La ora când cititi aceste rânduri rezultatele primului tur de scrutin, ca si cele ale referendumului sunt deja cunoscute. aituatia României e atât de albastra, încât nu-mi permit sa fac profetii à la mama Omida. Si totusi, cu o aproximatie de bun-simt, în prezentul redactarii acestui text, tot sunt dator: probabil ca Basescu va trece în turul secund, pentru al doilea loc în finala urmând sa lupte Antonescu si Geoana, cu mai multe sanse pentru ultimul, caci are în spate un partid mai mare, mai puternic si mai bogat, mult mai bine organizat în teritoriu. Dar nu asta e relevant.
Ceea ce m-a impresionat însa cu prilejul primei confruntari televizate, cea de la Cluj, a fost emotia (teama) presedintelui si dezinvoltura (curajul) lui Antonescu. Organizata de PDL, în fieful portocaliu al premierului demis, anuntata la propriu de azi pe mâine, în buna traditie a neseriozitatii si smecheriei politice românesti, dezbaterea a fost câstigata „la puncte“ de candidatul liberal. Basescu nu a cazut la podea, dar s-a clatinat, a avut un joc de picioare mai greoi, iar celebrele lovituri de croseu de odinioara au izbit fie în garda, fie în lateralul adversarului. Când a fost în corzi, Basescu a lovit sub centura, nepermis de urât, dar Antonescu, fair play, nu a ripostat, trecând peste dificultatea momentului. Confruntarea, una peste alta, a demontat mitul unui marinar de neoprit, imbatabil în duelurile verbale, mit vechi si pâna acum netulburat de nici o sincopa. Aceasta victorie este însa suficienta pentru ca liberalul sa acceada în turul secund al prezidentialelor? Nu stiu sau nu îndraznesc sa sper. Oricum, urmasul lui Tariceanu s-a descurcat cel putin onorabil, devoalând înca o data, pentru needificati si naivi cel putin, caracterul oribil si meschin al sefului nostru de stat.
Voi starui asupra atacului extrem de jegos initiat de Traian Basescu la adresa memoriei defunctei sotii a contracandidatului sau. O fac pentru ca un gest de o asemenea josnicie trebuie amendat oricum, în orice conditii, de catre toti cei care mai au un dram de bun-simt în aceasta tara. De aceea, ma dezic de optiunea lui Cristian Tudor Popescu care scria: „Nu comentez aluzia d-lui Basescu la tragedia din familia Antonescu, retractata jalnic când a realizat dimensiunile a ceea ce facuse, m-as simti murdarit eu însumi vorbind despre asa ceva“. Nu de a-mi prezerva sanatatea si curatenia sufleteasca e vorba aici, ci de a preîntâmpina transformarea unei astfel de atitudini în conduita generala, permanenta si oficiala, pornind de la modelul primului om în stat. Sa denunti ticalosia este cea mai sigura cale de a evita producerea si generalizarea ticalosiei. Sa taci sub motiv ca nu vrei sa te murdaresti coincide cu a consimti la miselie. Asta e.
Prin urmare, iata ce a afirmat sefului statului la Cluj: „Domnule Antonescu, cred ca gresiti în abordarea dumneavoastra, cel putin în ceea ce ma priveste. Si decenta ar trebui sa va spuna ca un barbat care are trei femei în casa, le respecta, sca suntt un barbat caruia nu i s-a întâmplat nici un incident dramatic în care sa-si lase sotia singura si sa ajunga în situatii dificile. Vreau sa va corectati imediat si sa va cereti scuze pentru ce ati spus. Pentru mine, femeia, orice femeie, e mult mai importanta decât dumneavoastra. Dumneavoastra nu aveti în societate valoarea unei femei, oricare dintre ele, pâna si aceea careia i-am cerut scuze ca am jignit-o, exact pentru ca vorbiti asa despre femei“. A doua zi, Basescu, probabil la sfatul imperativ al consilierilor lui de imagine, a încercat sa dreaga busuiocul, mimând nestiinta si declarând: „ae inventeaza sdin partea meat un atac la viata privata a lui Crin Antonescu. Habar n-am… eu nu stiu nimic despre viata lui Crin Antonescu. atiu doar ca s-a recasatorit“.
Moderatorul confruntarii, jurnalistul Mihnea Maruta, rugat sa comenteze, a afirmat: „O spun în premiera aici: regret ca nu l-am întrerupt pe Basescu în acel moment. Eu am înteles ca s-a referit la raposata sotie a lui Antonescu si am sperat ca acesta îi va replica. Faptul ca n-a facut-o îl consider demn de respect. Din ce-am citit, Basescu a declarat ca se referea la el însusi. Cred ca e o încercare de a drege situatia“.
Revenind acum asupra interventiei lui Basescu, trebuie spus ca acesta a intrat în provocarea la care l-a invitat subliminal Crin Antonescu. Eu cred ca nu a fost o întâmplare afirmatia liberalului cum ca filmul sau preferat este „Parfum de femeie“. Crezând în spontaneitatea replicii sale, presedintele a plusat, atacându-l pe Antonescu în contul criticilor acestuia la adresa anturajului feminin corupt de la Cotroceni. Piratul a nazuit sa puncteze, valorificând ceea ce i s-a parut a fi o minge la plasa. Dar s-a înselat. Asa a picat în capcana marinarul suprem. Liderul liberal a contraatacat cu promptitudine, lovindu-l pe Basescu în cel mai vulnerabil punct: „Modelele feminine si discursul raportat la femeie în timpul mandatului dumneavoastra sunt nepotrivite. Ati promovat femeia-obiect, femeia cu succes facil. Ati vorbit despre pasarica, despre o femeie, nu despre un barbat. I-ati smuls telefonul unei ziariste, nu unui ziarist. Ati invitat pe masa o ziarista, nu un ziarist“.
Enervat ca s-a lasat atras într-o discutie în care poate fi vulnerabil, Basescu s-a înfuriat si a ripostat cu o lovitura sub centura incredibil de murdara. Ce a spus a doua zi liderul portocaliu, negându-si pozitia initiala, tine de cea mai sfruntata minciuna. Omul care a pactizat cu serviciile secrete si care le controleaza la sânge, omul care este avid dupa orice informatie cât de cât relevanta pentru a-si mentine dominatia asupra puterii, sa nu stie nimic despre biografia preopinentului sau? Doar un naiv ori un ignorant poate accepta asemenea versiune. Apoi, afirmând ceea ce a afirmat, Basescu a cautat sa obtina un avantaj prin realizarea unei comparatii între el, barbatul care respecta femeia, si celalalt, care jigneste femeia. Evident, nu era vorba despre nici o jignire misogina, ci despre modelul feminin promovat de presedinte, unul nefast pentru moralitatea si asa în deficit a mentalitatii comune. Pâna la urma, era vorba despre ce fel de model social promovam…
Basescu s-a facut ca nu pricepe ce spune Antonescu si a lovit printr-o comparatie voalata, cu unul dintre termeni inclusi, de tipul: eu apreciez femeia, (el nu); eu îmi iubesc si respect femeile, nici nu se poate altfel, caci am trei sub acoperisul meu (de parca numarul femeilor din familia Basescu ar fi rezultatul direct al unui respect naprasnic sau fructul unei electiuni motivate exclusiv de sentimentul de pretuire exorbitanta a femininului!); prin ricoseu, Antonescu, care nu stie sa respecte în general femeia, si-ar fi parasit sotia când aceasta s-a aflat într-un moment dramatic, ceea ce lui, presedintelui, nu i s-a întâmplat niciodata. Explicatia scrâsnita oferita a doua zi tocmai ca subliniaza acesta comparatie ticaloasa: eu, Basescu, n-am mai plecat pe mare când sotia mea a avut probleme medicale dupa o nastere (dar tu, Antonescule, n-ai fost lânga sotia ta când aceasta, noaptea, s-a defenestrat de durere si disperare). Asadar, ce nu e clar? Ce mai trebuie explicat? Ce este ambiguu aici? Basescu calca pe cadavre, daca interesul lui o cere. Prins cu ocaua mica, marele barbat devine las, mimeaza revolta ca i se atribuie mârsavia, prin urmare dezastrul moral nu este al sau, ci al celor care i-l atribuie. Ca de obicei, doar unul singur (sau o minoritate, PDL-ul) poseda adevarul, restul sunt în ticaloasa eroare! Dar oare de ce foarte multi telespectatori si comentatori au interpretat pozitia prezidentiala sub specia mizeriei etice? Ah, da, stiu raspunsul: pentru ca asa le-au comandat mogulii aia rai, care-i tot manipuleaza.
La rigoare, pentru cei cu memoria intacta, gestul prezidential de a lovi în morti si muribunzi nu este o noutate. Când Corina Dragotescu efectua tratament cu citostatice din pricina cancerului ovarian de care suferea (la fel ca si sotia lui Crin Antonescu), Basescu i-a trimis un sms în care îi ura tot atâta sanatate cât adevar rosteste jurnalista, în acea perioada un critic consecvent al sefului portocaliu. Deci pâna si antecedentele pledeaza în favoarea unui atac cinic si monstruos etic al celui care pretinde un al doilea mandat pornind de la sloganul „eu reformez moral clasa politica din România“. Reformeaza pe dracu’ sau pe ma-sa!
Cât despre credibilitatea morala a domnului presedinte, ea mi se pare perfect definita de catre doi onorabili oameni de cultura (evident, nu dintre aceia care îi cânta zilnic osanale, pe bani grei si mai ales publici). Neagu Djuvara: „Basescu minte cum respira“; Zoe Petre: „Basescu minte cu o sinceritate dezarmanta“. Atât. În rest, mai gânditi-va pe cine votati în turul al doilea.
Ce naiba? Acum trebuia postat articolul asta, sau acum o saptamana? De ce nu l-ati publicat mai devreme, domnule?
Comentariile sunt închise.