea de a contribui la revenirea la stabilitate, la restabilirea pacii si dezvoltarii in Afganistan“.
Autor: GEORGE APOSTOIUApărut în nr. 330