Sari la conținut
Autor: DUMITRU RADU POPA
Apărut în nr. 273
2010-06-13

Jihad – la genul feminin

    In 1985, in Liban o fata de 16 ani a facut sa explodeze o bomba, murind si ucigând câteva zeci de soldati israelieni. Ea a fost prima femeie-kamikaze a Jihadului contemporan. In Irak si Israel s-au inregistrat, in special din 2003 incoace, destule cazuri de femei-kamikaze. Iar cea mai celebra si numeroasa participare a femeilor-kamikaze a reprezentat-o dezastrul de la Teatrul Dubrovka in 2002. Asa-zisele „vaduve negre“ din Cecenia reprezinta insa un caz mai special, ele raspunzând, in locul barbatilor exterminati, genocidului rusesc practicat de Moscova in republica din nordul Caucazului.
    In mod cert, insa, ceva s-a schimbat radical in economia razboiului sfânt. In trecut, femeile jihadului aveau un rol preponderent pasiv, ca sotii, logodnice, surori ale luptatorilor pentru cauza sfânta, usor sacrificabile caci viata lor nu avea semnificatie decât in corelatie cu puterea suverana masculina, conform Coranului si al Sariei. Mai recent, insa, observa sociologul si antropologul Renzo Guolo (Profesor la Universittea din Triest), s-a produs o mutatie corespunzatoare inlocuirii Zeului religios cu cel politic. Eminentul specialist italian constata ca, precum alte miscari din secolul XX, jihadismul in formele lui din ziua de azi a devenit un fel de „leninism religios“ care centreaza pe politica capacitatea de schimbare a Celuilalt. Aceasta conceptie pragmatica si ideologica nu putea produce, inevitabil, decât o progresiva secularizare a jihadismului insusi. E vorba de o indepartare de traditionalism, de o modernizare ce, in cele din urma, priveste in mod direct si rolul femeii. Acestea, din auxiliare sau fiinte fara identitate proprie, gravitând in jurul muhajeddinilor, devin entitati direct angajate in razboi, agresive, de sine statatoare, si nu mai putin importante si eficiente decât barbatii insisi.
    Dar sa recurgem la fapte, caci ele vorbesc mai bine decât o mie de teorii.
    Recentele bombe teroriste din Moscova sugereaza reaparitia „vaduvelor negre“ la aproape un deceniu de la tragedia Dubrovka.
    Malika Al Aroud, judecata in Belgia, vaduva unui celebru terorist Massoud, e acuzata de a fi recrutat luptatori pentru aripa Al Qaeda din Afganistan. In fata Curtii de justitie ea a declarat ca se bucura de toate infrângerile americanilor si considera ca e de datoria oricarui om care poate sa lupte sa desavârseasca razboiul sfânt in Afganistan, pâna la infrângerea totala a armatelor americane si Occidentale. Procurorul Jean-Marc Trigaux a cerut pentru ea o pedeapsa cu inchisoarea nu mai mica de opt ani.
    Aafia Siddiqi e un om de stiinta pakistanez, cu studiile facute in SUA la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology. A fost condamnata de un tribunal din New York, in februarie, pentru tentativa de a ucide o serie de diplomati americani, in 2008, la momentul capturarii ei in Afganistan. Aafia, in vârsta de 39 de ani, e mama a trei copii si singura femeie aflata pe lista de most wanted Al Qaeda din Afganistan. Incarcerata in prezent in Statele Unite, isi va cunoaste sentinta chiar in cursul lunii mai si risca inchisoarea pe viata.
    Coleene LaRose si Jamie Paulin-Ramirez, supranumite de media din SUA „JihadJane“ si „JihadJamie“, sunt doua femei americane acuzate de a fi luat parte la un complot pentru uciderea lui Kurt Westergaard, desenatorul danez autor al celebrelor vignete cu Mahomed care au produs in 2005 o veritabila criza internationala.
    „Problema americanilor convertiti la terorismul islamic nu e noua, observa Juan Carlos Zarate, specialist in terorismul transnational, ce e nou si ingrijorator este fenomenul recrutarii intensive a femeilor intre doua vârste“. Tot el atrage atentia asupra importantei de a analiza cu atentie dinamica ce determina femeile sa ia o decizie ca aceasta, element ce va corecta destule prejudecati, dar mai ales va ajuta la intelegerea mecanismelor psihice intime ale terorismului suicidar.
    Care e elementul unificator in cazul tuturor acestor femei jihadiste, nu intotdeauna suicidare, dar cu foarte mare putere de actiune si persuasiune? In primul rind, ele reprezinta o ilustrare a faptului ca latura traditionilsta Al Qaeda, condusa de Osama bin Laden si de Mullah Omar, care era impotriva participarii directe a femeilor in Jihad, pierde considerabil teren in fata noii generatii, exprimata de pilda de Zarqawi, sub a carui conducere un mare numar de femei au participat la bombardamente suicidare.
    Dar mai este inca un amanunt foarte interesant aici: aceste femei, mai toate intre doua virste, sunt persoane cu educatie superioara, de cele mai multe ori dobândita in Statele Unite ale Americii si in tarile Occidentale.
    Acelasi Renzo Guolo observa ca este vorba de femei educate care actioneaza in contextul permisiv al tarilor Europei Occidentale si Statelor Unite ale Americii, unde Islamismul e minoritar si nu se impune prin evidenta de zi cu zi sau presiune sociala. Aceasta transforma vechea trama religioasa intr-un scenariu mai degraba politico-ideologic cu clar continut anti-establishment, mai degraba o optiune feminista de exprimare a puterii decât vechiul scenariu religios. Mai toate actioneaza prin Internet, pe care stiu extrem de bine cum sa-l foloseasca, creându-si site-uri personale si colective, recrutând, incitând, modernizând vechiul concept de Jihad. In multe cazuri, ele pledeaza ca nevinovate, de exemplu turcoaica Dafne Bayrak, sotia lui Humam Al Balawi, iordanianul care in decembrie trecut s-a sinucis purtând o bomba in Afganistan chiar in fata avanposturilor americane si ucigând sapte agenti CIA. Pe site-ul ei, nu de multa vreme inchis de serviciile de siguranta turce, ea isi manifesta satisfactia pentru actiunea reusita a sotului ei si preciza: „Vreau sa fie clar pentru toata lumea, eu sprijin din toate puterile Jihadul, dar când spun Jihad nu spun deloc terorismul. Terorismul e practicat tocmai de dusmanii nostri, americanii!“
    O asemenea distorsiune in perspectiva le face si pe alte blogiste si influente femei de pe net sa se declare complet nevinovate. In plus, avocatii lor au gasit un chitibus si mai tare: acela ca intre intentie si fapta este o mare diferenta, si ar fi absurd ca o intentie sau un indemn sa fie criminalizat in aceeasi masura in care este fapta. Aceste pozitii eludeaza insa realitatea ca atâtea manifeste iesite de sub control si rationalitate au provocat oribile crime si in trecut, dar mai ales astazi când Internetul penetreaza peste tot.
    Nu e de mirare ca resurgenta femeilor in primele rinduri ale armatei revolutionare – fie cu arma in mâna, fie din spatele terminalului – ingrijoreaza profund latura traditionalista a Al Qaedei si a Jihadului in genere, ca miscare pur religioasa si razboi sfânt. Politizarea conflictului nu e pe placul Mullahilor si al Imamilor. Un tabu religios care se prabuseste sub loviturile de compresor ale ideologiei ar fi un dezastru pentru Islam, gândesc ei. Daca aceste femei inteligente, instruite, independente si atât de determinate trec pe prim-plan in razboiul sfânt, se intreaba ei, cu destula si justificata ingrijorare, ce se va intâmpla in viata obisnuita a societatii musulmane? Ele nu vor mai fi dispuse sa se multumeasca de acum doar cu pozitiile si statutul ancilar in societate, vor incepe sa se afirme si in viata civica, refutând, probabil, de-acum inainte suveranitatea absoluta  si superioritatea apodictica a barbatului – ceea ce va insemna sfârsitul rânduielilor Coranului si ale temutei Sharia!
    Iata o implicatie extrem de demna de urmarit!